Specialiștii zic așa: există patru optiuni diferite de a trata o situație nesatisfăcătoare. Dacă ești nemulțumit de jobul tău, de căsnicia ta, de guvern, de oricine și de orice, ai de ales între 1. plecare, 2. protest, 3. loialitate și 4. desconsiderare.
1. Plecarea inseamnă să te sustragi cu totul din situația neconvenabilă. Demisia de la job. Divorțul. Emigrarea. Adică, bref, să funcționezi pe sistemul pa și pu la revedere.
2. Protestul implică încercarea activă de a îmbunătăți situația. Să încerci să îl combini pe șef-tu cu niște propuneri. Să mergi la psihologul de familie cu (fosta…) jumătate. Să devii activist politic și să te legi cu lanțul de poarta Guvernului. Adică, bref, să funcționezi pe sistemul ba p-a mă-tii.
3. Loialitatea înseamnă să strângi din dinți și să rabzi. Asta mie personal mi se pare cea mai proastă atitudine. Dar cercetările zic că este una din cele mai uzitate. Adică, bref, să funcționezi pe sistemul au mai dat și ei, am mai luat și noi.
4. Desconsiderarea presupune să rămâi în situația curentă, reducând însă eforturile pe care le depui. La job plimbi o hârtie de colo colo cu un aer preocupat. În căsnicie îți găsești tot felul de hobbiuri sau preocupări doar să nu mai stai pe acasă. Adică, bref, să funcționezi pe sistemul ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim.
Și acuma vine decisiva: tu pe care căprărie ești? Cum funcționezi? Și, suplimentar, reacționezi cu aceeași atitudine în toate situațiile neplăcute în care te-ai găsit? Așa, ca idee. Ca pași întru autocunoaștere, sau cum se zice la case mai mari.
Aia zic.