Vezi cartea aia groasă și gri din mijloc?

Așa a văzut-o și un stimabil. Venit în vizită la noi la birou. De unde a tras concluzia că sunt o persoană foarte religioasă. Din moment ce țin Biblia pe birou.

Două chestiuni.

Chestiunea 1. Mereu mă întristează superficialitatea oamenilor. Care, dintr-o privire, trag niște concluzii irefutabile despre ceilalți. Care se transformă, necontestate, în convingeri. Mă sperie de-a dreptul astfel de oameni. Nu pentru că au convingeri (e crucial să avem așa ceva în viață!). Ci pentru că aceste convingeri se bazează pe o superficialitate teribilă.

Chestiunea 2. Uneori, când propovăduiești o convingere fermă, se întâmplă ca ceilalți să înțeleagă altceva decât ai vrea tu. Pentru că (și aici cam toți facem această greșeală) tu crezi că și celălalt are același sistem de gândire ca tine. Și că ceea ce tu vezi ca pe ceva evident și explicabil în termenii tăi este la fel de evident și explicabil în aceeași termeni și pentru celălalt. În realitate, fiecare avem filtrele noastre. Și ce e roșu pentru unii e roz pentru alții și pupuriu pentru alții.

Aplicat la faza cu cartea groasă și gri de pe biroul meu.

Chestiunea 1. Nu e Biblia. Ci ”Pământul făgăduinței” a lui Barack Obama. Am scos învelitoarea de pe ea. Pentru că nu suport să citesc nicio carte altfel (păsărici livrești, ce să mai…). Un posibil hint era că, în stânga imaginii, se vede învelitoarea cum stă tristă colea. Dar atunci când tu, privitorul, ești setat să vezi ce vrei tu să vezi, nu mai vezi decât ceea ce îți confirmă că vezi ceea ce vrei tu să vezi (apropozito, tu ai văzut învelitoarea aia când te-ai uitat prima dată la poză?).

Chestiunea 2. Am aflat de faza că stimabilul vizitator a crezut că am Biblia pe birou și că sunt o persoană foarte credincioasă de la un alt stimabil. Căci primul stimabil a povestit într-un cerc restrâns cum ”chinezu e creștin practicant, degeaba se dă el mare agnostic!”. Al doilea stimabil, știindu-mă mult mai bine, asculta amuzat. După care m-a sunat să mă întrebe care-i faza. Și a râs copios când i-am zis ce și cum.

Desigur, întreaga chestiune se putea rezolva din prima: ”auzi, ai Biblia pe birou?”. Dar, în viață, de ce să nu complicăm lucrurile simple ca să pară că suntem foarte ocupați să trăim, este?

Aia zic.