În afară de a-mi strica mie feng shuiul, nu rezolv niciun rahat că mi se ridică tensiunea din cauza unor, după caz, pafariști volaniferi, melteni cilindreici sau ghiolbani irefutabili. Că doar nu îi iau acasă să le dau o bere sau să le citesc la culcare un fragment din Codul Rutier sau din Ghidul Manierelor Cât de Cât Nenesimțite.
Că de aia mă enervez mai tare după aia. De cât de bou pot să fiu că las alți boi și vaci (lasă că și doamnele și domnișoarele sunt bovine șoferinice grave) să îmi strâmbe zenul.
Par egzamplă, azi dimineață. O doamnă oprește mașina în fața școlii, pe un drum cu o singură bandă. Ca să se dea jos copilul. Putea să tragă 10 m mai încolo, unde era un spațiu cât să nu deranjeze tot șirul de mașini din spatele ei. Dar nu. Ea a vrut să își lase plodul fix în poarta școlii. Rupându-i-se că blochează traficul. Atâta vreme cât pruncul ei a fost scutit de aia 10 m de mers pe jos, restul este micțiune stelară pe epoleții proștilor care stau în spatele ei. Apropo, pruncuțul avea lejer vrei 12 ani. Greu să facă ăia 10 m pe jos, așa este.
Mai apoi, la intersecția Popa Tatu cu Știrbei, una din benzi este blocată de mașini parcate. Ilegal, dar nu mai stăm acuma la analiza asta irefutabilă. Eu mă duceam în drumul meu pe banda mea, care era aia liberă. Și un tânăr imberb se bagă în fața mea. Virând de pe banda aia ocupată. Fără semnal, fără să pară că ”boss, dacă e, lasă-mă să mă strecor și eu”. Nu, nimic. De parcă banda aia pe care eram io era moștenire de la mămica lui cu hrisov de la Ștefan cel Mare. Îmi sare brusc țandăra.
Și io bou, cum ziceam. Și, imediat după ce trag pe dreapta (ajunsesem la sediu la Kooperativa 2.0), îl văd pe tânărul imberb cum oprește paralel cu mine și dă geamul jos. Moment în care mi-a plecat necesara cenzură a creierilor în sejur în Congo, prima pe dreapta. Nici nu mai știu ce i-am răcnit. Probabil nimicnicii feroce. Cert este că imberbul a plecat fruntea și a demarat fără să mai zică nimic.
Așa, și? Cu asta ce-am făcut? Vorba lui Constantin Tănase. Păi, nimic. Fix nimic. Adică io m-am enervat și mi-am scurtat niște minute bune din viață. Iar doamnei cu plodul i s-a rupt de minutele mele scurtate. Căci în capul ei, a-și proteja progenitura nu mai lasă loc de alte baliverne societale. Cât despre imberb, dracu știe, poate la bere ne-am fi înțeles foarte bine. Oricum, cel mai probabil, i-am stricat și lui feng shuiul. Ceea ce chiar nu mă încălzește. Deloc.
Aia zic.
1 thought on “De fiecare dată când mă enervez în trafic, după aia mă enervez și mai tare că m-am enervat”
De acord ;
În afară de a-mi strica mie feng shuiul, nu rezolv niciun rahat că mi se ridică tensiunea din cauza unor, după caz, pafariști volaniferi, melteni cilindreici sau ghiolbani irefutabili. Că doar nu îi iau acasă să le dau o bere sau să le citesc la culcare un fragment din Codul Rutier sau din Ghidul Manierelor Cât de Cât Nenesimțite.
trist…sunt sigura ca: toti trecem prin asta, sau am trecut.