Gen ”câta boul să țină cu Steaua!” ar însemna nu că ăla e bou, ci că tu ai nevoia de a crede cu tărie că ăla e bou. Din rațiuni ce țin de întortochierile din mintea featuring sufletul tău.
Nu eu zic asta. Ci Marshall B. Rosenberg în cartea ”Comunicarea nonviolentă. Un limbaj al vieții”. Iar mie îmi place teoria asta pentru că mă pune pe gânduri.
Serios, de ce să ne enervăm pe cineva că ține cu Steaua? Sau că e antivaccinist? Sau că orice nu îți place ție la cineva și te enervezi din cauza asta? De ce o facem? Ce ne mână în luptă?
Dar să îți pui întrebarea în cazul tău. Particular. Propriu și personal, cum ar veni. Și să te duci când mai în adâncime. Sau cum se zice. Ca să încerci să te înțelegi cât mai bine.
Eu am început să fac asta. Să îmi pun întrebări de ce mă enervează cineva. Un exercițiu foarte, foarte greu.
Dar vezi că nu e de ajuns să zici ”mă enervează boul ăla pentru că a parcat ca un bou”. Căci asta este o constatare. Atât. Care funcționează ca un stimul al enervării tale. Nu o cauză. Poate discutăm altădată despre diferența dintre stimul și cauză.
Întrebarea adevărată este alta: de ce mă deranjează CU ADEVĂRAT pe mine că ăla a parcat cum a parcat? Ce tastă apasă? Ce buton îmi atinge?
Iar faza cu ”mă revoltă nedreptatea” e bună, dar nu până la capăt. Căci, la fel, urmează întrebarea: dar de ce te revoltă nedreptatea? Ce tastă apasă în mintea ta asta? Ce buton îți atinge?
Da, știu, ce zic io pare că e de filmul ăla de stat în urechi și meditat până ninge. Așa o fi. Adică poți să faci mișto de o astfel de abordare. Sau poți să zici ”bă, chinezul, ai cam îmbătrânit și o dai cu de astea…”. Poți să zici ce vrei. Inclusiv că e interesant ce zic io aici. Măcar ca variantă de lucru.
Dar, indiferent de cum ai reacționa la ce am zis eu aici, evident că urmează întrebarea: de ce am reacționat așa la ce a zis chinezu? Ce tastă apasă? Ce buton îmi atinge?
Aia zic.
2 thoughts on “Toate analizele pe care le facem asupra altor persoane sunt expresii tragice ale propriilor nevoi”
In ceeea ce priveste diferenta intre stimul si cauza. Stimulul activeaza reactia din partea de creier atavic si primitiv. Unde razi cand iti place si plangi cand te doare. ia pentru noi 50% din decizii. 10% se datoreaza mediului- familie, prieteni. iar restul de 40% este volatil si formeaza setul nostru de valori – educatie, cunoastee, abilitati dobandite. Daca depasim faza de reactie, cei 40% ne vor ajuta sa descoperim cauza generatoare efect. Ca altfel nu se poate. Aici ce zic eu.
Iar unul dintre cei care stiu cum se ia cu adevarat decizia este Paul Olteanu – https://www.paulolteanu.ro/bLOG/
Imi place. Voi da pe facebook si linkedin tot ce ai scris. Dar mai intati trebuie sa fac putina curatenie pe acolo pe la mine. Am cam scris destul de mult despre idiotul inspector sef de la itm bucuresti, omul lui gabriel oprea pana mi s-a facut si mie lehamite.
In maxim 7 zile va fi curat.
Si ca sa nu mai redescopar roata, tema wordpress pentru blogul meu va fi pentru inceput ASTRA PRO.
Stimabile, ți-am mai tot zis: îngroapă chestiunea cu inspectorul (sau nu, treaba matale), dar apucă-te de scris. Nu spun că suntem mereu pe aceeași frecvență. Dar zic că e păcat să nu scrii. Aia zic :)