Întâmplarea 1
Azi dimineață, în parcul IOR. La standul cu brânză și afumături de Sibiu.
Vânzătorul: un tip rotofei, roșu la față, cu clop de ăla de mărginean (adică locuitor în Mărginimea Sibiului, neam de oieri din moși strămoși).
O doamnă pe la 60 de ani aruncă o privire la brânză și zice ca o sentință: Asta nu este brânză de Sibiu.
Vânzătorul, perplex, zice (în grai de ala ardelenesc): Cum nu, doamnă dragă, doară io am adus-o de acasă.
Doamna (cu acel aer de superioritate atotștiutoare): Lasă-mă, domle, că eu știu cum arată brânza de Sibiu.
Vânzătorul (începând să se enerveze): Io am copilărit printre oile sibiene, doamnă! Dumneata de unde ești?
Doamna: Din Buzău.
Întâmplarea 2
În urmă cu mulți ani, la un eveniment de business. La paharul de oareșceva de la finalul evenimentului. Unul dintre speakeri (care avusese o prezentare despre managementul producției; sau ceva) începe să povestească despre bloggeri și emite păreri ferme și irevocabile despre cum sunt ei și ce fac.
Io îl avertizez: Stimabile, nu e chiar cum zici, hai să nu mergem în direcția asta.
El o dădea înainte că așa este, că el știe.
Îl avertizez și a doua oară, cât de politicos puteam, să mai pună batista pe țambal, căci este într-o totală greșire.
El tot nimic.
A treia oară îi zic direct cu politețea care nu m-a caracterizat niciodată: Boss, ești total pe lângă, din tot ce ai zis despre bloggeri cam 99,65% sunt prostii tălâmbe.
El se enervează și îmi dă decisiva: Tu să vorbești când o să ai experiența mea!
La care toți cei din jur izbucnesc în râs.
Eu dau din mână a lehamite și mă duc înspre frigiderul cu bere.
La care unul dintre spectatorii de la discuție se duce la stimabil și îi zice, spre amuzamentul celorlalți: Tocmai ce ai făcut cunoștință cu chinezu.
La care stimabilului îi cade fața. La propriu.