Hai că mi-am făcut damblaua, cum ar veni. Păi, l-am luat eu un pic la întrebări pe sistem de 11 metri pe Radu Paraschivescu? L-am luat. Și mi-a răspuns? Mi-a răspuns :D

Am vorbit despre literatura din vremea comunismului. Și, dacă tot ne-am dus în perioada aia, stimabilul domn din imagine a atins și alte chestiuni. După cum se poate lesne vedea în film. Sau, după caz, în rezumatul scris de mai jos.

Interviu realizat în seria Comunismul pe înțelesul corporatiștilor featuring secțiunea mea #IstoriaNeÎnvață :)

Despre cenzura comunistă

Țin minte bine perioada pentru că eu eram un împătimit al cărții, îmi plăcea să citesc. Prin urmare am crescut cu povești nemuritoare, cu Dumas cu tot ce se putea citi și era necenzurabil în perioada aceea. În studenție mi-am dat seama de ponoasele cenzurii, erau cărți forfecate. Acest lucru pare incredibil astăzi, când ai acces la canale de filme pentru adulți nu-ți vine să crezi că cândva se practica forfecarea textelor, forfecarea ideologizata, dispăreau pagini sau pasaje care nu plăceau cenzurii sau cabinetelor unu și doi. Țin minte prima apariție la Editura Dacia din Cluj a „Numelui Trandafirului” o carte care are în prima parte o mare lipsă și mai sunt cazuri în care cărțile apăreau forfecate.

Cuvinte interzise

Cuvintele precum: Cruce, Dumnezeu, Crăciun erau interzise, singura acceptare a utilizării cuvântului ”Crăciun” era următoarea „Crăciun Gheorghe muncitor mort în răscoalele de pe Tisa”. Aceasta era lectura de atunci, dacă aveai un părinte avizat îți putea spune că aici lipsește ceva, pe de altă parte existau cărțile la pungă: o carte care se cumpăra la un loc cu altă carte care nu se vindea deloc.

Exista politica cărților la pachet, la o carte bună trebuia să accepți și toxinele literare. Pe lângă toate trebuia să ai o relație bună cu librarii fiindcă o mulțime de cărți apăreau în tiraje mici, astfel trebuia să ai câte o pilă pe la fiecare librărie și anticariate ca să poți să-ți iei ceva interesant.

Cozile la cărți

Acest lucru s-a păstrat și după 90, cozile se făceau în mare parte la librăria Eminescu, acolo apăreau niște cărți care te cuplau cu ce se întâmpla afară chiar dacă după 90 cărțile se găseau în variantă integrală, lumea alegea să meargă la Eminescu să stea la coada, așa își aminteau ei de tinerețe probabil. Atunci dacă voiai să pari un om capabil, să susții o conversație trebuia să ai și un interior pe măsură.

Relația complicată cu teatrul

Relația complicată cu cartea venea în continuarea unei relații complicate și din alte zone artistice, țin minte la o piesă la care am fost, actorii stăteau îmbrăcați de frig ce era, fiecare actor se dezbrăca doar când își spunea replica apoi se îmbrăca la loc. E greu de crezut așa ceva dar exact așa a fost.

Firava literatură de samizdat

Exista această literatură, erau cărți ce circulau din mână în mână și aveam o mini cultură subterană în anii 80. Eu am primit pe sub mână un xerox de la o profesoară de franceză, o carte de-a lui Cioran xeroxată cu o mare precauție și cu o doză de reticență dar și bucurie. Literatura noastră în samizdat a fost firavă comparativ cu alte țări, dacă românii au fost puțini, străini au fost ceva mai mult, această literatură se preocupă și de preluări din alte literaturi. Prin urmare am avut o literatură mai firavă sub aspectul samizdatului, aceasta a existat dar nu a avut o mare influență.