Primesc între 5 și 10 mailuri (sau, mai rar, mesaje pe Linkedin sau pe Facebook) pe săptămână care sună cam așa: ”suntem un business tânăr, la început de drum, care nu avem buget de promovare, dar vă rugăm să ne ajutați”.
Și vin și vă întreb:
Cum aș putea să îi ajut pe toți cei care au businessuri tinere, la început de drum și fără buget fără ca eu să ajung, în foarte scurt timp, un business bătrân, la sfârșit de drum și fără buget?
Să vă fac un calcul scurt. Să zicem că primesc doar 5 astfel de cereri pe săptămână (deși de regulă sunt mai multe). Și să vreau să ajut toate aceste 5 businessuri. În caz că nu știați, doar discuția cu fiecare owner de business în parte (pe mail, pe telefon sau, atunci când este cazul, face to face) ia cel puțin două ore.
Adică am vorbi despre un total de cel puțin 10 ore pe săptămână. Doar pentru discuții, să fie clar.
Iată cum am ajuns, lejer, la minimum minimorum 20 de ore pe săptămână, pe care ar trebui să le consum doar ca să încerc să ajut cele 5 businessuri tinere, aflate la început de drum, fără buget de promovare.
Presupun că nu mai are rost să vă fac alte calcule, este? Doar să vă spun că nu am cum să îmi rup aceste 20 de ore pe săptămână din timpul pe care îl petrec ca blogger (cu obligații față de cei care îmi fac onoarea să mă citească și față de brandurile cu care colaborez) și din timpul pe care îl petrec la agenția digitală Kooperativa 2.0, pur și simplu nu am cum.
Desigur, deși nu este deloc ok dintr-o perspectivă de business să fac așa ceva, am bugetat mai sus doar timpul pe care îl petrec ajutând cele 5 businessuri aflate la început de drum.
Nu am calculat partea de consultanță (doar o leacă de antreprenoriat știu și eu) sau de networking (dacă aș face o listă cu cei pe care i-am pus în legătură cu oameni la care altfel ar fi avut slabe șanse să ajungă…). Și nici pe cea de asociere cu brandul meu (”a scris chinezu despre noi” funcționează în continuare, se pare).
Not ok dintr-o perspectivă de business, vă spun din nou, ca să fie clar. Pentru că pur și simplu, dacă nu pui cu adevărat toate costurile implicate în această colaborare, nu ai adevărata valoare a ajutorului primit.
Dar o lăsăm așa de data asta. Pentru că o să scriu separat un articol despre recunoștința oamenilor-păsări. O să fie ceva cu găinaț. Cu mult găinaț.
De ce este o greșeală să nu ai buget de marketing
Faptul că ești la început de drum nu este o scuză că nu ți-ai bugetat și activitatea de marketing. Serios, dacă nu știi ce înseamnă asta (unii dintre voi sunteți mai puțin familiarizați cu chestii de astea, știu) dai un google acum despre ce înseamnă un business plan și te prinzi.
Chiar nu pot să înțeleg lansarea unui business fără buget de marketing, chiar nu pot să o înțeleg. La ce te ajută să ai businessul pregătit, dacă îl ții tras pe dreapta pentru că, nu-i așa, nu mai ai bani pentru promovare?
De multe ori (nu în toate cazurile se aplică, desigur), merge comparația cu businessul este mașina brici pe care ai construit-o, dar promovarea este combustibilul care te ajută să mergi cu ea în târg ca să o poți vinde. Să o ții în garaj să te uiți tu cu drag la ea cât este de frumos ține de o anumită valoare ontologico-estetică. Dar, ca business, dă-i pace.
Tentația mare când ai nevoie de bani suplimentari este să îi iei din fondul de marketing. Pe principiul ”lasă că încă nu îmi trebuie și fac io rost de ei când o fi să fie”. Ceea ce este mai greșit decât o bere băută după ce a stat vreo 3 ore la halbă în soare.
Dacă pui banii de marketing de-o parte și zici că nu te atingi de ei, ești forțat, practic, să faci rost de bani pentru costurile suplimentare cu dezvoltarea businessului din altă parte. Ceea ce este bine, chiar foarte bine, dacă privești pe termen mediu și lung.
Pentru că, direct spus, dacă nu reușești să faci rost de bani din altă parte și intri în banii de marketing, când lansezi produsul ești tu cu tine și cu trei prieteni, maximum 5. Căci, nu-i așa, nu mai ai bani de marketing, i-ai cheltuit.
Pe când, dacă nu te atingi de la început de acești bani și reușești să faci rost de bani din altă parte, înseamnă că 1. chiar te pricepi la făcut rost de fonduri (esențial în activitatea antreprenorială în prima etapă, esențial!) 2. când lansezi produsul, ai bani de marketing. Ta na!
Câteva probleme cu businessurile aflate la început de drum
Unele businessuri sunt slabe (ca să le zic așa, ușurel). Drept pentru care nu vreau să mă asociez cu așa ceva. Nici nu te-ar ajuta, ca owner, să te încurajez, sprijinindu-te.
Te ajută, în schimb, să îți zic direc că nu cred că ai șanse cu businessul ăsta, cel puțin nu în varianta pe care mi-o prezinți. Asta te ajută, faptul că, la o adică, te oprești din drum și îți dai seama că ar fi o greșeală să mergi înainte.
Desigur, toți cei care ți-ar zice asta (inclusiv eu), s-ar putea să se înșele grav. Și tu să mergi înainte încăpățânat (una din valorile teribile ale unui bun antreprenor) și să îți iasă. Chiar bine. Ceea ce îți doresc masiv să ți se întâmple.
Doar că nu are scula nimic cu prefectura. Faptul că eu, în nimicnicia mea, nu reușesc să văd valoarea intrinsecă a businessului tău și decid că nu vreau să mă implic, nu înseamnă că sunt un om rău, ci doar unul care a luat o decizie de business. Iar tu, ca om de business (chiar dacă la început de drum și fără buget) ar fi bine să înțelegi asta.
Bine, există varianta în care poate că businessul tău nu este slab deloc, doar că nu am înțeles eu ce ai vrut să îmi spui. Caz în care iar ai o problemă, una de comunicare. Și – calcul probabilistic – dacă io nu am reușit să înțeleg (care sunt hârșâit prin lumea asta, deci chiar nu sunt greu de cap, știi cum zic), slabe șanse să înțeleagă alții. Concluzia: tot la business slab îl încadrăm.
Există varianta cu acele businessuri care încă nu sunt gata, cum ar veni. Sunt adeptul clar al lui early to market (ai mei de la Kooperativa 2.0 dau din cap aprobând energic), dar una este să dai drumul unui produs sau serviciu care funcționează, chiar dacă îi mai bate câte un pic planetara și altceva este să dai drumul unuia care este pur și simplu praf coxat și nu funcționează.
Revenind la comparația cu mașina, nu poți să te lansezi pe piața de mașini care merg pe autostradă, dacă tu ai doar sașiul, și ăla fără autorizație conformă. Sigur că tu îmi zici că, până la final, mașina o să iasă avion cu reacție, dar marmotele s-ar putea să împacheteze ciocolata în portbagaj până se se întâmple asta.
La urma urmei, lansarea unui business (sau produs, sau serviciu, v-ați prins) este o componentă a strategiei de management. Decizia este una grea. Care ține atât de stadiul în care te afli cu businessul, de context, de predicțiile despre ce se va întâmpla cu piața, de ce face concurența etc.
Adică, mai pe șleau spus, sunt atât de multe variabile care pot să meargă rău atunci când lansezi un business, de îți vine să te duci acasă. Tocmai de aceea, a adăuga variabila ”lipsă buget de marketing” pe lista și așa lungă este, cum să vă spun eu, așa, mai tehnic, not funny. Deloc funny.
Este drept, pe de altă parte, că nici cel mai tare buget de promovare s-ar putea să nu te ajute. Pentru că în viața adevărată așa se întâmplă. Uneori nu merge, pur și simplu nu merge.
Doar că bugetul de marketing îți mai scade din șansele ca businessul să nu meargă. Atâ face bugetul de marketing cam la 90% din bussinesuri. Le dă acel ”un pic mai mult”. Care, mai ales când ești un business tânăr, la început de drum s-ar putea să facă diferența între reușită și fail.
O să ajut în continuare anumite businessuri tinere
Dacă vi se pare că sunt rău la suflet (câine, chiar!), explicați-mi, vă rog, de ce aș investi eu (căci, practic, asta fac atunci când îi ajut) în promovarea unor businessuri, care nu investesc ele însele nimic în promovare? Care nu și-au bugetat partea de promovare (sau au bugetat-o inițial, dar, la un moment dat în dezvoltarea businessului, le-a dat cu virgulă). De ce aș face asta?
Bine, io oricum fac asta. Chiar ajut. Sunteți mulți cei care, într-un fel sau altul, ați văzut că m-am implicat, atât cât am putut, și am dat o mână de ajutor. Și o să fac asta în continuare. Pentru că este parte din ceea ce sunt, din ceea ce fac. Doar că nu am cum să vă ajut pe toți, pur și simplu nu am cum să fac asta.
Hai să vă zic altfel: voi, cei cu businessuri tinere, aflate la început de drum și fără buget de promovare, veniți la mine tocmai pentru că sunt cine sunt. Problema aici este că, dacă v-aș ajuta pe toți, în scurt timp nu aș mai avea cum să fiu cine sunt și ați veni degeaba. Atât este de simplă, în esență, ecuația.
Succes tututor celor care sunteți la început de drum. Unii dintre voi o să reușească. Cei mai mulți, însă, nu. Dar cei care o să reușiți, ei bine, vai ce frumos va fi acolo, departe (căci este muuuuuult până departe…) :)
35 thoughts on “”Suntem un business tânăr aflat la început și nu avem buget de promovare”. Așa, și?”
„Cum aș putea să îi ajut pe toți cei care au businessuri tinere, la început de drum și fără buget fără ca eu să ajung, în foarte scurt timp, un business bătrân, la sfârșit de drum și fără buget?” Raspunsul este: „Pe caiet!” ;)
Măh, ție îți cam plac crâșmele, este? :))
Pledez vinovat. Mai ales cele dotate cu caiet.
Aprob afirmativ, mă încadrez și io în categoria asta de evazioniști cu explozie întârziată :D
„Chiar nu pot să înțeleg lansarea unui business fără buget de marketing, chiar nu pot să o înțeleg”
Inseamna ca ai business-ul intr-un univers paralel sau intr-o alta romanie decat noi.
la noi nu exista business plan. Pentru ca in business plan stabilesti ca faci minim 50 RON pe ora de lucru, dupa care ajungi sa lucrezi pe 5 lei pe ora ca sa iti tii cheltuielile in picioare pentru ca nimeni nu plateste mai mult.
Si uite asa dispare bugetul de marketing, impreuna de manuta cu oricare alt fel de buget sau de plan din asta mirobolant care functioneaza doar pe hartie.
Coborati un pic cu picioarele pe pamant din planuri si definitii luate din carti. Business-ul real nu se face in planuri si carti, se face in lumea reala unde sunt alte conditii si reguli, pe care ori le inghiti mancand pamantul si te descurci asa cum poti ca sa supravietuiesti, ori mori cu cartile si definitiile si planurile in brate.
Stimate domn, sunt antreprenor de peste 15 ani. Sunt cu picioarele pe pământ. De multă vreme. Din experiență vorbesc, nu din cărți. Desigur, dumneavoastră puteți crede fix ce vrea mușchiul dumneavoastră. Dar vă dau un sfat. Gratis. Pe viitor, nu ar strica mai mult bun simț când veniți în casa cuiva (blogul este, oricum o dați, casa mea virtuală – apropo, să vă spun cât buget de marketing am alocat pentru blogul meu ca business?), ar fi bine să fiți un pic mai cu bun simț. Nu mult. Puțin mai mult, doar. Atât.
Am incercat la inceput, apoi mi-am dat seama ca acest bun simt e o investitie foarte proasta daca nu e folosit doar acolo unde trebuie neaparat si doar acolo.
Cristi a subliniat ca aceste business-uri ”cu picioarele pe pamant” dar fara un business plan, o cultura anteprenoriala in spate sunt cele mai vulnerabile in piata. Tocmai de aceea simti Emil ca te lupti sa-l faci, sa supravietuiesti, sa cresti. Cristi spune profesionist ce spune, ba chiar printre randuri ne si consiliaza gratuit. Daca-i urmaresti blogul o sa vezi cata info da de regula pe gratis. Ce nu a spus Cristi este ca macar trebuie sa ai in business planul tau categoria marketing. Iar daca treci buget 0 poti sa o faci singur pentru ca resurse sunt destule, dar daca vrei un influencer si un specialist trebuie sa te asiguri ca ai cu ce sa-l platesti. Pentru ca ce face el, ar trebui sa se transforme in bani la final si pentru businesul tau, dar si pentru al lui. Ce face el ar trebui sa-ti asigure exact banii aceea pe care nu-i azi pentru un buget de marketing.
Eu cand am avut business tanar nu m-a ajutat nimeni..
Cand nu am avut bani de chirie tot nimeni nu m-a ajutat..
And…
Domnu China,
stati asa, ca pai pe mine m-ati ajutat cu lansarea blogului si nu am avut buget de marketing. Dar daca antreprenorii va iubesc si va vrea, de ei nu scapati…
Domnu semnaticus, nu mai ziceți de astea, domnu, că îmi stricați firma! Că și așa unii îmi spun că sunt hain și alea, alea, doar nu vreți să creadă altceva? :))
Domnule China-Birta,
Va felicit pentru articolul bine structurat. Din pacate aceasta atitudine a devenit un sport national si la un nivel mai inalt. Activand in domeniul acoperisurilor verzi primim astfel de solicitari de la firme mari, multinationale cu resurse financiare de mii sau milioane de ori mai mari ca ale unei firme mici dinamice ca al nostru.
Ei nu vor decat „sa-i ajutam” ca „sunt la inceput de drum cu acest concept” sa le dam „o solutie rapida” (la structuri deseori foarte complexe care implica raspundere) trimitand niste desene tehnice complexe, sau set de 50 de fisiere ale caror studii chiar superficiale deja ar lua 3-4 ore ( doar ca sa te familiarizezi cu proiectul).
Unii sunt constienti ca cea ce cer are valoare si necesita depunerea unui efort, ca atare sunt dispusi sa ofere in „barter” netvorking, recomandari etc cea ce ar fi la urma urmei o tranzactie win-win insa foarte multi exclud din start acest lucru mentionand ca „noi suntem o firma mare serioasa” si fiecare departament/coleg are „independenta lui” si ca atare nu ne pasa, nu ne asociam numele, nu ne implicam, doar asteptam o munca prestata gratuit si va rugam sa va simtit onorati ca v-am oferit posibilitatea de a lucra pentru noi cu titlu gratuit si daca se poate pe maine….
Astfel unii au si ajuns pe lista neagra si timpul alocabil acestor ajutoare e alocat celor care respecta si etica nescrisa de business. Nimic nu e gratuit. Nu ai bani ofera ceva in schimb, cea ce e valoros pentru tine: timpul tau, relatiile tale, promisiunea ca la un moment dat aceasta investititie in tine va avea un randament oarecare. Dar nu cere cu nonsalanta ceva ravnit de tine…. cu titul gratuit !
Mulțumesc pentru confirmarea că nu doar în marketing se întâmplă astfel de chestiuni. Din păcate. Dar ați văzut cumva, din experiența dumneavoastră, ca cei care au această atitudine să reușească cu adevărat? Că mie nu prea îmi vin în minte succese făcute astfel…
corect Zoly , ai mare dreptate !
Bine le mai zici nea Chinezule, si te aproba un om cu biznis care la inceput n-a avut (de unde) buget de promovare si a facut-o si el cum a putut. Numai ca n-am mers pe metoda „Statistica” (aloc timp sa contactez 100 de influensări ca să scrie unu ceva) ci a facut 100 de oferte personalizate pentru 100 de potentiali clienti si a obținut 10 lucrari pentru timpul alocat.
Dar nu ca sa ma laud am venit aici ci ca sa confirm ca și eu inca ma lovesc de intrebarea ”Da nu facem și noi o primă transmisie de proba și pe urmă vedem noi? Știți, noi n-avem buget…”
Nu exista lucru gratis pe lumea asta iar daca ma rogi sa transmit evenimentul tau cu durata de cateva ore cu o echipa de oameni si o masina de echipament dar gratis ”că n-ai buget” ceva nu e in regulă.
Mai ales daca vrei sa vin ”full option, că așa, cu o cameră, poa să transmită laiv si un băiat de la noi”.
Nu dați cu pietre, și eu am căutat ajutor (și încă o mai fac). Dar încă de la inceput am învățat că pentru orice trebuie să dai ceva în schimb iar dacă (încă) nu ai ce, ei bine, e valabilă aia cu ”mâna întinsă care nu spune o poveste…”
Nu o luați drept jignire. Și eu am stat cu mâna intinsa si uneori încă mai sunt nevoit să o fac. Dar vin mereu cu o poveste și, mai ales, nu iau personal un refuz.
Știu că cel care mi-a refuzat gratuitatea nu e ”bulangiu’ ăla cu nasu pe sus” ci doar un manager care a luat o decizie de business.
Mulțam pentru confirmare :) Ai mare dreptate când faci distincția (pentru unii, însă, este doar o nuanță foarte rar înțeleasă…) între a cere ajutor și a oferi ceva la schimb și a cere ajutor doar pentru că exiști și faci lucruri frumoase (implicând ideea că ceilalți ți-ar fi cumva datori). Cât despre ”mâna întinsă”, unora li se pare dur că te exprimi așa. Mie nu. Eu zic în cursurile de social media pe care le susțin că există fix două categorii mari și late de promovare: milogeală și cu bani. Atât. Cu mențiunea că milogeala nu este ceva rău. Ci face parte din mindsetul despre care vorbești și tu. Adică este, practic, modalitatea pe care ar fi bine să o ”arzi” prima dată, înainte de a trece la alte modalități, care implică niște costuri.
Un articol foarte bun Cristian! Si eu lucrez in comunicare&marketing si ai mare dreptate, ai multe argumente bune! Sper ca lumea sa se mai educe, sa tina cont de astfel de pareri sincere si sa fie mai rationali in promovarea afacerilor lor…
Mulțumesc pentru confirmare :) Eu le zic direct în tot ce scriu, fără mănuși. De aici, cred, mi se trage că unii îmi reproșează că sunt prea dur. În cazul articolului de față mi s-a reproșat că… jignesc tinerii antreprenori :))
Cred ca analogia business-masina + marketing-combustibil e gresita pentru ca le da oamenilor senzatia ca „las’ ca oi face io cumva sa bag de 50 lei sa ma mai tarai o zi. Daca n-oi avea, m-oi duce cu metro-ul”. Si astfel pornesc oamenii la drum…
Una este sa faci o masina si alta e sa faci un business care produce si vinde masini.
Din pacate oamenii (nu numai romanii) nu inteleg diferenta dintre un super-produs / serviciu si un super-business.
Prietena mea face niste super-ultra-mega produse handmade (faine-de-faine-de-faine!) dar ne-a luat vreo 5 ani sa intelegem si apoi sa ne convingem ca de la produs la business e cale lunga.
Promovarea este doar unul dintre costurile neasumate. Pe lista cu „nebugetate” mai sunt si suportul cienti, stocurile, retururile, costurile cu angajarea fortei de munca, costurile cu consultanta juridica, costurile de protocol, diverse taxe si dari si cel mai important: costul propriului timp.
Acum suntem in situatia in care, desi avem super-produsul, ne chinuim sa dezvoltam super-business-ul iar constientizarea valorii propriului timp a fost revelatia deceniului pentru noi – este ceea ce ne mana.
Cu toate astea si in ciuda celor spuse de tine in articol :), sunt 100% convins ca vei mai ajuta pe unul sau pe altul in functie de cum vei simti omul sau produsul / business-ul omului. Spun asta pentru ca asa cum nu ne asumam diverse costuri exista si un beneficiu (MARE!!) pe care nu il bugetam: propria satisfactie facand diverse lucruri mai mult sau mai putin orientate catre business.
Sporuri maxime!
Am zis mai pe finalul articolului asa: ”Sunteți mulți cei care, într-un fel sau altul, ați văzut că m-am implicat, atât cât am putut, și am dat o mână de ajutor. Și o să fac asta în continuare. Pentru că este parte din ceea ce sunt, din ceea ce fac. Doar că nu am cum să vă ajut pe toți, pur și simplu nu am cum să fac asta” :)
Morala pe super simplu fiind ”Nu te mai amăgi ca o sa te ajute cineva dacă nu are interes și el, bagă bani în afacerea ta, fa-o cu cap și muncește cât de mult poți”. Sau dacă as vrea sa fiu răutăcios… ”Nu ma mai asasinați cu emailuri ca nu va ajut pentru ca-s prins cu ale mele”.
Citez din articol: ”Sunteți mulți cei care, într-un fel sau altul, ați văzut că m-am implicat, atât cât am putut, și am dat o mână de ajutor. Și o să fac asta în continuare. Pentru că este parte din ceea ce sunt, din ceea ce fac. Doar că nu am cum să vă ajut pe toți, pur și simplu nu am cum să fac asta”. Presupun că e clară treaba. Fără răutăcisme.
Sincer domnul Cristi, va inteleg! Si dumneavoastra la fel ca ceilalti oameni trebuie sa platiti curentul si intretinerea. Ma bucur ca uneori aveti posibilitatea sa ajutati , dar nu datorati nimanui nimic. Nu cred ca cei cu business-ul tanar stiu cat ati tras si dumneavoastra la inceput. Ei va vad doar ca produs finit, dar nu vad si orele de munca pe care le-ati investit in dumneavoastra pentru a va vinde acum cunostintele.
Vă mulțumesc pentru confirmare :) Să știți că ajut în continuare. Doar că nu am cum să ajut pe toată lumea. Dar o să ajut cât pot. Pentru că este parte din ceea sunt :)
„Networking”-ul nu e cunoștință, e o ce ține de corupție (mai precis; favoritism, nepotism…).
„Dar, Cristian, eu nu ziceam sa-i ajuti pe toti. Bineinteles ca nu ai cum. Doar pentru mine ziceam sa faci o exceptie, pentru ca businessul meu chiar merita”
gratis nu e OK.
Dar „equity” , adica parti sociale din comp. ai accepta vs servicii?
doar intreb…
O întrebare foarte bună. Răspunsul este mai greu, însă :)) Este și asta o variantă de lucru. Dar tot cu excelul se analizează.
Din 5 lei de creioane cumpara de 2 lei si promoveaza cu 3 lei ce ai cumparat spunea Ford
Deci, cum?
„Pentru că pe măsură ce dezvolți businessul, apar tot felul de cheltuieli neprevăzute.”
Cred că asta e cheia pentru bugetul de marketing inexistent – „OK, nu ai buget de marketing, dar buget de cheltuieli neprevăzute nu ai? Pune acolo marketingul.”
Foarte bună asta, bravo!
Tind să cred că ideea de ajutor in sine pentru business este foarte greșită. Astea care implică bani nu se numesc ajutor. Cum poate cere cineva care vrea să facă bani ajutor pe gratis. Ajutor este clacă, vii la mine cărăm mobila, spargem lemne, bem o bere și un grătar și gata ajutorul. Pentru a face bani, trebuie să plătești bani. Ceri bani pentru un produs sau serviciu, indiferent că e proapspăt clocit sau chel de bătrân și vrea să i se facă un alt serviciu gratis?
Ajutor oferi, nu ceri. Filantropia merge când cineva are prea plin și dă pe dinafară, așa că mai scapă unora din ce are în plus. Dacă tu vrei să ajuți te oferi acolo unde și când simți că poți contribui, fără să-ți tai ție craca de sub picioare. N-am văzut ajutor gratis din partea unuia flămând. Iar cerșetoria pentru ajutor este semnal clar că acolo business-ul va scârțâi de la început urmând să colapseze.
Numai zic și eu.
De acord. Mai ales că la clacă se bea și bere :)) Acuma, serios vorbind, chiar mi se pare ok ce zici. Si iti multumesc pentru comentariu :)