”Haide, bre, că tu vezi mereu numai ce este bine în oameni”, mi se reproșează la modul constant. Iar eu zâmbesc. Ce altceva aș putea să fac? A răspunde unui astfel de reproș ar însemna să contești ce zic ceilalți despre tine. De ce aș contesta, practic, un lucru bun care se spune despre mine, vă întreb? :)
Și mi-am zis că trebuie să schimb ceva. Că e musai să nu mai merg eu după fenta celorlalți. Adică, mai direct, dacă cineva îmi zice ”ești bou”, ar trebui să schimb faptul că mă enervez și că îmi irosesc miliarde de neuoroni și câteva crâmpeie din suflet ca să îi explic ăluilalt că nu, nu este adevărat, nu sunt bou.
Îl știți pe Sisif, da? Coleguțul ăla din mitologie, care tot urca un ditai bolovanul până sus pe munte, după care zeii îi rostogoleau bolovanul la loc, și el, săracul, iar se apuca de împins la deal. Cam așa este și cu reacționatul la partea urâtă din oameni. Când faci asta îți asumi, fără să realizezi (io știu asta pentru că am trecut prin niște ani de ăștia greșiți), că te înhami la o muncă sisifică.
Știu că unii ați vrea să îmi argumentați că, dacă răspundeți ăluia de v-a făcut bou, ori vă arătați că nu vă lăsați călcați în picioare de nimeni (ah, mândria asta că tu ești coada la prună și gaura la covrig…), ori că vreți să îi arătați că voi o aveți mai mare (totalmente greșită atitudinea asta, pentru că mereu și mereu și mereu o să întâlniți mulți care o au mai mare ca a voastră), ori vreți să îi dați o lecție (admirabilă inițiativă, doar că ați fi niște zeii dacă ați putea să învățați o maimuță bonobo principiile elementare de fizică cuantică).
Nici unul din posibilele voastre argumente de mai sus pentru mine nu ține. Pentru că experiența m-a învățat un lucru fundamental:
Cel care te face bou este un bou, iar cu boul nu are rost să te pui.
Nu are nici un sens să îți pierzi vremea cu un bou. Căci tot ce ai putea obține de la el ar fi, după caz, un corn în plex sau o baligă în incintă. Nici măcar lapte nu dă, oameni buni, serios!
Și, totuși, ce faci cu boul care te face bou? Răspunsul este simplu: îl ignori. Pentru tine boul ăla nu există. Pentru că tu alte lucruri de făcut în viață decât să stai să vorbești cu un bou.
Fail total am dat, #carevasăzică, în atitudinea mea cea veche, de contră cu boul. Abia de câțiva ani, când am decis că io vreau să văd binele din oameni și să reacționez, pe cât posibil (uneori asta cu binele nu este o opțiune; exemplu extrem: vine unul de pe stradă să îți umfle o palmă cu piciorul) la partea lor bună (care există în cel puțin 98,9% din oameni!), ei bine, abia atunci am început să trăiesc cu adevărat.
Știți care a fost primul lucru care mi s-a întâmplat când am intrat în această stare: am văzut că, printre atâția boi din lumea asta, care doar împung și se baligă, mai există și vaci. Care și ele împung și se baligă, dar măcar dau și lapte!
Așa începe, să vezi că există și părți bune în oameni, să începi să le cauți, să interacționezi cu ele.
După aceea totul devine mai ușor. În sensul că, în loc să îl vezi pe unul doar că s-a dat cu gel și că are pantaloni de ăia cu cracii lăsați (oribilă mi se pare moda asta, oribilă!) și să îl respingi per total ca om, mai bine intri în starea de căutat și partea lui bună (ceea ce tu consideri că este bună, desigur; gen, unii sunt fani de pantalonii ăia cu cracii lăsați) și să găsești că omul scrie foarte bine. Sau că a ajutat un ONG să adune nuș ce fonduri.
Imensa majoritate dintre noi avem și părți bune. Doar că lume asta ciudată (din ce în ce mai ciudată, aș zice…) face ce ne face și parcă reușește să le ascundă părțile alea bune. Iar noi o lăsăm să le ascundă.
Căci intrăm în niște convenții (dictate de alții) și în niște clișee (acceptate de noi) și nu mai lăsăm să se vadă din noi decât ceea ce credem că ceilalți ar vrea să vadă.
Ceea ce este greșit, totalmente greșit! Căci ceilalți vor să vadă acel ceva din noi tocmai pentru că au pe ochi ”ochelarii” acelorași convenții (dictate de alții) și lentilele acelorași clișee (acceptate de ei), așa că nu au cum să ne vadă așa cum suntem cu adevărat.
Este un joc cu sumă nulă, după cum lesne vă puteți da seama. Ieșiți din acest jos. Acum. Azi. Refuzați ochelarii numiți convenții. Spuneți nu lentilelor numite clișee. Și căutați partea bună din oameni. Pentru că abia atunci vor putea și ei să vadă partea bună din voi.
Să fiți iubiți. Dar numai dacă meritați :)
Și, desigur, dacă v-a plăcut acest text, dați-l mai departe. Ca să placă și altora.
7 thoughts on “Cel care te face bou este un bou, iar cu boul nu are rost să te pui”
I am with you, bro! Și eu văd mereu ce e mai bun în oameni, dar nu numai. Uite, expresia „măi, boule!” pentru mine are o sonoritate caldă, chiar puțin afectuoasă. „Ce mai faci, măi, boule, măi?” :)
Ești idolul meu, măh! Io nu am ajuns la nivelul ăsta de zen, mai am pic până acolo. Boule, care ești! :))
Exact! Și eu te iubesc! :)
Desi gandim in aparenta la fel, eu am o parere diferita de a ta. Ma refer strict la prima parte.
Poate nu-s eu bun la asta, la a ma abtine, la a vedea ceva bun la unul care ma injura, caci eu sunt de parere ca la o injuratura se raspunde cu o injuratura. Nu-s o persoana violenta, nici macar nu indemn la violenta fizica, dar cea verbala este partea aia acceptabila care te face descarca de energiile negative.
Uneori, iti face foarte rau, EXTREM de rau, sa tii totul in tine. Sa nu te descarci la momentul oportun.
Daca m-a enervat un om sau un grup de oameni, eu prefer sa ma descarc. Pot face asta in prezenta lui/lor ori pot sa-l/sa-i barfesc. Sau pot face asta public, pe fb si pe blog/uri.
Nu stiu cum se simt ei si ce stare au ei, dar eu ma simt mai usor. Deseori sunt intrebat MAI TII MINTE CE AI ZIS DESPRE X ACUM 4 ANI? Eu le spun SINCER ca nu: m-a enervat o chestie, am spus ceva, mi-a iesit din minte.
Acu’ na, fiecare functioneaza altfel!
Corect, fiecare funcționează în felul lui. Legat de partea cu descărcarea, sigur că poți să faci ce faci tu, dar există variante de descărcare care să te ajute și mai tare. Gen sportul. Gen trasul la țintă cu pistolul în poligon :))
sau varianta NU te incarci…
Corect. Dar și greșit în același timp. A nu răspunde unui bou doar ca sa-ti faci ție un bine e foarte egoist. Dacă lași boul sa zburde liber prin pășune va împunge și pe alții când vede ca o poate face fără nici o repercusiune