Am stat o leacă să mă gândesc dacă să scriu acest articol sau nu. Dar până la urmă am zis că prefer (încă o tură de) înjurături din partea unora decât să nu încerc, again, să pun degetul pe una din rănile 2.0, din care unele branduri sângerează pe partea de employer branding și nu înțeleg de ce se simt slăbite, ca să zic așa.

Bine, unul din motive a fost și dorința de a promova cursul nostru ”Cum te poate ajuta social media în procesul de recrutare”, unde vom povesti și despre ce zic în titlul acestui articol.

Vom povesti la curs despre multe altele, inclusiv cât de importantă este prezența corespunzătoare în social media a top managementului companiei.

Dați un mai pe office@kooperativa.ro dacă vreți mai multe detalii despre curs decât găsiți pe pagina cursului.

Bun, momentul de auto-promo fiind bifat, hai să ne apucăm de discuție. Căci la o discuție pe tema dată vă invit.

Cu câteva mențiuni de început foarte importante:

Există două categorii de oameni când vine vorba despre scriitură de asta mai pe business (ca să îi zic așa, generic):

• cei care vorbesc aplicat, cu exemple concrete, căci consideră că doar o astfel de abordare ajută cu adevărat
• cei care o lasă atârnând, aspirațional, fără să menționeze nimic din realitate (probabil pe principiul ”să nu supărăm pe cineva”).

Eu, desigur, fac parte din prima categorie. Chiar mai pe axa mai radicală, gen.

Am preferat să ascund numele celor din exemplele de mai jos, dar am lăsat brandul.

Pentru că 1. sunt sigur că 98% dintre ei nu își dau seama că fac ceva greșit 2. vorbim despre cum este afectat brandul de acțiunile lor, deci ar fi caraghios să dau exemple fără să nominalizez brandurile, parol.

Personalmente, cunosc unele din brandurile pe care le dau ca exemplu mai jos. Drept pentru care o reacție mai ciudățică din partea unuia dintre angajați are șanse mici să îmi schimbe părerea deja formată despre ele.

Pe altele nu le știu. Ei bine, aici la acestea din urmă, interacțiunea cu unii stimabili care poartă aceste branduri la butoniera 2.0 (=profil) mi-a setat o atitudine mai degrabă reticentă la aceste branduri (ăsta-i, practic, cel mai nașpa efect).

Recomandare: după ce citiți mini-studiile de caz de mai jos, imaginați-vă articolul fără ele. Yeap, nu ar fi fost același lucru.

Fără exemplele concrete aș fi rămas în zona teoretică, anostă și oarecum degeaba mai ales când vorbim despre social media.

Scopul meu cu astfel de articole este nu să pedepsim păcătosul, ci ne dorim îndreptarea lui.

Căci, în nimicnicia mea, cred că, de fiecare dată când îmi asum niște riscuri (mi-e plin podul de arătat obrazul, zic) și scriu astfel de lucruri, cumva îmi aduc o mică mititică parte la educarea celor care păcătuiesc din greșeală, nu din dorință.

Am ales doar din reacțiile pe care le-am avut din partea unora doar la ce am zis eu în social media. Astfel știu sigur despre ce este vorba, sunt informații la prima mână, adică. Și pot pune și în întregul context reacțiile cu pricina.

De asemenea, am ales niște exemple mai cumințele, așa, tocmai pentru a discuta pe o intensitate medie a reacțiilor.

Mi-ar fi fost ușor să aleg de alea de să ziceți ”uau…”, dar nu asta-i ideea cu ce vreau eu să fac aici, ci să fim cât mai pe realitate, că asta ajută, nu extremele.

Pentru primele trei exemple, o să folosim ce am zis pe Linkedin, adică am povestit cum la Kooperativa 2.0 am refuzat un client pentru că noi nu am simțit chimie cu el.

Pentru că vorbim despre ce am zis în urmă doar cu câteva zile. Iar printre reacțiile la ce am zis eu acolo s-au numărat și cele de mai jos.

Exemplul 1

Ipsos este una din companiile mele preferate pe partea de cercetare de piață. Îi urmăresc la modul constant și dau mai departe, de obicei în newsletterul meu, studiile lor.

Drept pentru care este foarte greu în ceea ce mă privește ca un angajat (sau mai mulți!) care au anumite scăpări în social media, să îmi schimbe părerea despre ei.

Dar vin și vă întreb ce se întâmplă dacă ne punem un pic în pielea unui potențial candidat la un job la Ipsos și vede ce zice coleguțul din imagine, care, practic, pe lângă faptul că i-a făcut pe toți clienții Kooperativa 2.0 PSDiști, consideră, pe cale de consecință, că PSDiștii nu merită consultanță sau ceva?

Să nu mai vorbim despre cazul în care respectivul candidat are opțiuni politice de stânga, ca să nu zic direct că-i PSDist…

Exemplul 2

Să defilezi cu Allianz Technology în nume și să dai de înțeles la modul explicit că toată treaba-i să îmbrobodești clientul, restul principiilor mai etice, gen, sunt pe lângă, așea…

Again, știu Allianz și nu mă afectează foarte tare. Dar un candidat mai cu principii morale (există, stați liniștiți; măcar că sunt proaspeți și încă mai cred în așa ceva și tot mai există!), s-ar putea să se gândească de două ori.

Ah, și dacă vreți să îmi ziceți că ”este alt Allianz” sau ceva de genul, nu vă obosiți. Nici potențialii candidați nu se obosesc să facă diferența, despre asta-i vorba în realitate.

Exemplul 3

Recapitulez: eu am zis că am refuzat un client pentru că am simțit că nu avem chimie. Stimabilul de mai jos a zis că asta-i infatuare ieftină. Deci, cum?

Nu am auzit niciodată de OFC Conect și de Intermed Concept și tocmai de aceea o să fiu foarte reticent dacă o să mă intersectez cu ele.

Cât despre un potențial candidat, o asemenea atitudine poate transmite ideea că cei de acolo sunt radicali, duri și alte chestii de astea mai neortodoxe ca atitudine față de angajați, drept pentru care s-ar putea să se mai gândească.

Exemplul 4

Am pus la un moment dat, tot pe Linkedin, rutina mea de dimineață. De antreprenor. Și am întrebat și alți antreprenori cam care este rutina lor, pe ideea că poate descoperim împreună un pattern, care să îi ajute pe alții.

Reacția distinsului domn de la SIGUREC (nu știu compania, drept pentru care am fost pus în gardă de reacția sa) este de pe după șură, așa.

Din nou, un potențial candidat s-ar putea uita cam strâmb, căci ar putea să creadă că aceasta este feelingul companiei, de sărit la ceartă sau ceva și poate nu vrea să facă parte dintr-o astfel de echipă.

Exemplul 5

Nici măcar nu mai are rost să vă zic ce am zis pe Facebook de a reacționat doamna așa cum a reacționat. Chiar nu mai are rost.

Cum nu are rost să vă spun cam cum se uită un posibil candidat la un astfel de comentariu, gândidu-se că duduia asta i-ar putea fi, cumva colegă.

Recomandări pentru branduri

O zic din nou: ne dorim îndreptarea păcătosului, nu pedepsirea lui.

Ce vreau să zic cu asta este că soluția nu este să îi certați sau să îi sancționați pe angajații care au anumite atitudine necorespunzătoare în social media.

Ci să discutați cu ei, să le explicați ce nu e bine să zică și să facă și de ce nu e bine să zică și să facă.

Cei mai mulți dintre ei greșesc pentru că nu le-a spus nimeni că este greșit ce fac. Și pentru că au un – să îi zicem așa – bagaj de cunoștințe featuring caracter care nu funcționează ca o frână în calea nevoii (oarecum naturale ca specie) să sărim la gâtul altora. Vorbiți cu ei, explicați-le ce și cum.

Unii dintre ei au greșit prin comentariile și prin reacțiile lor pentru că așa au crezut ei că apără brandul. Iar asta este aur, aur curat! Ăsta-i material de lucru, clar.

Pentru că dorință și elan există, dar modalitățile prin care se exprimă sunt nasoale și anulează toată buna intenție. Aceștia sunt oamenii care merită trainuiți și folosiți ca ”guri de tun” în social media. Doar că e musai să le spuneți cum să facă asta și, mai ales, ce să nu facă.

Și, desigur, dacă vreți să veniți sau să vă trimiteți niște angajați la instruire la cursul nostru ”Cum te poate ajuta social media în procesul de recrutare”, noi vă așteptăm cu drag și promitem să oferim sfaturi și tips and tricks care să ajute, nu să încurce, știți cum zic.