Când Tim Berners-Lee a publicat pe 6 august 1991 primul conținut din istorie pe formatul care avea să devină (imediat după, de altfel) internet, nu avea nici cea mai mică idee că ceea ce a făcut va schimba lumea. Radical. Revoluționar. Sigur că bănuia el că niște chestii o să se schimbe (vorba aia, bate fluturele aripa în Honolulu și cade frunza în Poplaca).
Dar ce a urmat l-a lăsat cu gura căscată (așa cum ne-a și zis în urmă cu câțiva ani, când am avut ocazie să respir aceeași metri cubi de aer cu el la un eveniment în București).
Tim a vrut să ajute lumea. Aia e clar. Adică, mai tehnic, a venit cu ideea www, care să funcționeze ca un sistem în care documentele hypertext să fie interconectate cu link-uri, pentru ca utilizatorii să le găsească mai ușor. Un an mai târzu, peste 1.000.000 de computere erau conectate în acest sistem.
Sigur, este mult spus, așa cum se găsește încrustat pe un catralion de articole pe interneți, că Tim Berners-Lee a inventat internetul. Ideea unei rețele interconectate exista – și chiar funcționa în anumiți parametri, în circuit închis – încă din anii 60.
Dar Tim a venit cu șmecheria despre care am zis pe scurt mai sus. A pus cireașa, cum ar veni, pe tortul cercetărilor și experimentelor anterioare. Și, bum, așa a început totul. Toată nebunia numită internet.
Ca orice schimbare majoră, și internetul a veniti și cu 12 vagoane de părți bune, dar și cu 12 vagoane și o roabă de părți nașpa. Dintre toate acestea eu aleg pentru discuția de astăzi doar cușeta pe care scrie MARKETING din vagonul pe care scrie BUSINESS.
Să pornim la drum, deci.
Cu ce ajuta internetul businessurile
Desigur, aș putea scrie o cartea pe tema asta. Căci, cumva, expresia ”cu ce ajută internetul businessurile” se conține pe sine, ca să zic așa. Am putea-o chiar echivala într-o anumită măsură cu expresia ”cu ce ajută banii businessurile”. Cam pe acolo. Deși echivalarea nu are acoperire în toate businessurile. Unele chiar nu au nevoie de internet; sau, mă rog, într-o măsură mică spre foarte mică. Deși sunt puține astfel de businessuri, din ce în ce mai puține.
Cel mai bine îți dai seama de cât de mult înseamnă internetul pentru businessul tău dacă încerci, la nivel mental, să îl scoți din ecuația contextuală. Adică să îți imaginezi că, brusc, internetul nu mai funcționează. Nada. Niente. Nimic. Nu mai există. Și că routerele au devenit cam ce erau peștii ăia de sticlă de îi puneau părinții (sau bunicii, după caz) pe televizor. Peste un macrameu, desigur.
Dacă făcând exercițiul acesta de imaginație ai simțit o strângere de stomac și de excel, iată, ai răspunsul. Atât de mult înseamnă internetul pentru businessul tău. Ai putea chiar să dai notă acestei strângeri de stomac și de excel. Pe o scară de 1 la 10. 1 fiind ”n-am simțit nimic” și 10 fiind ”unde-i Dicarbocalmul!?”.
Dacă strâmbi ironic din nas și îți zici că așa ceva, să dispară internetul, nu o să se poată întâmpla, s-ar putea să ai dreptate. Dar nu până la capăt. Căci, sigur, internetul este aici să stea, cum ar zice un patagonez ajuns din întâmplare la Poplaca. Doar că, vezi tu, e plină istoria de chestii care au au venit să stea în viața noastră. Doar că au stat cum au vrut alții, nu cum am vrut noi.
Adu-ți aminte de televiziunea din perioada comunistă (dacă ai o enervant de frumoasă vârstă tânără în buletin, imaginează-ți doar). Când era printre principalele mijloace de îndobitocire a poporului. Sau presa din perioada aia. Sau chiar cărțile. Toate făcând parte din categoria ”așa ceva nu are cum să dispară”. Nu au dispărut, desigur. Dar cât de multă porcărie au adus în viața noastră fiind manevrate așa cum au fost…
Că aici am vrut să ajung, revenind în actualitate:
Să nu confundăm existența canalului cu canalul în sine. A exista în digital nu este același lucru cu A ȘTI să exiști în digital.
Există o diferență colosală între a exista în digital cum vor alții ca tu, brandul tău, să exiști (dacă tu nu zici nimic despre tine, o să zică alții, stai relax) și cum ai vrea tu. Una care vine în primul rând din ceea ce îndeobște se numește strategie. Cuvânt mare, desigur. Și mega-plictisitor pentru multă lume. Dar poți să mă crezi pe cuvântul de om care face digital imediat de 20 de ani: fără strategie nu merge, pur și simplu nu merge.
Sigur, poți să ai un noroc porcesc să ți se întâmple marele noroc și să ajungi la niște rezultate uau fără să faci mare lucru. Dar, așa cum ne învață istoria și cum sunt sigur că ai observat și tu, asta se întâmplă doar altora, niciodată ție. La tine rămâne partea cu strategia și cu, firește, munca.
Ce înseamnă strategia asta? Pentru unii este ditai tomul de 3 kile jumate. Pentru alții este o juma de pagină A4. Pentru alții este doar o proiecție mentală. Dar există. Este musai să existe.
Este chestia aia – pardon my non-business French… – care îți spune încotro să mergi cu businessul, de ce să mergi în direcția aia, cu ce resurse o să reușești să ajungi acolo, pe ce drumuri, cu ce echipă. De astea, multe. Chiar foarte multe.
Și, dintre toate aceste chestii pe care el ai de gândit și de făcut, digitalul este doar o parte. Una din ce în ce mai mare și mai puternică, după ce ne-a arătat și încă ne arată pârdalnica asta de pandemie.
Și care, în ciuda paradoxului aparent că ”în digital este ușor” (”eh, tastezi niște litere și dai ENTER; serios, cât de complicat poate fi?”), este chiar complicat să faci chestii digitale care să îți aducă cu adevărat beneficii. Uneori foarte complicat. Și, în majoritatea cazurilor, nu ai cum să le faci tu.
Nu doar că nu știi cum să le faci, dar tu ar trebui să faci altceva pentru businessul tău, nu să pui cover photo la pagina de Facebook sau să vezi care ad rulează cel mai bine pe sistem de PPC sau să scrii newsletterul brandului.
Adică, mă rog, poți să faci asta (și unii chiar o fac). Dar îți ia enorm de mult timp și îți consumă enorm de multe resurse mentale, care îți mușcă drastic din ceea ce este îndeobște cunoscut drept costuri de oportunitate: schimbi cover-photo în loc să faci management.
Businessul fără management nu are cum să o mai ducă multă vreme. Fără cover-photo să știi că da. Fără probleme.
Și, ca să îți faci o idee despre ce înseamnă ceea ce eu numesc (nu că aș fi original, dă-i pace, doar că îmi place cum sună) amprenta digitală a brandului, am făcut tabelul de mai jos. Cu costuri anuale pe căprării digitale. Pe care tabel să îl iei cu o marjă imensă de ISH. De aproximație. Căci este doar o chestie super-orientativă.
Ca să nu îți spun că mi-am luat scatoalce grave de la o grămadă de stimabile și stimabili din industria digitală pe motiv că ”măăăăh, ai pus prețuri prea mici acolo!”. Și au perfectă dreptate. Căci costurile din tabelul acesta reprezintă un minimum minimorum de existență a brandului în digital.
Așa îți recomand – ca să nu îți faci iluzii și speranțe false #DacăE – să citești tabelul de mai jos și să interpretezi costurile: minime și orientative.
Hai să luăm siteul/landing pageul ca exemplu. Poți să îl faci cu 350 de E? Sigur. Dar dacă știi pe cineva, dacă ți-l face un student, un amic, de astea. Și îți livrează fix calitatea aia de cât ai plătit, știi cum zic. Dar să fim clar înțeleși: este doar un site simplu de prezentare, nu cu magazin online, nu cu integrări de CRM și alte nebunele. Acolo vorbim de alte costuri. Cu trei zerouri.
Dacă apelezi la o agenție, costurile se schimbă, firește. Dar și calitatea, desigur. Aia zic.
Dacă vrei tabelul de mai jos detaliat pe căprării, dă-mi un mail pe cristi@kooperativa.ro. Și o să ți-l trimit. Cu mare drag, chiar :)