Schizofrenia a apărut ca un invitat nepoftit în viața mea în urmă cu vreo 20 de ani. Când m-am întâlnit cu un amic din copilărie, după ce nu îl mai văzusem de niște ani buni. În mintea mea rămăsese același om vesel, cu gluma la el, mereu împăciuitor și mereu dispus să te ajute. Când l-am revăzut, am avut un șoc: era doar stafia celui de care îmi aduceam aminte.

Dar cel mai tare m-a lovit în suflet nu acest șoc al revederii cu stafia a celui ce era, ci sentimentul de deznădejde care m-a cuprins după câteva ore de discutat cu familia lui. Pentru că soția sa era distrusă, părinții lui încercau să nege ce se întâmplă cu fiul lor, iar prietenii apropiați nu au știut ce pot face să îi ajute, așa că s-au retras, încet-încet. Și familia a rămas singură cu el…

Atunci, în urmă cu 20 de ani, nu am făcut nicicum legătura dintre vârsta amicului (avea și el atunci 20 și un pic de ani) și faptul că, statistic vorbind, schizofrenia apare între 15-35 de ani. Nici prin cap nu mi-a trecut să mă gândesc la așa ceva, la faptul că schizofrenia poate fi boala adolescenților și a tinerilor. Am crezut toată viața de atunci și până acum că amicul meu a avut pur și simplu ghinion să se îmbolnăvească atât de tânăr. Dacă făcea și el boala asta după 60 de ani – îmi ziceam, de-a dreptul nătâng în sinea mea… – ar mai fi avut timp să se bucure de viață.

Întâlnirea din urmă cu câteva zile cu Dr. Sorin Pletea, Șef al Secţiei Clinice de Psihiatrie numărul 14 din cadrul Spitalului de Psihiatrie „Alexandru Obregia”, Bucureşti m-a bulversat total. De altfel, dânsul mi-a spus și despre siteul schizofrenia.ro, de pe care am luat foarte multă informație despre subiect pentru acest material.

De la doctorul Pletea am aflat acest năucitor pentru mine interval vârstă în care debutează schizofrenia: 15-35 de ani. Nu la bătrânețe, cum mulți dintre noi suntem clișeistic vorbind programați să gândim, să asociem această boală cu ”ăia bătrâni”, nu cu superbii adolescenți și cu minunații tineri.

Ca părinți, știu că înțelegeți nu că vreau să vă sperii, ci că vreau să vă atenționez. Vreau să fiți atenți la ceva ce mulți dintre voi nici măcar nu știați. La ceva ce mulți dintre voi nici nu vă gândeați că ar putea fi un pericol pentru copiii voștri. Și să înţelegeţi de fapt ce este schizofrenia la fel şi faptul că se poate ţine sub control prin terapie şi medicaţie la recomandarea medicului. Să vă raportați la ceva ce mulți dintre voi încadrați în categoria ”nu are cum să mi se întâmple mie”. Ar trebui să mai știți că incidența bolii la nivel mondial este în jur de 1% la 100.000 de locuitori.

Schizofrenia dă primele semne că apare atunci când…

Înainte de a vă povesti despre primele semne care trebuie să fie un semnal de alarmă pentru voi vreau să înțelegeți un lucru fundamental: doar medicul specialist poate să vă spună dacă sunt sau nu probleme, nu încercați voi să vă dați seama de asta.

Pe de altă parte, asta nu înseamnă că dacă sesizaţi orice mică schimbare în comportamentul unei persoane apropiate (care poate fi din varii motive, până la urmă avem cu toţii şi zile mai bune şi mai proaste) ar trebui să vă gândiţi că ar putea avea o boală mintală.

Aceste prime semne pe care le dă schizofrenia seamănă până la suprapunere cu simptomele altor tulburări (unele dintre ele minore și trecătoare, spre exemplu). Nu faceți greșeala să trageți concluzia că aveți un copil, un soț, o rudă bolnavă doar pentru că vi se pare că prezintă unul din semnele de mai jos.

Aceste semne sunt doar posibile indicii. De aceea trebuie să le cunoașteți. Pentru ca, atunci când vedeți unul sau mai multe din aceste semnale, să vă dați seama că trebuie să mergeți la medicul specialist. Cât de repede. S-ar putea să nu fie nimic în neregulă (din fericire, în multe cazuri se întâmplă asta, a fost doar o alarmă falsă), dar s-ar putea să fie ceva grav, caz în care tratamentul trebuie să înceapă imediat.

Așadar, semnele la care trebuie să fiți atenți și să vă gândiți că ar fi cazul să mergeți la specialist sunt:

Tulburări ale somnului. Cu mențiunea că, desigur, nu orice tulburare a somnului presupune spaima că s-ar putea să fie semn de schizofrenie. Și nici într-un caz faptul că nu dormim bine o noapte sau două nu trebuie să ne speriem. Vorbim aici despre tulburări ale somnului pe o perioadă mai lungă.

Izolare socială. Un semn foarte greu de asociat cu schizofrenia, mai ales când vorbim despre adolescenți. Pentru că în viața fiecărei persoane între 15 și 35 de ani există aceste momente de izolare socială. Semnalul de alarmă ar trebui să fie tras atunci când izolarea este regula pe o perioadă mai lungă.

Implicare emoțională scăzută. Dacă simți că de ceva vreme (este greu să zici un interval, știu…), implicarea emoțională a unui cunoscut din cercul tău de prieteni, sau a copilului tău, a scăzut, ar trebui să înțelegi că este un semnal. Nu neapărat de schizofrenie, ci că ceva nu este în regulă. Și că cel mai bine ar fi să mergeți la doctor.

Scăderea performanțelor școlare sau profesionale. Dacă an de an, spre exemplu, copilul tău a fost de 9, iar anul acesta se zbate cam la toate materiile la limita lui 5, ceva nu e în regulă. La fel, dacă observi că un coleg care, până nu demult, era super activ, foarte performant şi prezent în proiectele din firmă, iar de câteva luni observi că lucrurile nu mai sunt la fel, poate ar ajuta să porţi o discuţie cu el şi să vezi ce îl apasă… Asta nu înseamnă că dă semne de schizofrenie, evident! Dar poate fi un semnal. La care trebuie să fii atent.

Interes crescut pentru idei abstracte, filosofice, religioase, oculte. Un semn mai ciudat, dacă vreți. Pentru că mă gândesc la mine când eram adolescent când am avut o perioadă în care eram foarte interesat de astfe de subiecte (la care acum râd). Este, însă, un semn. Care, puse în legătură cu altele, s-ar putea să indice o posibilă problemă.

Neglijarea igienei și a aspectului fizic. Evident, dacă vorbim despre adolescenți, nu vorbim aici despre – hai să îi zicem așa – lejeritatea cu care unii dintre ei tratează aspectul igienei personale sau a lui ”cum arăt” la vârsta respectivă. Ci la ceva ce, ca părinte, simți că e mai grav, nu ai nevoie de un ghid ca să înțelegi asta…

Iritabilitate, anxietate, tulburări de atenție. Toți le experimentăm, din când în când, indiferent de vârstă. Dar când aceste tulburări sunt din ce în ce mai dure ca formă și pe o durată mai mare decât o ”toană”, s-ar putea să fie un semn.

Încă o dată: aceste semne pot să însemne nu neapărat schizofrenie, dar este bine să le știți și să le înțelegeți ca un posibil semnal de alarmă, pentru care este recomdant să mergeți la un medic specialist.

Schizofrenia nu trece, poți doar să o ții sub control

Tratamentul trebuie început imediat pentru că, dacă diagnosticul de schizofrenie este cert, pacientul o să ducă această boală toată viața. Vestea bună (dacă putem vorbi așa despre cineva într-o astfel de situație…) este că, spre deosebire de anii trecuți, acum există medicamente performante, care ajută enorm la ținerea sub control a bolii. Doctorul va ști care este tratamentul cel mai bun pentru pacient, de aceea consultarea psihiatrului este obligatorie. Cu cât se începe administrarea tratamentului mai repede, cu atât se vor evita situațiile în care pacientul ajunge să treacă prin acele episoade psihotice acute.

Pe lângă faptul că tratamentul trebuie început cât mai devreme, o condiție esențială ca el să funcționeze și să țină boala sub control este să fie urmat așa cum a fost recomandat de medic, să nu existe pauze în tratament, să nu existe schimbări de medicație sau de doză pe principiul ”am citit pe net”, adică să existe o disciplină 100% a respectării indicațiilor specialistului. În acelasi timp, consilierea psihologică este necesară pacientului cu schizofrenie, pentru a-i usura acceptarea lucrului cu sine si a schimbarilor care trebuie facute, înţelese şi asimilate.

Să dăm cuvântul domnului doctor Paul Sorin Pletea:

Medicina modernă oferă, spre exemplu, dincolo de pastile, tratamente injectabile cu eliberare prelungită, adică o injecție pe care pacientul o face de câteva ori pe an. Medicamentul administrat astfel intră în organism în timp, în câteva luni și este eficient. Și mai asigură ceva un astfel de tratament: liniștea sufletească a îngrijitorului și a medicului că tratamentul a fost administrat. Asta spre deosebire de, să zicem, un tratament medicamentos zilnic, care presupune că pacientul s-ar putea să ”sară” peste o pastilă (el nu înțelege că are probleme, nu știe de ce trebuie să ia tratamentul). Oricum, repet, doar specialistul vă poate spune ce tratament se impune, de la caz la caz.

Legat de tratament, trebuie să știți un lucru foarte important: dacă nu este urmat cu strictețe, apar așa-numitele recăderi ale pacientului, care au efecte ireversibile asupra creierului. Iar asta, pentru un om deja cu probleme, poate fi de-a dreptul catastrofal.

Pacienții care suferă de schizofrenie nu știu…

Pentru pacientul care suferă de schizofrenie există trei entități care sunt extrem de importante pentru el: familia, medicul specialist, medicul de familie. Chiar dacă el nu știe (sau refuză să accepte) rolul important al uneia sau al tuturor acestor entități. Dar toate trei sunt extrem de importante.

Evident, pentru familie este cel mai greu. Pentru că familia trebuie să treacă prima peste șocul dur al conștientizării că există o problemă, familia trebuie să accepte diagnsticul teribil, familia trebuie să aibă grijă de pacient din toate punctele de vedere, familia este cea care trebuie să lupte cu stigmatul atât de trist pus pacienților cu schizofrenie de o societate care mai are un lung drum de parcurs ca să se înțeleagă pe sine cu adevărat.

Doctorii – psihiatrul și cel de familie – sunt cei care ajută familia și pacientul. Ei reprezintă acei prieteni de nădejde care te ajută nu doar să treci peste momentele grele (acele episoade psihotice), ci care stau alături de tine tot timpul. Așa ar trebui să îi vedeți pe doctori, ca pe niște prieteni buni. Care o să vă fie alături atâta vreme cât dureaza boala: adică toată viața.

Închei prin a vă ruga din nou să intrați pe siteul schizofrenia.ro și să citiți toate informațiile de acolo, scrise și validate de specialiști, deci în care puteți avea încredere. Și vă doresc multă sănătate. Și să ne auzim de bine și cu bine.

Recomandare: Ca să vedeți ca se poate trăi cu schizofrenie în condiții normale, dacă se respectă tratamentul, ascultați și Radio Guerrilla în săptămâna 30 octombrie- 3 noiembrie. La matinal vor vorbi aparținători și pacienți care au experiența acestei afecțiuni din perspective diferite.

Notă: Acest articol face parte din campania ”Ascultă și vorbește”, o inițiativă de informare despre schizofrenie, demarată de Janssen Romania în parteneriat cu Asociația ARIPI și Inomedica.