De trupa Before Their Eyes știam doar că există. Era la capitolul ”printre altele” în sertarul meu cu muzică. Mă intersectasem cu ei de câteva ori, în ceva playlisturi de harcdore, post-hardcore și alte denumiri de astea mai noi, menite mai mult să încurce (dacă întrebați un rocker bătrân ca mine), decât să te dumirească. De ce ascult și așa ceva? Pentru că trebuie să mă forțez, zic, să ies din ceea ce îndeobște se numește zona de confort. Iar genul ăsta de muzică fix asta face, mă forțează.
Îmi este greu să mă concentrez să ascult cum se cuvine ce cântă Before Their Eyes. Nu ei sunt de vină, căci, după putirința mea de înțelegere a muzicii mai noi, ei își fac bine treaba. Doar că genul, repet, îmi cam trece pe lângă urechi.
Cu ultimul lor album ”Midwest Modesty” chiar mi-am pus determinarea la încercare. Și am zis să încerc să îl ascult așa cum aș asculta un album pe care l-am ales și cu coraconul, nu doar cu creierul (căci alegerea unor forțări ale zonei de confort se face întotdeauna cu creierul, desigur, niciodată cu sufletul). Și chiar am reușit. Cred… Adică am ascultat fiecare piesă cum se cuvine, am ascultat versurile (ok. ish), am încercat să rezonez cât de tare am putut cu ce cântă trupa.
Dar tot nu am reușit să mă împrietenesc cu ei. Deși, ca un plus la toată această forțare, a fost că m-am mai acomodat cu genul și am reușit să îi găsesc anumite ”ancore”, la care să mă raportez când o să mai ascult ceva pe stilul ăsta. Mă refer în principal la zona de ritmică, pe care dacă te focusezi ai mai mari șanse să îți placă ce asculți decât dacă stai pe voce sau pe niște solistici de chitară (cam lipsă, de fapt, așa este stilul…).
Mno, una peste alta, audiția acestui album a fost una interesantă. Dar nu mai mult. Iar pe partea de #CatalogulDeAlbume îi dau nota 7. Dar un 7 pe stilul unui profesor care vrea să încurajeze elevul să miște mai cu talent pe viitor. Elevul, adică je, desigur :D
https://youtu.be/yp0iCKh-wII?list=PLoLB3fFrR131VydIa-lj915HY_wMYoCgY