Am pornit secțiunea #Antreprenoriat de pe acest blog pornind de la excelenta inițiativă Chivas – The Venture, care este, pe scurt, o oportunitate pentru business-urile cu impact social de a se dezvolta, de a primi sprijin financiar și, nu în ultimul rând, de a obține un lucru visat de mulți: recunoaștere internațională. În perioada următoare o să revin cu update despre ce s-a întâmplat, despre proiectele înscrise și despre cum decurg ”ostilitățile” în continuare. O să vedeți, o să vă placă :)
Textul de mai jos vina în urma provocării mele și este scris de Mihaela Barbu. Lectură plăcută :)
––––––––-
Asta m-am întrebat și eu atunci când o prietenă m-a anunțat de concursul acesta. Știam câte ceva, dar am zis că e mai bine să caut niște referințe mai concrete. După o scurtă documentare, mi-am dat seama că sintagma „antreprenoriat social” nu rezonează așa de bine în mintea românilor (nu a tuturor și da, pun o etichetă pentru că e cazul).
De ce zic asta? Pentru că am întrebat aleator niște persoane ce cred ele despre antreprenoriatul social și s-au eschivat de la un răspuns concret. Întreb eu, după ce am observat că persoana nu știe ce să spună: „Dar ONG-urile ce crezi că sunt? Sau asociațiile care ajută oamenii defavorizați cum crezi că sunt coordonate?”. Aaa, aici s-a făcut declicul acela. Pentru că oamenii când aud întâi cuvântul „antreprenoriat”, le zboară mintea la afaceri, întreprinderi și alte chestii. Aici e vorba de cei care nu sunt în contact cu mediul ăsta. Deci, oamenii știu ce este antreprenoriatul social, au o imagine despre acesta pentru că se întâlnesc la tot pasul cu cei care luptă pentru anumite cauze sociale, dar nu știu că așa se numește.
E bine că se află în conștientul nostru. Bun. M-am gândit apoi că să fii antreprenor social nu poate fi ușor. Sunt o serie de sarcini pe care le iei în brațe și responsabilitatea îți aparține. Partea bună e că mulți devin din ce în ce mai atrași de zona asta și vor să ajute societatea cumva, ceea ce face ca un antreprenor social să nu fie singur în toată treaba, să aibă o echipă dornică să ajute, care investește timp și alte resurse pentru ca anumite probleme sociale să fie cumva ameliorate. Partea proastă e că un antreprenor nu poate rezolva toate nevoile societății și trebuie să pornească totul de la zero, să construiască ceva, să identifice problemele și nevoile, după care să găsească soluții viabile. De-asta mă și întreb uneori cum reușește profesorul meu de Dreptul Comunicării, Daniel Dragnea, să se ocupe atât de bine de Așezământul Social de la Slobozia de Giurgiu. Copiii de acolo fac felicitări handmade, lumânărele, lucrușoare superbe. Și sunt dintr-un așezământ social, țin să subliniez. La o adică, se poate.
De asemenea, m-am întrebat și de ONG-uri cum pot face toată treaba. Cum pot ele să strângă fonduri pentru oameni nevoiași, săraci, bolnavi? Cum cooptează voluntarii care să planteze copaci pentru că se defrișează non-stop în România și autoritățile nu prea iau măsuri? Mă gândeam că e greu să răspund la asta. N-a fost. Oamenii se trezesc. Într-o societate în care lucrurile erg mai mult prost decât bine, nu poți ignora problemele care pe alții îi afectează, pe tine poate nu. Și așa ajunge să îți dai seama că unii au nevoie de un sprijin pe care și tu îl poți da și pentru tine poate nu e cine știe ce efort.
De fapt, pe asta mizează antreprenoriatul social; pe eforturi mici de la cei care le pot face, apoi strânse laolaltă duc la un sprijin mare pentru o anumită nevoie socială. Așa, unii copii bolnavi au șanse să facă operații pe care nu și le-ar permite dacă nu ar fi ajutați de altcineva din exterior. Cu siguranță mulți ne-am întâlnit la metrou cu anumite persoane dintr-un ONG care strângeau fonduri pentru diverse probleme. Acum, alegerea e a fiecăruia dacă ignoră sau ajută. Recunosc, am ajutat (știu, nu se spune), dar m-am simțit atât de bine după…
Așadar, antreprenoriatul social se diferențiază de cel clasic prin faptul că prin acesta oamenii nu caută profit pentru ei înșiși, ci pentru diverse probleme ale societății. Și antreprenorii sociali cred că sunt persoanele care imediat ce identifică problema, deja au în cap o gamă de obiective pentru a le rezolva. Așa mi-am răspuns la întrebările despre antreprenoriatul social.