Cazuri clasice de businessuri care au un atribut foarte puternic. Și atractiv. Sau două. Unele chiar trei. Dar care arată la un moment dat (sau într-un anumit context) un anti-atribut care le anulează pe celelalte complet. În ochii mei, desigur. De fițos, firește.

Cazul 1. O cofetărie

De la mine din Vitangeles. Era seară. Trec pe lângă ea. Văd că e deschisă. Și îmi zic ”ia să le fac o supriză fetelor și să le iau ceva dulce”. Știam că le place. Pentru că am cumpărat destul de des de la această cofetărie am luat în ultimii ani.

Intru, așadar. Nu apuc bine să fac primul pas că una din cele două doamne de după tejghea îmi zice ”vindem doar la bucată, nu la cântărit”. Că nici nu știam ce îmi zice. Fără ”bună seara” sau ”ce doriți?”.

Văzând fața mea nedumerită, zice rapid: ”am închis, nu se vede?”. Io la fel de perplex. Din moment ce ușa de la intrare era deschisă. Iar pe program scria până la ora 20.00. Mă uit la telefonul meu, arăta 19.49. Mă uit pe ceasul de pe perete. La fel arăta.

Doamna vede că mă uit la ceasul (care era deasupra ei), se uită și ea, dă din mână a lehamite și se întoarce cu spatele la mine.
Toate se întâmplau în timp ce cea de-a două doamnă (care părea o subordonată) a asistat la toată discuția cu o atitudine teribil de jenată.

Am apucat să rostesc și eu primele cuvinte ”o seară plăcută” și am ieșit.

A doua zi, la cafea, le povestesc unor amici ce cartier. La care unul zice ”da, măh, și io am pățit fix așa cu ei și m-am enervat și de atunci le-am dat flit!”.

Să analizăm

Atributele puternice ale cofetăriei (motive pentru care am cumpărat des de acolo): proximitatea și confirmarea că fac produse bune.
Anti-atributul (care m-a determinat să nu mai cumpăr de la ei): atitudinea doamnei șefe în condițiile în care tot ea o fi stabilit programul ăla de nu îl respectă.

Cazul 2: Magazin de ochelari

Pe lângă Piața Victoriei. Mijlocia mea și-a făcut noua pereche de ochelari acolo. Și m-a rugat să trec să o iau eu. Zicându-mi că au program până la 14.00.

Ajung la 13.45 acolo. Închis. Un portar (magazinul este în cadrul unei clinici) mă vede iritat și îmi zice ”domnul meu, haideți și dumneavoastră pe la 13 dacă vreți să o prindeți pe doamna”. Îi arăt că pe orar scrie 14.00. La care el dă din umeri și zice ”știți cum e la noi”.

O sun pe doamna mea. Și îi povestesc. La care ea: ”mda, am uitat să îți zic să suni înainte, am pățit și eu odată la fel”. Era – cred… – a șasea pereche de ochelari pe care o făceam acolo. De aceea știa.

Să analizăm

Atributele puternice: doamna de la magazin este foarte simpatică și magazinul era cât de cât în proximitate.

Anti-atribut: m-a făcut să îmi pierd timpul pentru că nu și-a respectat propriul program oficial.
–––––––

Unii ar putea zice că-s fițos că am decis să nu mai cumpăr de la ele. Doar pe baza acestor anti-atribute dovedite de cele două cașcarabete într-un singur moment. Deși am avut un istoric cu ele.

Păi, sunt fițos. Foarte fițos. Sau cum li se zice la consumatorii care te tratează cu respect cumpărându-ți produsele. Până le arăți tu lipsă de respect.

Moment în care io, fițosul, decid să mă duc să cumpăr și de la alte cașcarabete. Că doar și ele trebe să trăiască.

Aia zic.