Cazuri clasice de businessuri care au un atribut foarte puternic. Și atractiv. Sau două. Unele chiar trei. Dar care arată la un moment dat (sau într-un anumit context) un anti-atribut care le anulează pe celelalte complet. În ochii mei, desigur. De fițos, firește.
Cazul 1. O cofetărie
De la mine din Vitangeles. Era seară. Trec pe lângă ea. Văd că e deschisă. Și îmi zic ”ia să le fac o supriză fetelor și să le iau ceva dulce”. Știam că le place. Pentru că am cumpărat destul de des de la această cofetărie am luat în ultimii ani.
Intru, așadar. Nu apuc bine să fac primul pas că una din cele două doamne de după tejghea îmi zice ”vindem doar la bucată, nu la cântărit”. Că nici nu știam ce îmi zice. Fără ”bună seara” sau ”ce doriți?”.
Văzând fața mea nedumerită, zice rapid: ”am închis, nu se vede?”. Io la fel de perplex. Din moment ce ușa de la intrare era deschisă. Iar pe program scria până la ora 20.00. Mă uit la telefonul meu, arăta 19.49. Mă uit pe ceasul de pe perete. La fel arăta.
Doamna vede că mă uit la ceasul (care era deasupra ei), se uită și ea, dă din mână a lehamite și se întoarce cu spatele la mine.
Toate se întâmplau în timp ce cea de-a două doamnă (care părea o subordonată) a asistat la toată discuția cu o atitudine teribil de jenată.
Am apucat să rostesc și eu primele cuvinte ”o seară plăcută” și am ieșit.
A doua zi, la cafea, le povestesc unor amici ce cartier. La care unul zice ”da, măh, și io am pățit fix așa cu ei și m-am enervat și de atunci le-am dat flit!”.
Să analizăm
Atributele puternice ale cofetăriei (motive pentru care am cumpărat des de acolo): proximitatea și confirmarea că fac produse bune.
Anti-atributul (care m-a determinat să nu mai cumpăr de la ei): atitudinea doamnei șefe în condițiile în care tot ea o fi stabilit programul ăla de nu îl respectă.
Cazul 2: Magazin de ochelari
Pe lângă Piața Victoriei. Mijlocia mea și-a făcut noua pereche de ochelari acolo. Și m-a rugat să trec să o iau eu. Zicându-mi că au program până la 14.00.
Ajung la 13.45 acolo. Închis. Un portar (magazinul este în cadrul unei clinici) mă vede iritat și îmi zice ”domnul meu, haideți și dumneavoastră pe la 13 dacă vreți să o prindeți pe doamna”. Îi arăt că pe orar scrie 14.00. La care el dă din umeri și zice ”știți cum e la noi”.
O sun pe doamna mea. Și îi povestesc. La care ea: ”mda, am uitat să îți zic să suni înainte, am pățit și eu odată la fel”. Era – cred… – a șasea pereche de ochelari pe care o făceam acolo. De aceea știa.
Să analizăm
Atributele puternice: doamna de la magazin este foarte simpatică și magazinul era cât de cât în proximitate.
Anti-atribut: m-a făcut să îmi pierd timpul pentru că nu și-a respectat propriul program oficial.
——————–
Unii ar putea zice că-s fițos că am decis să nu mai cumpăr de la ele. Doar pe baza acestor anti-atribute dovedite de cele două cașcarabete într-un singur moment. Deși am avut un istoric cu ele.
Păi, sunt fițos. Foarte fițos. Sau cum li se zice la consumatorii care te tratează cu respect cumpărându-ți produsele. Până le arăți tu lipsă de respect.
Moment în care io, fițosul, decid să mă duc să cumpăr și de la alte cașcarabete. Că doar și ele trebe să trăiască.
Aia zic.
4 thoughts on “Iată cât de ușor m-au pierdut de client două cașcarabete”
Nu cred ca te voiau de client de la bun inceput, avand in vedere comportamentul…
Nu sunt 100% precis, dar parcă existau niște legi care spun că firmele trebuie să-și respecte orarul afișat pe ușă. Sau măcar hotărîri de consiliu local. Dacă vreodată te plictisești, poate sapi un pic și le faci o reclamație celor cu ochelarii, mi se pare de prost gust să închizi mereu cu un ceas mai devreme.
Pe tanti cu cofetăria poate aș fi înțeles-o dacă își cerea scuze și spunea că a estimat prost că nu mai sunt clienți, și c-a apucat să scoată raportul Z, caz în care chiar nu îți mai poate lua banii. Așa însă, dacă îți vorbește în răspăr, mai ducă-se învîrtindu-se.
Totuși, zici c-ai mai luat de la ei … nu te cunoșteau deja vînzătoarele, măcar la chip? Experiența mea cu vînzătorii este că ăia care mă recunosc se străduie să fie măcar un pic politicoși.
O știam pe cea tăcută. Așa, din vedere. Dar ea nu a scot niciun cuvânt la toată faza. Deși simțeam că e teribil de jenată.
Avand in vedere comportamentul doamnelor nu cred ca esti tu cel „‘fitos”.