Am trei copii. Senzaționali. Magnifici. Mă rog, așa zic toți părinții despre copiii lor. Și ar fi culmea să nu o facă. Îmi iubesc cele trei minuni într-un mod care nu poate fi descris în cuvinte. Pentru că sentimentele unui părinte sunt unice, așa cum fiecare copil este unic. Și aș zice irepetabile. Și pentru copii, și pentru sentimente :)

Am trei copii. Senzaționali. Magnifici. Prima mea spaimă ca părinte am pățit-o imediat după ce s-a născut primul copil, Alex. Am avut acel moment de panică teribilă, în care am început să mă cert singur ”măh, inconștientule, cum o să ai tu grijă de boțul ăsta de om, ce știi tu despre crescut un copil, măh derbedeule?!”.

Am trei copii. Senzaționali. Magnifici. Și niciodată nu am comis eroarea de a-i considera altceva decât niște surse de energie vitală pentru mine. Niște mici profesori. Niște mici prieteni, poate cei mai buni. De la ei am învățat cel puțin la fel de mult cât au învățat ei de la mine. Și procesul continuă.

Vă spun toate acestea pentru că urmează să vă fac o destăinuire. Pe care s-ar putea să o regret, cine știe. Căci orice lucru spus mai din capătul sufletului, cum ar veni, într-o discuție despre părinți și copii cine știe unde va duce.

Totuși, risc: mă simt vinovat ca părinte. Pentru că multă vreme am încercat să fiu cel mai bun părinte, să încerc să fiu părintele perfect. Până mi-am dat seama că așa ceva nu există. Pur și simplu nu există. Și că cea mai mare greșeală pe care o poți comite ca părinte este chiar aceasta: să vrei să fii perfect pentru copilul tău.

Este o greșeală pentru că este o utopie. Și știm deja din istorie (cea personală sau cea mondială, tot aia) că drumul către o utopie este presărat întotdeauna cu victime. Și că drumul nostru personal ca părinți către utopia teribil de personală numită părintele perfect face victime chiar printre cei cărora le dedicăm, în orbirea noastră, drumul și utopia: copiii noștri.

A fi obsedat de ideea de a fi părintele perfect este modalitatea perfectă de a nu fi cel mai bun părinte. Pentru că îți înalți standardele atât de mult, încât ajungi la o înălțime de la care gesturile mici (dar imense pentru copil!) par să nu mai conteze. Tot ceea ce contează trebuie să fie grandios, pe măsura utopiei.

A vrea să fii părintele perfect înseamnă să te uiți mereu la ceea ce ai vrea să fii, nu la ceea ce ești acum. Iar asta, în ceea ce-i privește relația ta cu copiii, s-ar traduce dur așa: tu vrei ca ei să te iubească pentru ceea ce crezi tu că ai putea fi, nu pentru ceea ce ești acum. Doar că, vezi tu, ei te iubesc așa cum ești. Au nevoie de tine acum, aici, așa imperfect cum ești, nu vor părintele perfect când o să ajungă la vârsta la care deja au început să uite ce înseamnă să fii fiica sau fiul mamei sau tatălui lor.

Nu o să fiți părinți perfecți niciodată. Pentru că așa ceva nu există. Dar puteți fi cel mai bun părinte posibil. În engleză sună mai bine: good enough parent. Care înseamnă că îți asumi din start faptul că nu o să fii perfect, că nu ai cum să fii perfect. Dar că o să încerci din toate puterile tale să fii cel mai bun părinte posibil. Good enough parent.

Cum ”traduce” fiecare părinte asta? Ei bine, aici intervine chestiunea despre care v-am spus mai sus, adică unicitatea sentimentelor fiecăruia. Căci toți părinții își iubesc copiii. Doar că unii înțeleg să îi iubească ”investind” în ei. Alții pregătindu-i la modul realist pentru viață. Alții protejându-i poate mult prea mult. Dar toți își iubesc copiii. Deși, unii dintre ei, uită să le și spună asta. Iar un ”te iubesc, minunea mea” spus din suflet înseamnă pentru copil mult mai mult decât miliarde de ore de engleză, judo, canto și alte alea.

O să vă rog să mă iertați pentru această introducere foarte lungă. Jur că am vrut să fie mai scurtă, dar așa mi-a ieșit. Pe de altă parte, ideea de ”părintele copilului meu” se leagă foarte bine de ce am vrut, de fapt să vă spun.

Zilele trecute am fost prezent la evenimentul ”Mama știe rețeta creșterii sănătoase”. Eram curios să văd dacă eu, tată de trei copii, toți crescuți și cu lapte praf, sunt pe felie, ca să zic așa, cu ce se discută acolo despre alimentația celor mici. Am ajuns la locul faptei un pic cam arogant (mă știți specialitatea casei). Numai că am plecat de acolo cu o mulțime de gânduri. Pentru că, bref, abia acolo mi-am dat seama cât de puține știam despre alimentația copilului. Dar, pe de altă parte, mi-am dat seama cât de inspirat am fost în strategia pe care am adoptat-o de fiecare dată: nu crede că te pricepi, întreabă specialistul.

Așa am făcut mereu, am întrebat specialistul. Nu am căutat pe net nimic (da, știu, ironic, având în vedere că eu din asta trăiesc, asta fac), am întrebat specialistul. Și am mers pe mâna lui, ca să zic așa. Și am făcut asta pentru că în domeniul ăsta de parenting este mai ceva ca la fotbal: toată lumea se pricepe. Când, de fapt, cum spuneam, doar specialiștii se pricep.

La evenimentul cu pricina, am aflat foarte multe informații. Pe unele dintre ele încă le procesez… Vă dau o mare parte din ele, pentru că – simplu spus – îmi este foarte greu să aleg, să fac o selecție. Chiar sper să vă ajute aceste informații pentru că, repet, sunt de la specialiști. Nu găsite pe net, nu pe nuș ce blog, ci de la specialiști.

Dr. Cornelia Preda, medic primar neonatolog, are 4 copii. Chiar m-am dus la dânsa după eveniment și am felicitat-o :) Mi-a plăcut foarte mult de pasiune cu care vorbește despre meseria sa. Dar, la urma urmei, pasiunea sa este splendidă: copiii :) Vă dau mai jos câteva idei pe care le-a spus doamna doctor. Pe stil sinteză, ca să fiu succint.

In perioada de sarcină este foarte important să știm cât mâncăm. Mâncatul pentru doi este un mit in primele 3 luni de sarcină. Ulterior trebuie crescut surplusul de calorii, treptat. Din nutriție nu trebuie să lipsească: calciu (mama dă copilului mult calciu în timpul sarcinii), supliment acid folic, fier (atunci își face copilul rezervele, care o să îi ajungă în primele 6 luni de viață), hidratare, multe fructe și legume. Ceapă și usturoi în timpul sarcinii sunt ok, valabil și pentru condimente.

Pe parcursul lactației. Era o tradiție la noi ca mămicile care alăptează să nu mănânce anumite alimente, marea majoritate sunt niște mituri, restricțiile sunt foarte puține. Restricții: carne crudă, foarte multă cafeină (e ok o cantitate mică). În timpul alăptării se pier multe calorii, în primele 6 luni ar trebui un surplus de 500 calorii, iar până la un an de 1400 calorii, în conformitate cu indexul masă corporală.

Nu există dar mai mare pe care poți să îl faci copilului tău decât să îl alăptezi. Se pare că cei alăptați au un IQ mult mai mare decât cei hrăniți cu lapte praf. O mămică ce alăptează se simte fericită și pentru că e în contact cu piticul, dar și pentru că se eliberează hormonii de fericire. O mămică ce alăptează slăbește mult mai repede după sarcină.

Copiii care se îngrașă în timpul alăptării (la cerere). Își vor reveni în momentul în care vor începe să meargă. Suptul copilului dă ”ordinul” corpului mamei să producă lapte. De aceea este important la început să alăptezi la cerere.

Mamele trebuie să se informeze, multe mame și-au făcut o impresie greșită: eu stau cu soțul la televizor, pun copilul în pătuț și el o să ridice mânuța ca să ceară lapte. Trebuie susținere din partea familiei și din partea specialiștilor – peste 95% din mămici reușesc să alăpteze. Doar că la început trebuie un pic de jertfă din partea mamei.

Nu există ca un copil să fie bine și mama rău sau invers. Trebuie să existe un echilibru.

Nu am nici o informație că sportul reduce alimentație.

Dr. Mihaela Oros, doctor primar pediatru

Avem nevoie de informații, avem toți o responsabilitate. Avem nevoie tot timpul de un echilibru în creșterea unui copil – echilibru energetic (hrană, apă, respirație, somn). Echilibrul nu se mai discută doar in relația calorii-consum, este vorba și de calitate și cum dormim (când se depun caloriile). Viața modernă ne suprasolicită și asta se vede și la copiii noștri. În ultimii 50 de ani, am ajuns să dormim cu 1,5 ore mai puțin. Ceva s-a stricat în acest echilibru. Avem nevoie să îl regândim și să nu uităm de el.

Mama știe cel mai bine cum e cu copilul, pentru că fiecare copil este unic. Creșterea fizică nu e doar ea importantă, ci și celelalte ”achiziții”.

Alimentație diferită copil/adult, pentru că un copil este în perioada de creștere, un efort foarte mare din partea organismului său.

Laptele este o masă separată pentru copil, trebuie să fim atenți la asta, dincolo de cum folosesc laptele de vacă pentru gătit.

Dana Rogoz a fost și ea prezentă la eveniment, împreună cu fiul ei și ne-a spus câteva lucruri.

Generația Aramburica a devenit generație de mămici.

Alăptat la cerere a însemnat la mine cam 18 mese pe zi. A fost greu, dar în final m-am bucurat teribil de această experiență. Acum mi se pare incredibil că rezistam fizic la așa ceva. Dar mamele au forță incredibilă. Cred că va fi mai greu pentru mine momentul înțărcatului decât pentru el. Până la 6 luni l-am hrănit doar la sân, după care am început diversificarea.

Colegul Daniel Osmanovici a luat și el cuvântul.

Experiență interesantă când vine vorba despre alăptat: singurul lucru pe care nu l-am făcut a fost să alăptez, în rest tot. Problema cea mai importantă pe care mămicile o scapă din vedere este că trebuie să îl implice pe tătic încă de la început. Eu am dormit mai puțin decât a dormit soția.

Să vă dau și câteva informații despre alimentația copilului și despre cât de importantă este diversificarea cu lapte de creștere.