Eu unul nu îmi pot explica de ce am ascultat de două ori albumul „The Balcony” al celor de la Catfish and the Bottlemen, dar de fiecare dată cumva muzica lor a fugit pe lângă mine, de a trebuit să fac eforturi să mă concetrez să încerc să înţeleg ceva din muzica lor. Adică am mai ascultat trupe pe stilul lor şi, fără să îmi placă decisiv, tot mă ţineau măcar până la terminarea albumului. Şi chiar eram atent la unele pasaje din anumite melodii, care îmi spuneau ceva mai mult decât restul albumului.
Dar în cazul „The Balcony”, pauză de masă. Maximum 2 piese reuşeam să stau focusat, după care mintea mea o lua în altă parte, iar ce cântau băieţii acolo devenea doar zgomot de fundal. Şi tot aşa, cu reprize de efort din partea mea de refocusare, cum ar veni.
De aia am şi ascultat de două ori albumul (mă rog, chiar de trei ori, dar ultima dată eram la birou, făcând lucruri, aşa că nu i-aş spune ascultat-ascultat), căci mă gândeam că prima dată am fost într-o dispoziţie care nu se pupa cu ascultatul de muzică. Dar şi a doua oară am păţit la fel. Aşa că mă declar înfrânt, deci, motiv pentru care nu pot să vă spun mare lucru despre ce am ascultat, darămite să încerc o tentativă de review sau ceva…
Am rămas, totuşi, cu câteva frânturi din piesa Sidewinder, de unde înţeleg că aia mi-o fi plăcut cel mai tare dintre toate…
http://youtu.be/PxVjpM74ltw
