Am ascultat pentru prima dată un album Papa Roach. F.E.A.R.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

Papa Roach. O trupă care mi-a atras atenţia în urmă cu ceva ani, dar nu la nivelul de său fiu fan sau ceva. Nici măcar la nivelul la care m-aş fi simţit în stare să ascult un album cap-coadă. Îmi păreau ok, pe stilul care se cânta atunci, în anii ăia, dar erau la capitolul „printre alţii” in my musical book.

Zilele trecute am ascultat ultima lor producţie „F.E.A.R.”. Tot albumul. Cap-coadă. O premieră, vă daţi seama. Şi am rămas fix la aceeaşi părere despre ei. Au un loc rezervat, cu succes, aş putea adăuga, la capitolul „printre alţii”.

Muzica lor nu reuşeşte să se lipească decisiv de mine. Adică, altfel spus, nu cred că băieţii prestează rău. Doar că eu, în nimicnicia mea, nu reuşesc să empatizez muzical cu ei. Îi simt că se străduie, că au un sound bun, că emană o energie corespunzătoare, doar că toate cam trec pe lângă mine.

Asta nu înseamnă că m-a deranjat să ascult albumul. Dimpotrivă. A fost o doză binevenită de energie în seara în care l-am ascultat şi la birou, a doua zi, într-o pauză competiţională, cum ar veni. Dar nu m-aş mai simţi în stare de încă o audiţie. Căci nu îmi găsesc nici o motivaţie să fac asta…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)