Notă: această postare exista în draft la mine de la începutul lui ianuarie. Dar m-am luat cu altele (#cabăieţii) şi uite că abia acum o scriu. Oricum, nu e de parcă nu e valabilă şi acum. Pentru că, desigur, vine ele Sărbătorile din nou… :))
După ce v-am dat exemplu de „aşa nu” când vine vorba despre albumele speciale de sărbători – cu Ashanti şi LeAnn Rimes, it is only fair (vorba absolventului de greacă veche din Chile) să vă dau un exemplu de „aşa da”. Pentru că, dacă în cazul celor două distinse cântăreţe, am zis că m-au dezamăgit şi chiar plictisit, atunci când am ascultat Pentatonix – „Thats Christmas to Me” John McLaughlin – „The Christmas EP” lucrurile s-au schimbat radical. Pentru că albele albume, deşi în registre şi pe stiluri diferite, sunt de alea de pus în raftul la care să revii an de an când vin Sărbătorilor. Dap, atât de bune sunt. În opinia mea, desigur.
Despre cei de la Pentatonix pot să vă spun că am început să îi ascult la recomandarea fiului meu. Şi de atunci îi urmăresc la modul constant. Căci este bine de tot ce fac ei cu vocilea alea. Iar despre THE John McLaughlin mai are rost să vă spun ceva? În afară de faptul că este unul dintre cei mai adevăraţi din zonă? :D
Câteva mostre, aşa, ca să înţelegeţi mai bine ce am vrut să zic.
http://youtu.be/s5A85FGVN1c
7 thoughts on “Despre „Albumele de Sărbători”, exemplu de „aşa da” cu Pentatonix şi John McLaughlin”
M-ai pierdut grav la „supergrupul” McBusted și m-ai cucerit iremediabil cu sărbătorile astea târzii. Cum le ordonezi tu pe toate!
Repet: mi-a plăcut mult albumul McBusted. Deşi, recunosc, nu m-am prins care e faza cu super-grupul :))
Eh, așa îi cataloghează ăștia mai pricepuți ca noi: http://en.wikipedia.org/wiki/McBusted.
Da, bre, ştiu, că am încercat să aflu mai multe despre ei înainte de a scrie. De aia ziceam, că nu am înţeles de ce li se spune supergrup :)) Dar nu contează asta, mie chiar mi-au plăcut!
Tot stimabila Wikipedia ne învaţă: http://en.wikipedia.org/wiki/Supergroup_(music). Cum ei vin din 2 trupe care cunoscuseră anterior un oarecare succes, e clar că se încadrează. Pentru mine sună a punk de liceu, un soi de Blink-182, dar nici asta nu contează. Bine că rămânem cu ceva colinde în comun. :)
No dă-i pace dacă şi ăsta este supergrup… :)) Auzi, cum e şi cu social media asta… Adică io zic de McLaughlin şi noi discutăm în comentarii despre McBusted, doamne, iartă-ne… :))
Păi, noroc de McLaughlin că altfel nu mai pomeneam nimic de McBusted. Să fie primit!