Pe puncte:
LO!
– Deconectaţi, slăbuţi, moi
– Concertul a indus o asemenea stare de apatie încât am ajuns la un moment dat, pentru prima oară în viaţa mea de cronicar, să moţăi. Vorbesc serios, eram între două lumi, chinuindu-mă să rămân treaz.
– Cu toate acestea au compoziţii bunicele şi poate că aceasta a fost o seară nu neapărat fericită a lor.
– Sincer, nu ştiu dacă să-i recomand. Încercaţi pe propria răspundere.
THE OCEAN
– Au debutat în forţă, intuind că trebuie să şteargă somnul instaurat de cei de la Lo!.
– O trupă bună, beneficiind de compoziţii bune şi care nu strică deloc o ascultare.
– Au pregătit de minune scena pentru Cult Of Luna, dat fiind că ei urmau la rând.
– Nu le-a lipsit identitatea, deşi drumul pe care merg nu este chiar unul simplu.
CULT OF LUNA
– Trupa nu poate fi încadrată într-un anume stil; am ascultat de la ei mai tot ce se poate în materie de stil muzical.
– Tot acest amalgam de stiluri a fost împachetat de minune, părând mereu un tot perfect îmbinat.
– Agresivitate, sensibilitate, stilistică, virtuozitate, toate acestea au făcut parte din fiecare secundă oferită de Cult Of Luna.
Pe scurt, o seară mai întunecată, una în care nu te duceai neapărat să scuturi pleata, ci să primeşti un „altceva” care să te facă să reflectezi, să te gândeşti, să cauţi mai departe de forma aflată la vedere. Iar Silver Church, clubul meu preferat în materie de concerte, arată că se pricepe să găzduiască fel de fel de nebunii.
BogDan
PS – Cuvinte suplimentare am scris în cronica mea pentru Rockstage.