Care vreți să vă plimbați cu Eugen Istodor și Nicușor Dan prin București?

Cam tare ideea asta cu „Marele circuit al demolatorilor de istorie” din cadrul Festivalului One World Romania. Adică, pe scurt, Eugen Istodor și Nicușor Dan o să vă fie ghizi (dar numai dacă vreți) prin București și o să vă arate monumente istorice demolate pentru interesele unora și altora. Circuitul va porni de la intersecția Bulevardului Lascăr Catargiu cu strada I. C. Visarion, iar orele de începere sunt 17:00, de marți, 17 martie până sâmbătă, 21 martie, respectiv 12:00 doar în ziua de duminică, 22 martie. Tare, zic.

Citește mai departe...

Dacă nu ați văzut flamenco, ar fi cazul să o faceți. Mai ales că vine Joaquín Cortés

Până în urmă cu trei ani și un pic, știam despre flamenco așa cum știam că există și triburi de indigeni în Amazon, adică dor teoretic. Nu că m-ar fi tras ceva pasiune înspre dansul ăsta (este mult mai mult decât dans, urma să aflu…). Așa că eram de o neutralitatea de-a dreptul feroce înspre tot ce avea legătură cu flamenco. Până când, printr-un concurs de împrejurări, în Madrid, am avut ocazia să văd live niște dansatori prestând. Și am rămas literalmente cu gura căscată. Serios, așa am rămas, au și râs multă vreme de mine amicii cu care eram.…

Citește mai departe...

self-publishing.ro, adică îți publici cărțile fentând editurile

Ok, recunosc, urât zisă asta cu fentatul editurilor. Dar, deși spus mai de la peluză, cam ăsta este adevărul: îți publici tu singur cartea, fără să mai treci printr-o editură. Cu riscurile și avantajele pe care așa ceva le presupune, după caz. Am văzut self-publishing.ro când am citit cartea ”Livrescu” a lui Mihail Soare, scoasă în aceste condiții de regie proprie, cum ar veni. Cartea în sine, din punct de vedere tehnic, nu diferă cu nimic de orice altă carte din leatul ei, scoasă la orice editură. Așa că aici nu sunt probleme. Ce diferă este, desigur, în care tu,…

Citește mai departe...

Salut cu drag inițiativa castlebreak.ro. Dar o și critic puțintel…

Primesc tone de comunicate de presă și de informări și de mailuri, cum vreți voi să le ziceți. Pe unele pur și simplu nu le înțeleg, adică jur că nu pricep ce vor de la viața mea. În cazul altora îmi dau seama din subject despre ce este vorba, dar mă apuc să analizez chestiunea, căci așa m-a învățat pe mine viața, să stau să cujet măcar 1 minut jumate. Și există cazuri în care, pe stilul din Jerry Maguire, în care you had me at hello, cum ar veni, adică văd din subject despre ce este vorba și îmi…

Citește mai departe...