Ia hai să trecem direct la treabă. Că era să zic ”la ceartă” la cum se discută acuma pe interneți, jur… Ideea este că eu mai jos o să îmi exprim un punct de vedere. Legat de programul de lucru al unei companii. Și de locul în care lucrul se prestează. Sau ceva.

Și plec, desigur, de la experiența mea ca angajator la agenția de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Unde avem 35 de colegi. Aproape toți au trecut prin momentul despre care povestesc mai jos.

Menționez tare, dar răspicat: este un punct personal de vedere. De antreprenor care a coordonat mulți oameni în cei peste 20 de ani de activitate pe tarlaua asta. S-ar putea să greșesc. Adică ce zic eu să nu se aplice în cazul tău. Ce mi se potrivește mie nu ți se potrivește ție.

Dar dialogul constructiv pornind de la puncte de vedere diferite cred că merită toți banii. Mai ales în epoca asta a clivajului teribil. În care a asculta opinia celuilalt este o rara avis.

Să purcedem, așadar.

Momentul bulversant pentru cei care se angajează la Kooperativa 2.0

Este ăla când vine răspunsul nostru la întrebarea lor ”și care este programul de lucru?”. Dacă răspund eu, zic ceva de genul ”în timpul zilei, că seara bem”. Dacă răspunde Vlad Dulea (asociatul meu de peste 10 ani), e ceva de genul ”recomandabil între 9 și 17”. Că el e mai pe treabă de manager de management, nu flaușator matrițer ca mine.

Doar că amândoi avem dreptate. Și le explicăm oamenilor nedumeriți de răspunsurile noastre: nu avem program de lucru. Pe noi ne interesează să își facă treaba, nu să le facem noi pontajul.

E riscant? Sigur că da. Adică am citit și eu jde studii care arată că oamenii care nu sunt aduși la birou cu arcanul au tendința să muncească mai puțin (acasă sau pe unde or mai fi). Cel mai probabil că asta se întâmplă. Dar presupun că se întâmplă doar în companiile care folosesc faza cu obligatul să vină la birou.

Atunci când forțezi un om să facă ceva ce el nu simte că e chiar pe feng shuiul său este absolut firesc să dezvolte o reacție contrară. Chiar alergică pe anumite locuri. Și să încerce cât de mult poate să fenteze impunerea aia.

Pentru că oamenii nu o înțeleg. Pe ea, pe impunere. Pentru că nu pricep de ce e mai important pentru angajator să îi vadă adunați într-un sediu. În loc ca angajatorul să fie concentrat pe obiectivul pe care angajatul îl are de atins.

Ore de muncă vs obiectiv de muncă

Unii angajați fac ce au de făcut conform fișei postului pe ziua respectivă. Altora le ia mai mult. Fiecare are ritmul său. A încercat să îi aduci pe toți la aceeași ”înălțime” cred că este contra-productiv.

Altfel spus, dacă Ionică reușește să își termine ce are de făcut în 4 ore și jumătate, restul de 3 ore și jumătate o să îl petreacă la birou relativ frustrat că ar fi putut face ceva mult mai potrivit feng shuiului lui în timpul ăsta.

Sigur că ai putea tu, ca angajator, să ai pretenția să livreze extra, dacă tot și-a terminat treaba. Dar de ce să facă Ionică asta? Că el a respectat fișa postului și a livrat ce i-ai cerut. De ce să dea el mai mult dacă tu, ca angajator, nu îi dai mai mult?

Adică Ionică al nostru știe că are de STAT 8 ore la birou. Nu de LUCRAT. Mindset care îl face să reacționeze cum am zis mai sus.

Dar dacă ai fi discutat cu Ionică când l-ai angajat pe obiective nu pe ore de muncă? Adică Ionică să știe că are de atins obiectivul 1, și apoi obiectivul 2, și apoi obiectivul 3. Treaba lui în câte ore face asta.

Dacă își face treaba în 4 ore și jumătate, restul timpului și-l petrece cum vrea el. Și este de presupus că o să și-l petreacă în așa fel încât o să îi fie mai bine în viața lui. Iar pentru tine ca angajator un angajat mai fericit în viața sa n-are cum să îți strice, este?

De ce e bine să mai stai și la birou

Sigur că le recomandăm colegilor noștri de la Kooperativa 2.0 să mai vină și pe la birou. Dar de cele mai multe ori o facem degeaba. Pentru că ei oricum vin. Când vor. Pentru că atmosfera de aici este atât de faină încât e păcat să o rateze. Sau pentru că s-au săturat să stea acasă. E decizia lor.

A sta în colectivitatea colegilor tăi (sau cum să îi zic) vine cu foarte multe beneficii. Treaba merge mai bine. Căci se discută direct și comunicarea este mai curgătoare. Se râde mult. Cel puțin așa este la noi la birou. Se mai schimbă informații și păreri extra-job. Sunt tot felul de avantaje.

Dar cel mai mare avantaj, mai ales în pârdalnica asta de perioadă, mi se pare acesta: ne ajută să stăm un pic mai sănătoși la creierii capului. A fi printre ceilalți te ajută enorm să fii tu cu tine. A-i avea pe ceilalți lângă tine înseamnă să nu stai singur în viața ta. Iar asta, dragii moșului, cum o bagi în excel? :)

Ah, bătrân fiind, era să uit un alt beneficiu: ideile care vin atunci când se bea cafeaua sau se mănâncă împreună în sala de mese. Unele din cele mai faine campanii și activări pe care le-am făcut la agenție așa au venit. Și nu ar fi avut cum să se întâmple dacă eram împrăștiați fiecare la cășile lor (cum ar zice patagonezul nostru ajuns în Poplaca).

Sunt multe beneficii să vii la birou. Dar – de fapt ar trebuie să scriu ca lumea, să se vadă, deci DAR – ideea este să lași această opțiune angajatului. Să decidă singur dacă și când vrea să vină. Ca să vină de drag, ca să o zic direct. Nu forțat. Nu obligat. Nu frustrat că trebuie să facă asta, să stea la program. Că nu ajută pe nimeni.

Aia zic :)