Citește acest decalog al campaniilor cu bloggeri. O resursă de aur despre influencer marketing!

Reproșăm entuziasmul tinerei generații pentru că noi nu îl mai avem, nu pentru că e ceva greșit

Eu sunt mare fan al tinerei generații. Da, al generației reprezentantă de tinerii aceștia tupeiști, aroganți și enervanți cu dorințele lor.

Prefer oricând tupeul lor în locul poziției ”ghiocel” în care noi, generația anterioară, am fost învățați să stăm și care ne-a distrus îngrozitor de mult apetența către risc și dorința de a face acel necesar pas în plus.

Prefer oricând aroganța lor în locul mizerabilei atitudini de falsă modestie, pe care generația mea a profesat-o atât de mult încât a ajuns aproape o pseudo-artă.

Prefer oricând enervantele lor dorințe salariale, de job, de bani, de orice în locul absolut oribilului ”lasă că merge și așa, care face parte intregrantă din ADNul social al generației mele.

Foto: Jake Thacker

Cred cu tărie în această generație care vine din urmă. Și care va face România mult mai bună decât am reușit noi, cei dinaintea lor și cei dinaintea noastră, să o facem. Doar că trebuie dacă nu să îi ajutăm, măcar să nu îi încurcăm.

Poate că cel mai urât lucru pe care îl facem noi ăștia mai bătrâni este să luăm un baros imens, de dimensiune carpato-danubiano-pontică, și să lovim dur și nenegociabil în una din sursele de energie ale tinerei generații: entuziasmul.

Și facem asta nu oftând pentru că ”așa trebuie”, nu având în minte un scop educativ, ci facem asta cu o plăcere întristătoare, cu o apetență de-a dreptul sadică pentru ideea de lovi în alții doar pentru că simțim că au un potențial care i-ar putea ajuta să ne depășească.

Ucidem entuziamul tinerei generații pentru că noi nu îl mai avem. Pentru că noi, de fapt, am renunțat la a-l mai avea.

Aceasta este vina tinerei generații. Faptul că au entuziasmul la care noi am renunțat. Asta nu le putem ierta acestor tineri tupeiști, aroganți și enervanți: ne aduc aminte că noi nu mai suntem ca ei. Iar așa ceva este de neiertat. Din păcate. Din nefericire.

Să nu credeți că m-am apucat să vă acuz pe voi, pe ceilalți (așa cum îndeobște se face la noi). Căci mă includ și pe mine de partea cealaltă a puștii. Fără efort. Cu jenă. Cu enervare, chiar. Dar cu dorința de a schimba. De a mă schimba.

Ce ar trebui să facem ca să îi ajutăm? Din punctul meu de vedere, fix două lucruri mari și late.

Să oferim tinerilor o bază reală de pornire

M-am uitat cu gura căscată la recentul studiul realizat de la solicitarea Vodafone: 51% dintre tineri români (vârste între 18-24 ani) spun că ar prefera să lucreze pe cont propriu. Cel mai mare procentaj din toate cele 15 țări prinse în studiu.

De ce m-a surprins (și întristat) această statistică? Pentru că, din nefericire, baza de pornire a acestor tineri este una aspirațională (ca să nu îi zic visătoare de-a dreptul). Iar asta ar trebuie noi, ăștia mai în vârstă, să reparăm.

Și nu mă refer aici la păcătosul ”ar trebui să se facă ceva”, acest impersonal sfâșietor de-a dreptul, care implică pe toată lumea și pe nimeni. Mă refer la ce am putea face fiecare dintre noi în așa fel încât să îi ajutăm pe unul, doi, 10, 200 de tineri să aibă o bază de pornire reală.

Hai să vorbim aplicat. Și mă iau pe mine ca exemplu. Căci, dată fiind natura meseriei, mesajul pe care îl transmit ajunge la foarte mulți tineri din noua generație. Până acum le ziceam doar ”bre, e greu cu antreprenoriatul, nu mai fiți așa visători”, ceea ce era, de fapt, o semi-rezolvare. Căci, desigur, aveam dreptate în ce ziceam, dar cu ce îi ajuta pe tineri această lovitură din partea unuia la care se uită cu speranță? La nimic, desigur (ca să vedeți cât de limitat am fost în gândire chiar și eu…).

Ce voi face de acum înainte o să fie și să le spun că a merge pe cont propriu presupune enorm de multă muncă și muuuuulte greutăți, dar nu o să rămân doar la nivelul ăsta. Ci o să le spun exact care sunt aceste greutăți și cum le recomand să treacă prin și de ele. Ca să aibă o bază reală de pornire. Ca să înceapă informați. Ca să aibă toate informațiile necesare ca să decid în cunoștință de cauză (că nu știu cum să o zic mai direct…).

De ce este importantă această bază reală de pornire? Pentru că, altfel, dacă tinerii urcă mult prea sus în balconul așteptărilor lor, s-ar putea să cadă de la o înălțime care să le spulbere pentru totdeauna spiritul antreprenorial. Iar asta pentru noi ca nație este catastrofal pe termen lung.

De aceea este atât de importantă această bază reală de pornire. Pentru că este mai bine să nu te pornești pe drumul antreprenorial și să îți gândești o carieră de angajat decât să cazi de undeva de sus și să te lovești atât de tare încât atunci când o să ajungi angajat (căci ce altă opțiune ai?) o să vii cu frustrări, dureri și entuziasmul la genunchiul boaștei…

Să oferim tinerilor direcțiile posibile

Tot în studiul Vodafone am văzut joburile de viitor (așa zice studiul, eu mai degrabă le-aș vedea actuale) pe care le vor tinerii:

27% dintre ei ar prefera să fie programatori, 23% designeri de jocuri, 22% bloggeri și vloggeri, 17% designeri de aplicații și 14% specialiști în securitate cibernetică.

Și, pentru că vorbim despre direcții pe care noi, ăștia mai bătrâni, ar trebui să le oferim tinerilor, vin și vă întreb: școala românească în ce fel îi pregătește pe tineri pentru joburile acestea pe care și le doresc? Și mă refer aici nu la partea tehnică în sine, dacă vreți, ci la ceva mult mai mult și, de cele mai multe ori, esențial.

Adică, spre exemplu, la un programator nu vorbim despre a scrie o linie de cod, ci la punerea jobul în contextul actual al economiei digitale (dacă ați face un studiu câți dintre programatorii buni ai României nu au studii în domeniu, cred că ar ieși ceva uluitor…). Adică la modalitățile prin care ajunge la respectivul job, la cum să ”se vândă” la interviu, la o privire pe termen mai lung ca să vadă dacă jobul e de viitor etc. Ca să nu vă întreb ce materie în școala românească îi pregătește pe tineri să fie designeri de jocuri. Sau bloggeri, na.

A pune tinerilor ochelarii de cal atunci când societatea îi pregătește pentru viață seamănă cu actul de-a dreptul ancestral de a bloca un om toată ziua cu mersul cu vaca la păscut, în condițiile în care laptele nu se mai cumpără, iar omul cu vaca ar putea săpa un șanț să aducă apă curentă în comună în loc să o ardă cu vaca pe coclauri degeaba.

Diferența dintre ce cere piața muncii plus ce joburi vor tinerii și pentru ce îi pregătește școala românească este uluitoare. Practic sunt din universuri diferite.

Dacă întrebi un angajator, o să îți spun că ceea ce dorește de la un tânăr absolvent nu este să știe pe de rost Luceafărul sau să rezolve în gând o ecuație de gradul 87978767, ci – într-o ordine care diferă de la caz la caz, dar cerințele cam tot astea sunt – să știe să lucreze în echipă (yeap, stilul românesc ”io am luat 10, tu doar 9, fraiere!” ajută enorm la asta, firește), să aibă abilități de project management (versus masa depersonalizată a ”clasei” din școala românească), să aibă un mindset pozitiv și îndreptat spre rezolvarea creativă a sarcinilor (”faci cum îți spun io, prostovane, tocește, nu gândi cu capul tău!”).

Exagerez, desigur. Deși, firește, ați fi o grămadă care mi-ați spune că lucrurile stau cum zic eu. Doar că, din fericire, există în toată această imensă masă amorfă de non-educație și niște mici insulițe reprezentate de învățători și de profesori care intepretează aiuritoarea programă școlară mai mult în spiritul ei, nu în litera ei. Iar copiii care sunt expuși la gândirea deschisă a acestor dascăli (cu adevărat dascăli, cu har!) intră în viață mult mai pregătiți, cu o minte mult mai deschisă.

Direcțiile pe care noi, ăștia mai bătrâni, ar trebui să le oferim tinerilor nu sunt cele din școală. Nici pe departe. Ci cele pe care tinerii le văd în alții, pe care le văd în noi. Așa că ar trebui să ne întoarcem fața către cei tineri. Și să înțelegem ce vor de la noi. Și să le povestim prin ce am trecut, să le zicem ce am fi făcut altfel, să le spunem cum este viața adevărată. Și să îi lăsăm apoi să aleagă, nu să le impunem ceva, pentru că ”așa știm noi că este bine”.

Direcțiile pe care ar trebui să le oferim celor tineri sunt, de fapt, niște opțiuni. Iar actul în sine de a alege, de a decide pentru tine este practic certificatul de naștere al viitorului cetățean. Cu beneficiile și cu riscurile pe care un asemenea act le implică. Dar care trebuie să existe. Obligatoriu. În orice societate care se vrea mai mult popor decât populație.

8 comentarii la “Reproșăm entuziasmul tinerei generații pentru că noi nu îl mai avem, nu pentru că e ceva greșit

  1. Nic Răspunde

    Salutare. Imi place ideea articolului. Eu insa vad in jur prea multi tineri „morti” , fara vlaga, fara zvac, atarnatori, lenesi, putori, spus direct, care nu vor sa faca nimic.
    Aici e problema societatii noastre, sunt prea multi din astia.
    Celor cu idei, inovativi, creativi, energici, cu spirit antreprenorial si cu dorinta de „a face ceva”, toata lauda.
    Sper sa fie mai multi decat ceilalti, tot mai multi!
    Numai bine! :)

    • Cristian China-Birta Răspunde

      Discuția ar fi despre ce puteți face dumneavoastră pentru ei :)

    • Sarah Key Răspunde

      Sunt multi lenesi si multi cu idei creative, iar procentul e unul subiectiv. Eu vad multi tineri care vor sa faca ceva si nu stiu de unde sa inceapa, iar pe ei este o presiune ramasa din sistemul trecut, de a se conforma unor reguli care nu mai au nicio aplicabilitate practica. Societatea incearca sa ne puna in niste „cutii” care au fost facute pe marimea parintilor si a bunicilor nostri, iar noi traim intr-o lume in care nici macar nu se mai folosesc „cutii”.
      Poate ar trebui sa investim mai multe resurse de toate felurile (inclusiv propriul timp si efort) in educatie, intr-o educatie eficienta si adaptata unei lumi care cere exact asta: adaptabilitate.

      • Mititelu T. Răspunde

        De la un tânăr student, anul II, Informatica. Vă transmit faptul ca nici în facultatea noastră care ar trebui să fie cea mai aproape de concretitatea pieței (nu doar a muncii, ci a IT-ului în general) facem multe lucruri și „învățăm” multe lucruri – din simpla necesitatea a trecerii unui examen, noi fiind conștienți că nu le vom folosi vreodată. Se întinde pe prea multe sub-arii și la finalul facultății descoperim că tot ce am învățat util am făcut-o singuri, de la indieni de pe net- pentru examene(pentru că ei pot fi mai clari și mai riguroși în explicații) și de pe alte site-uri web- utilitate concreta în acest domeniu.
        Soluția propusa de mine? > Sistemul de învățământ superior ( mai ales că profesorii universitari nu sunt constrânși de Programe școlare ca în cel preuniversitar) să fie mai flexibil și să ia în considerare nevoile reale ale studenților, să își poată croi drumul putin mai mult decât un opțional pe semestru în care faci 5% din ceea ce îți dorești, pentru ca nu îți ajunge nici pe departe un semestru.
        Soluția actuala? > Firmele (multinaționale sau nu) își dau tot interesul și se folosesc de ajutorul oamenilor care au înțeles situația pentru a oferii stagii (pe timp de vară și nu numai) pentru a ne arăta ce se cere defapt și pentru a ne învăța câte puțin din tehnologiile folosite azi și cum putem aplica puține din cunoștințele învățate în facultate care au aplicabilitate. Se fac programe de antreprenoriat în care echipe de 4-5 oameni dezvolta aplicații ( pentru că se poate și investiția promovării se face prin aceste programe/proiecte, iar timpul investit de tineri are foarte multă valoare pentru ei înșiși, pentru lucrurile ce le învață, ah, și să nu uit, aplicații ce se doresc a fi folosite de către locuitorii orașului/țării/lumii(Dacă țintesc destul de sus).
        În fine, trăiască corupția și metodele de manipulare în masă, la urma urmei ce ne pasă de clasa mijlocie, să rămână săraci și dobitoci, iar noi cei puțini să le știm pe toate și să ne îmbogățim pe cârca lor.
        Și în final am o întrebare – Ce relevanță are cunoașterea teoriei din cadrul unei materii,pe care nu o suport, nu mă ajută nimeni să îi înțeleg logica și pe care nu vreau să o folosesc. Când în schimb pot folosi alte componente teoretice, să le aplic la un laborator, să pot lucra cu ele. Iar mai apoi sa pic materia din cauza nepromovării examenului strict teoretic? Și îmi pot răspunde și singur, dacă eu am ”copiat de pe internet” atunci normal că nu am înțeles logica, normal că e vina mea că nu am fost la curs să adorm cu capul pe o bancă. Mi-ar fi intrat în adâncurile subconștientului, dar așa..
        Legat de ”aroganța” tinerilor, înțelegeți că se trage din revolta asupra curentului ”lasă că merge și așa, pleacă și celălalt obraz”. Într-adevăr vrem multe lucruri imposibile, vrem autostrăzi, vrem un trai decent, vrem securitate, sentimentul de siguranță. Presărând revolta aceasta cu frustrări și nervi se ajunge la această aroganță.

        • Bianca Răspunde

          Explica-ne si noua ce inseamna “concretitate”. Sau “limbajul” numit limba romana nu mai e in trend?

  2. Sarah Key Răspunde

    Salut, sunt trainer si incerc sa ii ajut pe cei aflati la inceput de drum sa isi clarifice obiectivele si sa lucreze catre (si nu impotriva, asa cum se intampla de multe ori) a le atinge. Specialitatile mele sunt doua: una ar fi pe partea de limbi straine (training si traduceri) si cealalta pe partea de soft skills/customer service (adica imbunatatirea satisfactiei clientilor).
    Incerc (si de cele mai multe ori si reusesc) sa organizez training-uri si sedinte de coaching pentru tineri, tocmai pentru ca vad nevoile despre care ai scris in articol. Le-am avut si le am si eu, asa ca invatarea e de ambele parti.
    De ce ti-am scris asta? Pentru ca, daca ai vreun proiect in care incerci sa ajuti in zona asta, poate ai nevoie de mine la partea de facilitare, tinut training-uri etc. Mi-ar placea tare mult. Spor la treaba!

  3. Daniel Mois Răspunde

    Superb articol! Partea slabă a învățământului e că nu susține cu nimic visele lor. Iar visătorii de azi vor cădea pentru că le lipsesc MENTORII autentici. Modelele pe care să le urmeze. Profesorii de a ȘCOALA VIEȚII. Competențele lor tehnice nu pot înlocui mentalitatea de ANTREPRENOR. Care nu se predă la școală, ci se învață, se modelează, se FURĂ ca oricare altă meserie.

  4. Service GSM Răspunde

    Foarte multa dreptate aveti, am avut chiar exemple in familie de reprosuri de acest gen

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.