Zilele trecute mi-am făcut curățenie în drafturile de articole de pe blog. Căci aveam 253 de drafturi pregătite! Bine, cele mai multe au doar titlul pus (dar ce titluri, ce promisiuni de superbe viitoare articole…). Dar am găsit și multe drafturi care mai aveau puțin să fie luate la pilă și puteau fi publicate. Doar că, din diverse motive, nu le-am mai rezolvat.
Ei bine, unul din ele m-a lăsat cu gura căscată. Adică ăsta pe care ți-l dau acuma. Pentru că, pleosc, în 2017 am vrut să scriu un aricol despre munca de acasă.
Iată draftul de articol pe care îl pregătisem atunci, în 2017. Ți-l dau fix așa cum îl lăsasem. Neterminat. Ca să vezi cum gândeam atunci, când mizerabila asta de pandemia nici măcar nu se gândea să ne dea perversa pe care ne-o dă acum. Ca să vezi cum se învârte roata istoriei… Și ce mică parte din toată tărășenia numită destin suntem, totuși…
Așa scriam în 2017
Există tot felul de variante prin care angajatorii încearcă să își mențină angajații cât mai satisfăcuți. Asta este varianta oficială. Aia de PR. Și care, din fericire, este cea adevărată în multe cazuri. Dar în toate celelalte cazuri, varianta adevărată este cea care ține de dorința șefilor de a eficientiza afacerea. Iar costul cu angajații este mare.
Probabil nu știi că, atunci când zic cost cu angajații, mă refer (adică nu io, șefii ăia) nu doar la salariul în sine și la celelate beneficii pecuniare (prime, bonusuri, comisioane, măriri etc.), dar și celelalte beneficii conexe (bonuri de masă, asigurări, excursii etc.). Iar printre aceste costuri există și unul administrativ per angajat.
Acest cost administrativ înseamnă (pe scurt și suuuuper pe fugă, altfel am putea scrie o carte) cât îl costă pe angajator să îl țină pe angajat la birou. Așa, de la peluză spus. În care intră chiria pentru spațiu (sau rata la bancă, dacă este sediu cumpărat), energia electrică sau/și gaz, internet, cafeaua, apa, ceaiul (întreabă de curiozitate ce înseamnă costurile astea pentru o firmă medie spre mare; o să caști ochii mari a uimire), chiar hârtia igienică, plus serviciile de curățenie, de pază, parcări și alte alea. Adică un ditai cârnatul de costuri.
Sigur, o hârtie igienică nu este un cost mare, așa este. O cafea sau un ceai, la fel. Dar toate aceste costuri cumulate pentru un număr mare de angajați reprezintă un cost mare. Și, de fapt, discuția nu este despre cât de mare este acest cost, ci despre faptul că atâta cât este angajatorul poate să nu îl dea. Adică să îi rămână banii la pușculiță.
Asta se numește, în unele case (mai mari, de regulă), eficientizare. Adică să scoată cât mai puțini bănuți din portofelul firmei. Simplu spus.
Ei bine, munca de acasă este una din variantele astea de eficientizare. Când toate costurile alea administrative per angajat dispar. Adică, mă rog, ele nu dispar, căci le suportă angajatul. Care consumă curent și internet, bagă ceai și cafele și termină niște suluri de hârtie igienică pe lună. Doar că face asta din banii lui. Mă rog, atunci când angajatorul nu îi oferă o sumă pentru astfel de cheltuieli. Modică, de regulă. Și care este muuuult sub suma pe care ar fi plătit-o dacă și-ar ține angajatul la sediu.
Și în România am văzut câteva companii care au început să experimenteze acest mod de a lucra. Și chiar noi la Kooperativa 2.0 am început de ceva vreme să facem niște teste. Bine, noi nu pentru eficientizare. Ci ca să vedem dacă angajații noștri, cei care optează pentru acest mod de lucru, firește, doar nu obligăm pe nimeni, au spor și le place, ca să zic sintetizat care-i ideea.
Ei bine, din discuțiile cu ai noștri și din ce am mai întrebat în piață, am tras cele 5 concluzii de mai jos. Care sunt provizorii, cum ar veni. Adică nu am nici pe departe pretenția că am rezolvat chestiunea în cauză. Ci sunt, mai degrabă, posibile puncte de plecare într-o discuție despre lucrul de acasă. Care, oricum o sucim, pentru unii s-ar putea să fie o variantă bună.
5 motive contra lucrului de acasă
Motivul 1. Distracțiile de acasă. În sensul de distragere a atenției, nu de bairam :)) Copiii, câinele, pisica și – ceea ce pentru mine, în ocaziile în care am ales să lucrez ”ziua aia” de acasă – frigiderul ăla plin cu băutură și cu mâncare…
Motivul 2. Lipsa interacțiunii sociale cu colegii. Cu șefii nu, nu îți lipsește :)) Dar cu colegii, mai ales dacă faci parte dintr-o echipă faină, da.
Motivul 3. Dificultatea în a-ți menține o disciplină în muncă. În sensul că ba începi mai târziu treaba, ba te întrerupi să vezi nuș ce episod din nuș ce serial, de astea.
Motivul 4. Ieși din circuitul politico-informațional al companiei. Pe scurt: ratezi bârfele din firmă. Care, dacă ești interesat de o carieră și chiar să ajungi prin sferele înalte ale șefimii, se pare că lucrul de acasă îți cam dă cu ranga la asirațiile astea.
Motivul 5. Delăsarea personală. În sensul de ținută (adică haine; cârpe cum le zic io, mă rog :D) și chiar igienă personală. Mda, cam da…
4 thoughts on “5 motive pentru care nu este bine să lucrezi de acasă”
Cu punctul 3 nu sunt eu de acord.
Dar depinde aici de oameni, eu nu ma joc si nici de filme nu m-am mai uitat
Ești în minoritate atunci, boss :))
Nu Picitu21 care nu e de acord cu punctul 3, nu sunt de acord.
Well, lucrez de acasă din martie. Și ca să le luăm pe puncte:
1. Distractia de acasă. De fapt, distragerea atenției. Nu e nicio problemă, mă pot împărți între muncă și taică-meu de care trebuie să am grijă. Pisicile primesc mâncare, apă și câte un șut în dos.
2. Lipsa interacțiunii. Am vorbit vineri cu șefii și-am făut un Zoom meeting pentru toată ziua. E mult mai simplu așa decât să stăm pe Slack sau Skype. Vorbim, ne auzim, ne vedem, comunicăm și ne facem treaba eficient.
3. Disciplina. Zoom meetingul începe la 18.30. Ai lipsit 10 minute, ți se pune întârziere. Și dacă vrei să muncești, muncești. Vrei să te uiți la un serial, te uiți. Fix ca la muncă. Că nu stă nimeni peste umărul tău să vadă ce faci.
4. Bârfele din firmă. Fix de aia duc eu lipsă :) Nu mă interesează. Ba mai mult, de când lucrez de acasă, am fost promovat. Și acum trag tare să mă promoveze iar. Când e ceva de făcut, mă ofer eu primul. Jumate de echipă vine să mă întrebe de una, de alta.
5. Ținută. Tricou și chiloți. Plus ciorapi și papuci. Dacă puți, te speli, că ai baia la 3 metri de tine, nu la 12 kilometri, pe care îi faci într-o oră în București.
De când am început munca de acasă, productivitatea a crescut cu 15% wordwide. Noi, echipa din românia suntem fruntași cu o creștere cu 17%. Cei mai slabi au fost cei din Madrid, cu 10%.
Da, e câteodată nasol să simți că ești închis în casă, dar nu duc lipsa drumului până acolo, privirilor care se ridică asupra mea când mă ridic de la birou, chit că nu-i pauză, ca să mă duc la WC sau să-mi iau o cană de apă. Pentru mulți e mult mai bine de acasă, pentru alții… îi mai aud cum se plâng că „vai, nu ne-am mai văzut demult”. Mă văd din 2 în 2 zile cu un coleg care stă aproape. Și nu mâ împiedică nimic să mă văd și cu alți colegi.