Bagi în gură vreo 7 kg de pastă de dinți în 10 ani. Știi cum să o alegi să nu-ți facă rău?

Unul din domeniile care mă preocupă în ultima vreme (după ce am sărit de borna de 45 de ani…) este cel pe care l-am sintetizat în htagul #CeBăgămÎnGură (pe care Google îmi zice că eu l-am folosit pentru prima dată în istoria internetului :D).

Și am zis că o să scriu des pe acest blog despre experiența mea cu – desigur – ce bag în gură.

Doar că mi-am dat seama azi dimineață că nu e doar despre mâncare, băutură și medicamente (că io la astea mă gândisem inițial că ar merge să vă zic ce mi se întâmplă mie pe zona asta), ci mult mai multe.

Și nu mă refer la chestii sexogene, cum unii mai derbedei dintre cei care îmi fac onoarea să mă citească au sugerat (inclusiv când vine vorba despre politicieni…)…

Ci, spre exemplu (căci azi dimineață m-a lovit epifania, în timp ce făceam spume la gură; la propriu), băgăm în gură și pasta de dinți.

Yeap, pasta de dinți. Pe care, desigur, nu o ungi pe pâine și o mănânci sau ceva. Doar că un simplu calcul sună așa:

Te speli de două ori pe zi (zicem medie; și sper că faci asta…) cu o cantitate de câteva grame de pastă de dinți, hai să zicem că sunt fix 2 grame (de dragul simplificării și pentru că nu am nici cea mai mică idee ce înseamnă 2 grame de pastă de dinți).

Așa că doar într-un singur an bagi în gură cam 700 de grame de pastă de dinți.

Ceea ce este foarte mult. Nu doar cantitativ, ci mai ales dacă te uiți la păsăreasca aia chimică dintr-o pastă.

Căci, nu-i așa, pasta asta nu crește în copaci sau o culegem de pe câmpuri, ci este făcută în laboratoare pe rețete chimice (sau cum să le zic).

Apoi înmulțește cele 700 de grame pe an cu 10 ani. Și obții 7 kilograme de pastă de dinți, pe care le bagi în gură într-un deceniu.

Poate vorbesc prostii, nu știu, nu mă pricep în detaliu la chestiunea în cauză.

Dar o minimă logică îmi spune că, dacă bagi 7 kilograme de pastă de dinți proastă în gură timp de 10 ani (oricât clătești, dar ORICÂT clătești!), niște miligrame de ceva răhățiș chimic nașpa tot ți-au ajuns în stomac și, de acolo, s-au depus undeva prin corp și lucrează în contra bunăstării organismului tău.

Ia uite un sfat intermediar: uită-te pe pasta de dinți pe care o folosești din ce substanțe chimice este compusă.

Așa, ca idee, zic. Nu să te sperii (oricum trăim într-o lume în care chimia este peste tot, cum zice prietenul meu chimist Make), ci doar să fii conștient că bagi chestii chimice în gură.

Bun, acum adună adună miligramele astea nașpa de răhățiș chimic cu alte miligrame de alte chestii nașpa pe care le bagi în tine (nu-mi spuneți că tu ești ușă de biserică și că bagi în gură numai mir și tămâie nutrițională, că nu te cred!), iote că undeva, în timp, ceva nu se pupă cum trebe cu ce ar trebui să fie.

Zic asta pentru că, trag nădejde, suntem toți conștienți că a avea grijă #CeBăgămÎnGură presupune un cumul de factori și că suma acestor factori ne dă starea de bine sau starea de rău.

Adică nu e că, dacă te apuci de azi să mănânci numai rucola și măcriș, dar în rest rupi norma cu Mona (doar pentru cunoscători…), o să fii ok. Evident că nu.

Iar în cumulul ăla de factori intră și pasta de dinți, este că îmi dai dreptate?

Ok, dar cum cum alegem pasta de dinți corectă?

Să fie foarte clar: pasta de dinți este un produs chimic, nu crește pe pășunile patriei și prin livezile poporului. Deci conține chestii chimice. În draci.

Jmekeria pe partea cu alegerea este este multiplă. După cum îți raportez mai jos.

Să știi care pastă de dinți îți dăunează și care nu

Unii recomandă să nu cumperi pastă de dinți dacă nu este aprobată de Asociația Medicilor Stomatologi.

Ceea ce nu e deloc rău să asculți. Pe ideea că, oricât de comercializată ar fi această asociație (așa o acuză unii, că au bătut palma cu anumite branduri să facă reclame la ele), tot nu riscă să recomande paste de dinți cu răhățișuri chimice nașpa în ele.

Dar te mai poți și tu interesa pe partea asta de substanțe care nu ar trebui să fie într-o pastă de dinți. Că sunt o grămadă de surse din care poți afla lucuri.

Cu sfatul de blogger bătrân și pe alocuri simpatic să consulți mai multe surse, doar una s-ar putea să te ducă pe un drum greșit, zic…

Ah, să nu te sperii dacă o să vezi că pasta ta de dinți conține abrazivi. Sau umectanți. Sau agenți de îngroșare. Sau chiar detergenți. Sunt ok.

Până la o anumită limită. Problema este că noi, plebeii, nu prea știm care este această limită…

De aceea tot ce putem face este să încercăm să ne informăm cât mai detaliat despre #CeBăgămÎnGură și pe zona de pastă de dinți.

Să știi care pastă de dinți ți se potrivește și care nu

Aici am putea vorbi despre obiective pe care le ai. Adică dar doar vrei întreținerea șantierului pe care îl ai în gură, poți alege pastă de dinți cu flor la greu.

Dacă vrei să combați tartrul, bagă pe lista de cumpărături pastă de dinți caere face asta. La fel și cu albirea dinților (deși io-s sceptic în legătură cu efectele, dar unii zic că funcționează; în fine), ia-ți o pastă care (zice că) face asta.

Sau, dacă ai (așa cum știu câțiva tovarăși apropiați) dinții foarte sensibili, vezi că sunt niște paste care afirmă prin reclame și prin toată comunicarea lor că fix asta fac, te ajută în chestiunea în cauză. Sau cu întârirea smalțului (am văzut că sunt și astea niște probleme).

Bref, poate că n-ar fi rău să mergi un pas mai încolo de clasicul ”ia și tu o pastă de dinți, oricare, vezi și tu dacă găsești ceva mai ieftin” și să te gândești și pentru ce vrei pasta aia de dinți.

Să știi care îți place și care nu

Eu urăsc din tot sufletul oțetul. Nu am nici cea mai mică idee de ce. Cea mai simplă adiere de oțet mă face să mă încrunt, să mă strâmb masiv și aproape să scap o înjurătură.

Bine, nu știu dacă există paste de dinți pe bază de oțet (sper să nu!), dar ți-am dat exemplu ăsta doar ca să înțelegi că înțeleg ce înseamnă să nu îți placă deloc un gust, o aromă sau un miros.

Așa că poți și tu lejer să îți alegi o pastă de dinți care să fie ok din punct de vedere chimic și să corespundă obiectivului pe care îl ai (alea de le-am zis mai sus), dar care să îți și placă.

Repet, timp de 10 ani bagi vreo 7 kg de pastă de dinți în gură, așa că, băăăăăăi, măcar să îți placă!

Ai de unde alege în lumea asta în care trăim. Uneori alegerea e chiar teribil de grea (apropo de dictatura alegerii în care trăim și despre care o să ajungem să discutăm aici pe blogul meu, așa că îți recomand să te abonezi la newsletterul meu, unde peste 3.300 de oameni primesc un mail de la mine la maximum 2 zile).

De ce prețul nu este neapărat un criteriu valabil

Zic și de preț aici. Deși este foarte greu să zic ceva mai aplicat dacă nu pronunț un brand, o marcă, un produs.

Doar că, având în vedere că acest articol își propune (și io cred că și reușește) să fie unul mai pe sistem educativ (cam așa am gândit htagul #CeBăgămÎnGură, cu această masivă componentă educațională, dar educațională în sensul că îmi zic părerea, atât!), am decis să nu dau numele nici unui brand.

Dar poate îmi zici tu (și ceilalți care îmi fac onoarea să citească acest articol) ce brand de pastă de dinți recomanzi și de ce.

Pentru că nu se știe niciodată pe cine ajuți cu recomandarea ta în așa fel încât cele 7 kg de pastă de dinți pe care le bagă în gură timp de 10 ani să nu conțină atât de multe răhățișuri chimice nașpa :)

Așa… Legat de preț, tot ce pot să îți zic din experiența proprie este că nici sortimentul ăsta de pastă de dinți nu face excepție de la regula de bază a unei economii de piață (ca să îi zic așa): la multe paste de dinți este faza cu din față zimbru din părți timbru (preț oribil de mare, calitate super-nașpa), dar există și paste unde prețul mi se pare foarte mic (raportat la nivelul pieții) față de ce calitate oferă.

Bref, prețul luat ca atare nu este un criteriu pe baza căruia să alegi o pastă de dinți. Ci ar fi ideal la modul ideal să cuplezi acest criteriu al prețului cu celelalte chestiuni de mai sus și să iei decizia corectă.

Dacă ți-a plăcut acest articol, dă-l mai departe. Să placă și altora. Că doar nu dai de la tine, știi cum zic :D

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

9 thoughts on “Bagi în gură vreo 7 kg de pastă de dinți în 10 ani. Știi cum să o alegi să nu-ți facă rău?”

  1. Românii sunt printre codași la capitolul spălat pe dinți, deci nu suntem în niciun pericol.
    Acum, lăsând generalizările la o parte, felul în care ai scris articolul sperie un pic lumea, când zici de chestiile nașpa. Sigur, pasta de dinți e compusă din chestii chimice – întregul univers este o chimie. Dacă te speli zilnic de 2 ori pe zi corect, îți garantez eu că nu mori și nu pățești nimic. Mai grav este dacă nu te speli și faci tot felul de boli dentare tratabile sau nu. Eu lucrez în domeniu și știu că stomatologia este o afacere în România. Din păcate, este o afacere nu pe partea de prevenție și întreținere, ci pe partea de tratamente. Din alea nasoale. Cu implanturi, cu chirurgie cu parodontoză, infecții apicale etc. Care sunt cauzate tocmai de nespălatul pe dinți în principal și de alte motive adiționale (mâncat chestii nesănătoase, zahăr, obiecte tari, sucuri acidulate etc.) Gura omului este plină de tot felul de chestii… chimice, dacă înțelegi ce zic și trebuie curățată și întreținută tot cu chestii… chimice, care se conțin în pasta de dinți.
    Cum alegi o pastă de dinți – cel mai bine îți întrebi dentistul, evident, în cadrul unei consultații. Care – o să fii surprins, o să-ți spună că nu contează ce pastă folosești atât timp cât o folosești de 2 ori pe zi și execuți tehnica periajului în mod corect. În România și în Europa pasta de dinți (și alte lucruri care se găsesc în magazine/farmacii etc.) sunt reglementate într-un anumit mod. Există marcaj CE, există anumite notificări care se depun pentru aprobarea produselor respective. Cu alte cuvinte, există control și nu vom avea (sper) surpriza să folosim produse neconforme.
    Mergeți la stomatolog o dată la 6 luni, spălați-vă corect pe dinți de 2 ori pe zi și fiți sănătoși!

    1. Cine se sperie de articolul meu, ăla e! :)) Ca să comit generalizarea (pe care ai comis-o și tu și după aia ai retras-o :D), românul nu știe decât de frică, oricum. Așa că am băgat mai sprințar, e drept îndemnurile.

      Altfel, perfect de acord cu mersul la stomatolog. Copiii mei au plan de o dată la 6 luni pe ceas. Asta-i sfanta treaba, e drept.

  2. Apropo de bagat chestii in gura si de pasta de dinti, ma distreaza aia cu pasta de dinti contine fluor si mi-aduc aminte de la Nemetale ca fluorul e gaz :)) La Colgate pe site, baiatul de la SEO a bagat in descriere ca fluorul este un mineral natural – nu e, tata, nici un mineral, e un element, asa cum scrie si in text :))
    Evident, majoritatea pastelor de dinti contin, cred (n-am studiat in detaliu), fluorura, nu elementul ca atare.
    Uite la WHO, tot fluorura scrie (fluorine – fluor, fluoride – fluorura) https://www.who.int/water_sanitation_health/dwq/nutrientschap14.pdf Si da, in zonele unde apele contin, in mod natural, ioni fluorura (F-), incidenta cariilor dentare este mult mai mica. Dar, din nou, fluorura, nu fluor :))

  3. Eu m-am imprietenit si acum, de obicei le recomand pacientilor in farma produse din gama:
    https://www.dent-a-america2000.ro/pasta-de-dinti-enzycal-1450pp-cu-enzime-si-fluor-663.html
    De ce?
    1. Contin substante dezinfectante cu efect dovedit clinic si in concentratii optime pentru efectul scontat (clorhexidina), enzime (= proteine = substante chimice biologic active, care la nivel local digera compusii chimici din CeBagamInGura; enzime avem si in saliva, in intestin – primite de la ficat prin vezica biliara sau de la pancreas – si toate ne ajuta sa digeram – adica sa maruntim tot CeBagamInGura pana la compusi chimici foarte simpli, pe care celulele ii pot folosi ca hrana sau ca materie prima pentru alte sinteze de substante de care corpul are nevoie ca sa isi pastreze/imbunataseasca forma sau starea)
    2. exista produse pentru gingii sensibile – de la prima spalare se observa ca gingia nu mai sangereaza
    3. periutele de dinti sunt exact cum ar trebui sa fie: doar peri pe suprafata de curatare, fara plastic (plasticul nu ajunge in spatiile interdentare, am aflat de la stomatologul meu), iar acesti peri sunt multi si cu textura optima
    4. calitatea elvetiana isi spune cuvantul

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3400 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)