În timp ce făceam acest top trimestrial (din seria mea clasică) am realizat un lucru: am realizat că nu am mai făcut recenzii video la cărțile pe care le citesc. Dar nu asta mi s-a părut surprinzător. Că doar mai renunțăm la lucruri în viață. Ce m-a surprins este că nici măcar nu am realizat când am renunțat să fac asta. Și de ce.

Că doar îmi plăcea să fac acele recenzii video. Mă relaxau. Și, foarte important, lumea zice că îi ajută. Așa că m-am enervat (vorba vine…) și am decis să reiau seria de recenzii video. Pe care o să le postez constant pe conturile mele, în caz că te interesează. Adică pe profilul meu de FB, pa pagina mea de FB, pe profilul meu de Linkedin și, din când în când, în reels pe Instagram. Bine, o să le urc și pe Tik Tok (atâta cât o conta acolo…).

Ai mai jos topul celor 10 cărți din cele 28 citite în acest trimestru. Așezate pe cele două căprării. Ca să nu amestecăm berea cu sifonul, știi cum zic.

Aia zic :)

Top 5 cărți beletristice

Locul 1. Mircea Cărtărescu – Nostalgia
Ce directă-n plex mi-am luat cu cartea asta. Pe care am decis să o citesc pentru că nu m-a convins Cărtărescu la modul decisiv. Îm afară de Theodoros, care este o carte imensă, altceva nu pot să zic că mi-a intrat la suflet. Până la Nostalgia. Care este o carte mare de tot. Bine, poate că și eu am ajuns la vârst la care o înțeleg așa cum trebuie. Că și pe mine mă încearcă anumite șarje nostalgice din când în când. Și nu doar că mă încearcă, dar îmi și fac plăcere…
Cu ce am rămas din carte: limita aceea fină de la despărțierea de copilărie, pe care o realizăm abia după mulți ani…

Locul 2. Ioana Maria Stǎncescu – Tǎcerea vine prima
Ce bucurie de carte… M-a luat prin surprindere. Am citit-o de curiozitate. Pe sistem de sǎ vǎd ce a vrut sǎ zicǎ autoarea. Mi-a plǎcut foarte tare. Este o carte în care cel puțin din jumǎtate dintre fetele și femeile pe care le știu s-ar regǎsi. În relația cu pǎrinții lor. O carte care te emoționeazǎ, enerveazǎ, agitǎ, întristeazǎ. Şi care îți place tocmai pentru cǎ îți face asta.
Cu ce am rǎmas din carte: nu ne alegem pǎrinții; dar putem alege cum sǎ trǎim cu ei.

Locul 3. Ann Napolitano – Portret de familie
Foarte frumoasă carte. O cronică de familie. Cu diferențe enorme între generații. Dar cu moșteniri care se transmit. Știi cum e. Că doar și la tine în familie ai văzut de astea. Foarte frumoasă scriitura. Chiar mi-a plăcut…
Cu ce am rămas din carte: familia, oricât de ciudată este și oricât de tare te enervează din când în când, este mereu acel ”acasă”…

Locul 4. Doina Ruști – Fantoma din moară
E cartea care mi-a plăcut cel mai mult din ce a scris Doina. Poate și pentru că abordarea istorică a fost mai complexă, ca să îi zic așa, decât în celelalte cărți ale ei. Care mi-au plăcut și alea. Este, pe scurt, o istorie frescată sau o frescă istorică a mizeriei numite comunism. Și cum această mizerie a afectat destinul unei comunități. Cu mențiunea că găselnița Doinei cu fantoma și moara aduce o dimensiune psihologică excelentă dramelor (sau nu…) prin care trec oamenii.
Cu ce am rămas din carte: prostia organismului colectiv condus de proști bate oricând la cur inteligența cea mai inteligentă din univers.

Locul 5. Annie Ernaux – Anii
Interesantă carte. Scrisă ca un fel de retrăire a unui jurnal personal. Că nu știu cum să îi zic altfel. Întins pe o perioadă de juma de secol. Și pornind chiar de la niște însemnări într-un jurnal făcute în decursul anilor. Te prinde modul în care autoarea își revede viața de parcă nu ea a trăit-o. Și cum se recunoaște în anumite atitudini ale sale din tinerețe și cum nu se recunoaște în altele. Mi-a plăcut. Cu mențiunea că ajută mult să cunoști bine istoria spațiului francez. Altfel ratezi multe referințe. Sau, cum am făcut eu, bagi căutări pe google la greu.
Cu ce am rămas din carte: ce ți se pare la un moment dat în viață că merită să lupți pentru, mai apoi zâmbești amar și te gândești ce pufarin ai fost.

Celelalte cărți din secțiunea beletristică sunt după cum urmează.

Akira Mizubayashi – Regina inimii
Cam prea romanțată pentru gustul meu. Bine, nu că mă deranjează o poveste de dragoste scrisă cinstit. Mai ales dacă e o combinație de planuri istorice, care se leagă într-un final. Doar că așa ceva nu este prima mea opțiune. Nici a doua. Nici a treia. Altfel, cartea scrisă ok. Fără nuș ce mari veleități. Mai interesantă este abordarea istorică: un japozez și o franțuzoaică despărțiți definitiv de mizeria numită al doilea război mondial. Și cum nepoții lor ajung să le continue destinul. Cum zicea, cam telenovea, așa.
Cu ce am rămas din carte: cu foarte multe referințe de muzică clasică, ceea ce mi-a făcut poftă să ascult mai mult.

Pedro Almodovar – Ultimul vis
Nu-s io fan de filmele lui. Că despre regizor este vorba, el este scriitorul. Cred că tocmai de aceea am fost curios să văd cum pune problema. În această serie de scurte povestiri. Care sunt total diferite între ele. Dar toate ciudate. Și interesante, nu zic nu. Doar că parcă sunt schițe de scenariu. Nu proză în sine. Vorba aia: poți scoate regizorul din scenariu, da nu poți scoate scenariul din regizor.
Cu ce am rămas din carte: Almodovar este chiar dilimandros; nu că nu știam, dar acum am clar confirmarea.

Mircea Moroianu – Frumoasele dezechilibre
O carte de poezii. Gen cu care eu nu am legătură. Încerc să mă împrietenesc cu ea. Cu poezia. Cum am făcut și cu cartea lui Mircea. Dar cred că n-am io conectorul ăla. Cum e la laptopuri cu portul USB. În cartea asta mi-au plăcut mai mult desenele făcute chiar de autor decât poeziile în sine, mno…
Cu ce am rămas din carte: cu frustrarea (continuă…) că nu reușesc să mă conectez cu poezia ca gen.

Top 5 cărți non-beletristice

Locul 1. Daniel Kahneman – Thinking, Fast & Slow
De referință. Atât am de zis. Și de recitit constant.
Cu ce am rămas din carte: oamenii nu sunt ființe raționale; dar le place să creadă că sunt.

Locul 2. Dan Lyons – Puterea de a păstra tăcerea
Excelentă carte. Dar dureroasă. Mai ales pentru cei ca mine. Care suntem limbuți. Palavragi. Care nu TDDG. Adică cei care nu Tăcem Dracului Din Gură. Înveți din carte de ce e bine să îți mai pui botniță. Să îți pui frâu. La ce te ajută asta. Și te ajută enorm. Și, poate la fel de important, îi ajută pe cei din jurul tău. O recomand la modul abrupt.
Cu ce am rămas din carte: prin tăcere comunici de multe ori mult mai mult decât prin cuvinte.

Locul 3. Michael Scott – Lumi antice
Foarte bună carte. În special pentru cei care deja sunt familiarizați cu istoria antică. Pentru că autorul face comparații permanente între anumite imperii în aceeași perioadă. Și găsește anumite similarități. Și le analizează. Ceea ce te ajută să îți îmbogățești și tu modul în care te-ai uitat la anumite evenimente din trecut.
Cu ce am rămas din carte: oamenii au fost mârșavi mereu, doar sculele cu care au făcut asta s-au tot schimbat.

Locul 4. Martin Puchner – Cultura
Surprinzătoarele conexiuni și influențe dintre civilizații. Așa e subtitlul cărții. Care sintetizează foarte bine ce a vrut să spună autorul. O carte foarte bună. Care te trece prin momentele majore, ca să le zic așa, culturale ale umanității. Doar că, din perspectiva unui occidental, nu le știi pe toate. Că și asta aduce în discuție autorul: cultura nu a fost doar occidentală, ci planetară.
Cu ce am rămas din carte: noi, occidentalii, credem că istoria s-a scris numai dacă am văzut noi că se scrie.

Locul 5. Rick Rubin – Actul creativ: un mod de viață
Autorul este unul din cei mai mari producători muzicali din toate timpurile. Așa că știe cât e ceasul cu creație. Iar cartea are anumite momente în care zici ”uau, ce tare cum vede lucrurile”. Fix aceste momente îi dau locul pe care îl are în acest top. Căci, în rest, mie mi s-a părut plină de platitudini. În sensul că eu personal le-am citit și le-am auzit de atâtea ori încât nu mi se pare nimic să mă atingă. Gen există o singură Sursă a tot ceea ce există sau că Universul e în toți și-n toate. Dar, per total, cartea este una care te ajută mult să înțelegi actul creativ.
Cu ce am rămas din carte: degeaba te lovește creația dacă nu ai și meșteșugul de a o contura. Pe ea, pe creația care te-a lovit.

Celelalte cărți din secțiunea non-beletristică sunt după cum urmează.

Sverker Johansson – Zorii limbajului
Bună carte. Chiar înțelegi care-i daravera cu chestiunea în cauză. Mă rog, înțelegi în sensul că înțelegi că mare lucru nu prea știm despre apariția limbajului la om. Că totul este speculație. Și convenție. Sau contestarea lor. Dar drumul în sine pe această cărare este atât de frumos…
Cu ce am rămas din carte: omul este tot un animal, oricât de mult ruj și/sau gel ar folosi.

Frederic Lenoir – Miracolul Spinoza
Știai despre Spinoza doar că a fost considerat primul ateu. Atât. Dar cartea asta mi-a deschis ochii asupra sistemului său de gândire. Care mi se pare taaaaaaare atrăgător. Așa că mi-am notat în caietul minții să mai citesc despre Baruch. Că așa îi era prenumele. Acuma știu :D
Cu ce am rămas din carte: iluminismul a fost o perioadă teribilă din istoria umanității, care merită mai multă atenție din partea mea.

Alin Popescu – Viitorul cuvintelor noastre. Digital Service Act
O lectură obligatorie pentru toți care au cumva în meserie zona de digital. Mă rog, e interesantă și pentru ceilalți. Că, vorba aia, toți suntem consumator. Și toți suntem afectați de această legislație. Dar pentru profesioniștii în digital este musai de citit. Pentru că Alin aduce o perspectivă legală foarte bună asupra a ceea ce noi, lucrătorii în marketing digital, spre exemplu, luam de-a gata, cum ar veni. Până acum. Pentru că DSA schimbă lucrurile. Și le pune pe un făgaș majoritar normal. Că sunt și câteva chestiuni de neînțeles în această legislație. Pe care, sperăm, le vom înțelege în timp, odată cu aplicarea ei.
Cu ce am rămas din carte: ecosistemul digital devine din ce în ce mai complex și nu mai există un specialist care să îl înțeleagă pe tot.

Mark Schaefer – Belonging to the brand
O carte care ar trebui citită de toți managerii. Mai ales cei pentru care marketingul care nu aduce bani pe care să îi poată număra nu există. Deși condițiile actuale sunt total diferite de ce era acum câțiva ani. Și cartea argumentează că brandurile care vor face community marketing cum trebuie vor fi cele care vor câștiga pe termen mediu și lung. Adică să își formeze o comunitate în jurul brandului. Căreia să nu îi vândă direct. Ci indirect, făcând-o să cumpere.
Cu ce am rămas din carte: să bag cărbuni mai ca lumea pe cizelarea comunității din jurul brandului meu personal.

Magor Csibi/Radu Petrescu – Bătăliile care contează
O abordarea foarte bună a ceea ce se presupune că ar trebui să faci dacă (te crezi…) leader. Cu accent pe ”se presupune”. Că oricât de multe cărți bune am citi (și aceasta este una din alea bune), dacă nu aplicăm ce citim, tot acolo suntem. Adică nicăieri. Din punct de vedere al leadershipului. Mi-a plăcut combinația între poveștile de luptă (la propriu) ale lui Radu și analogiile cu experiența de manager a lui Magor.
Cu ce am rămas: lumea businessului este categoric o luptă; dar important este să câștigi războiul nu doar niște bătălii.

Brian Tracy – No excuses (audiobook)
M-a surprins că mi-a plăcut cartea asta. Că nu prea sunt fan de cărțile cărora eu le zic pocorn (că te umflă, dar nu aduc aport caloric). Mi-a plăcut fișa de lucru, ca să îi zic așa, pe care o primești citind-o. Adică să fii mai eficient. Să faci anumite lucruri. Ceea ce nu e că nu știm. Mai ales când vine vorba despre, spre exemplu, procrastinare. Că le știm. Doar că nu le aplicăm…
Cu ce am rămas din carte: când faci câte un gest mic în fiecare zi și îl faci zi de zi se adună la final ditai gogoloiul.

Darren Hardy – The power of consistency. The compound effect
Asta cu compund effect (apropo, cum se traduce cât de cât corect în română?) ar trebui să se predea în școli. Ca materie de sine stătătoare. Atât de importantă este faza asta. Și cu efecte atât de mari. Pe scurt, înseamnă așa: fă ceva mic în fiecare zi timp de o perioadă lungă de timp și efectele vor fi uluitoare. Eu sunt foarte de acord cu asta.
Cu ce am rămas din carte: cu ce am zis mai sus.

Seth Godin – Permission Marketing (adudiobook)
Bună pentru cei din zona de business. Că îi ajută să înțeleagă, dacă nu știau deja, că faza asta cu obținerea permisiunii de la client să îi dai în cap cu marketinul este crucială. Spre deosebire de celălalt tip de marketing, ăla majoritar, care înseamnă că îl agresezi și că îl întrerupi din viața lui. Că nu ți-a dat direct permisiunea să îl asaltezi cu reclame. Și nici nu ți le vrea.
Cu ce am rămas din carte: marketingul se schimbă în străfundurile sale, dar noi ne uităm doar la suprafață.

Jean-Fracois Marmion (coordonator) – Istoria universală a prostiei
Simpatică. În sensul că sunt mai multe capitole scrise de oameni de știință, cercetători, profesori de specialități diferite. Pe subiectul în cauză. Prostia în istorie, deci. Și e simpatic să vezi cât de proști îi consideram pe oameni în decursul secolelor. Și cât de deștepți ne credem noi acum. Noi, care o să fim considerați peste niște secole la fel de proști de unii care o să se creadă deștepți atunci. Și tot așa.
Cu ce am rămas din carte: prostia este o constantă universală cu care o să rămânem cât o exista specia noastră.

Sun Tzu – Arta războiului
Clasică. O citesc pentru a nuș câta oară. Și tot mai găsesc chestii noi în ea. Mă rog, interpretarea pe care o dau eu cuvintelor lui Sun Tzu. Mă rog, traducerii cuvintelor lui. Ai înțeles ce vreau să zic.
Cu ce am rămas din carte: s-au cam spus lucrurile care erau de spus; ce mai putem face noi este să fim atenți la CUM le respunem.

Thibaut Meriusse – Master Your Emotions (audiobook)
Utilă. Fără să inventeze apa caldă. Adică, dacă ai citit cât de cât despre cum ne mermeles emoțiile pe care nu le controlă, nu e că ai epifanii citind această carte. Doar că tot te ajută să îți mai aduci aminte, în esență, că sunt lucruri pe care ar fi bine să le faci. Că nu le faci. Și ar fi bine. Cum ar fi să înțelegi că tu îți creezi emoțiile, nu vin ele de unele singure și se așează pe creierii și sufletul tău ca porumbeii pe liniile de telefonie. Doar că și dacă știi asta tot e greu să le iei la pilă, aia e problemuța majoră.
Cu ce am rămas din carte: fără antrenament pe linie de luptat cu emoțiile nu ai nicio șansă.

Martin Greif – Relationship Marketing in the Digital World
E o carte bună pentru cei care pășesc pentru prima dată, ca să zic așa, în lumea marketingului digital. Că te ia de la zero. Și îți explică tot ce ai nevoie să înțelegi la nivel de basic. Utilă dacă ești la nivelul acela, deci.
Cu ce am rămas din carte: câte o recapitulare de lucruri de bază nu strică din când în când.

Karen Tiber Leland – The Brand Mapping Strategy: Design, Build, and Accelerate Your Brand (audiobook)
Este, practic, o recapitulare despre ceea ce ar trebui să bifezi în construcția unui brand. Comercial sau personal. Cu mențiunea că este la nivel basic. Dar care basic oricum este un fel de Everest pentru multe branduri dacă este să ne uităm în jur…
Cu ce am rămas din carte: cu întrebarea de ce nu fac unii măcar lucrurile de bază și se așteaptă să numere banii cu lopata?

Mona Chollet – Vrăjitoare
Nu aș zice că mi-a plăcut. Mă apucasem să o citesc pentru că am crezut că o să se discute despre fenomenul vrăjitoarelor, din punct de vedere istoric. Și se întâmpla asta un pic în carte. În rest autoarea pleacă de la ce a însemnat mizerabila și imbecila prigoană asupră acestor femei condamnate pe motiv că zboară pe mătură ca să ajungă, autoarea, deci, la faza că societatea umană e misogină. În fine, nu-mi plac mie tezismele astea, ce să mai zic…
Cu ce am rămas din carte: cu confirmarea importanței expunerii personale la niște idei care nu-s chiar pe placul meu.

Denise Pouleurs/Anton Glushchenko – Incredibila cartea a apei în Europa
O carte de popularizare pentru copii. Mă rog, o cărțulie. Pe care am luat-o la citit pentru că am vrut să o dau fiicei mele, Patricia. Și am vrut să văd cum este. Am rămas surprins că am găsit informații și denumiri pe care nu le știam. Pe scurt, o carte utilă despre înțelegerea circuitului apei în natură.
Cu ce am rămas din carte: știai că este mai răcoare aproape de o pădure pentru că transpiră copacii?

Notă: linkuri de afiliere