Florin Purluca este un autor român. De SF. Mă rog, în condițiile în care genul ăsta se mai poate numi așa în vremurile cu adevărat științifico – fantastice în care trăim. Spre rușinea mea (măh, Liviule, puteai și tu să îmi zici de el…), nu auzisem de el până să îi citesc rândurile din ”Cum să fabrici un semizeu”. Care, apropo, a fost prima carte SF pe care am citit-o de muuuultă vreme.

Mi-a plăcut. Poate și pentru că – v-am zis deja asta – a fost prima carte de gen citită în ultimii ani. Ocazie cu care m-am întrebat de ce nu am mai citit din zona asta. Nu am răspunsul. Probabil e pitit pe undeva prin jdemiile de taskuri și de provocări pe care a trebuit să le săvârșesc în ultima vreme…

Florin Purluca a reușit în ”Cum să fabrici un semizeu” ce ar trebui să reușească orice autor SF: să creeze o lume inexistentă credibilă, în așa măsură de credibilă încât să îți vină să intri pe CFR Călători să vezi dacă au cumva un tren până acolo. Ceea ce nu este puțin lucru. Chiar deloc.

Hai să o zic din perspectivă personală: să reușești să mă ții curios, chiar din prima pagină, ca să văd cum o să scape super-simpaticii vegani (nu are treabă cu regimul alimentar, stați relax) de amenințarea unei Confederații cam nașpa (cum trăim vremurile în care trăim, nu m-am putut abține să mă gândesc la o viitoare UE…).

S-ar putea face un film după carte asta. Pentru că tehnologia de a ”desena” planeta pe care se întâmplă acțiunea (și pe care eu mi-am imaginat-o pur și simplu superbă!) există. Plus că ar fi o grămadă de scene pe bază de pac-pac, o intrigă construită la modul corespunzător, adică, ce să mai, ar putea ieși in film care să te țină cu ochiul pe ecran.

Vă recomand cartea lui Florin Purluca. Nu doar amatorilor de SF. Ba, mai mult, mă aventurez și spun că ar fi o introducere numai bună pentru cei neobișnuiți cu genul ăsta. Iar, dacă mai pui la ingrediente că autorul este român (io am o feblețe pentru ai noștri, call me chinezu…), aia e :D

Lectură plăcută.