Îmi place Taleb ca gânditor (ca să îi zic așa). Dar mă enervează teribil ca scriitor. Din două motive mari și late.
1. Scrie mult prea mult față de ce are cu adevărat de zis. Serios, bagă niște cărămizi de cărți, care ar putea fi reduse lejer la jumate și fără să piardă din ideile pe care le transmite.
2. Are niște momente în care îi bate grav planetara, în special pe niște chestii care nu prea au legătură directă, gen, cu ideile pe care le propovăduiește în carte.
Exemplu: zice despre maratoane că sunt o ”abominabilă invenție”. Motivul: că el face altfel mișcare, deci, dacă nu e cum zice el, e de cacao.
În fine. O să îl citesc în continuare. Pentru că, again, îmi plac ideile pe care le scoate la înaintare, mă intrigă și îmi dau de gândit. Chiar nu sunt mereu de acord cu ce zice.
În film am făcut recenzia video la Lebăda Neagră.