Dacă vă spun că nu am nici cea mai mică idee de ce am găsit cartea ”Bun venit în Univers” în biblioteca mea, mă credeți? Probabil că mi-au trimis-o cândva cei de la Nemira și, cumva, cred că un gând bun (acum am confrmarea 100% că a fost un gând bun!) m-a împins să o un în bibliotecă așa mai la vedere.
Am luat-o zilele trecute de pe raft cu gândul să o frunzăresc un pic (aveam vreo juma de oră până urma să plec cu fiica mea, Patricia, în parc), pe sistem să mai treacă timpul. Și de la primele pagina m-a captivat. Așa că în următoarele trei zile, cum prindeam un pic de timp liber, cum tăbăram pe carte. Nu vă mai spun că inclusiv în parcul de joacă am luat-o cum mine (probabil spre miștourile unora dintre părinți ”ce o arde ăsta ntelectual pe știință”).
De obicei vă spun faza cu trei lucruri cu care am rămas după ce am citit această carte. Doar că în cazul ”Bun venit în Univers” nu se aplică. Nu am cum să vă spun doar trei lucruri!
Toată cartea este o uriașă sursă de informații, unele care îți dau la temelia unor lucruri pe care ai crezut că le știi nu doar despre Univers (căci oricum despre asta știi extrem de puține lucruri, trust me), ci despre Pâmânt, despre omenire, despre om ca specie. Altele care te fac să ridici sprânceana a mirare. Altele care te bulversează, atât prin punerea într-un fabulos de imens de catralionar context spațial, dar și prin oferirea unor perspective cu totul neașteptate asupra vieții de zi cu zi, asupra modului în care, spre exemplu, ne uităm la stele și zicem ”ioi, tu fată, că cât îs de faine…”.
Ai teorii fizice de alea grele (bine, io sunt paralel cu științele exacte, deci cu prezumția asta să luați ce zic despre greutatea cu pricina) explicate să le înțeleagă un pufarin pafarist așa cum sunt eu, dar și pentru cei care le au cu ecuațiile de nuș câte grade (io le am cu gradele doar la spirtoase…). Adică întâi autorii îți explică ușor, lejer, așa mai de vară, teoriile (făcând niște analogii foarte tari, de le înțeleg și eu, cum ziceam), după care te bagă la forja matematico-fizico-chimico-alea alea, care pentru cei dintre voi care aveți chakrele deschise pentru așa ceva o să fie curcuber pe cerul gurii voastre ontologice.
Apropo de autori. Sunt niște grei ai astronomiei, ai astrofizicii și ai orice astro- urmat de ce vreți voi. Practic, dacă astroștiința asta în care performează ei ar fi o echipă de fotbal fără club și fără epoci, cei trei autori ar fi ceva de genul Iniesta, Zidane și Ibrahimovici (ca să numesc trei dintre jucătorii mei preferați).
Pe Neil deGrasse Tyson puteți să îl vedeți sintetizând (la greu) teoriile din ”Bun venit în Univers” în excelentul serial ”Cosmos”, deci îl știți după mutră. Dar și ceilalți doi, Michaela A. Strauss și J. Richard Gott sunt niște grei ai domeniului.
Vă recomand această carte foarte, foarte, foarte, foarte tare. Pentru mine a fost o revelație. Și așa va fi și pentru voi. Garantez. Eu am găsit-o pe Libris cu 90 de lei, dar voi puteți să o cautați și prin alte părți, pe oriunde, doar să o o aveți în bibliotecă.
Practic această carte, la cât de tare m-a marcat (și o să mă marcheze multă vreme de acum înainte), intră direct pe locul I în Topul cărților citite de mine în ultima vreme (în vedeți în partea din dreapta sus).