Relațiile împlinite acasă și la birou pot părea niște utopii. Dar să știți că există această soluție. Unora o să vi se potrivească. Altora nu. Dar merită încercat.

Care este scriitorul american care vă place cel mai mult?

Later edit: Pe scurt, aceasta este lista câștigătorilor. Cu felicitări pentru ei și mii de mulțumiri pentru recomndările voastre, uauuuuuu ce listă faină avem în comentarii! :D

Leonard Relea

Dan Ciobanu

Simona Minca

Andreea Dumitrescu

Marinescu Emilia

Dragoș Sorin Nicula

Sergiu-Neculai Platon

Luisa Ene

Elisa Grosanu

Ramona Raican


Invitatul de onoare de anul acesta al Bookfest este Statele Unite ale Americii.

Pe lângă caracterul informativ, să-i zicem, al acestui enunț, mai există ceva: putem vedea că America aia cum o numim noi este mult mai mult decât șabloanele pe care le folosim când ne referim la această federație de state (căci asta este, în esență). Vorbim despre literatura americană.

Cei care ați citit autori americani, știți deja că unii scriu absolut minunat. Așa cum știți că unii sunt mai pe dincoleanu, ca să o zic lejer :D Ca în orice literatura bogată.

Bine, ce contează este să îți placă ție, chiar dacă nu mai place nimănui și să nu îți placă ție, chiar dacă place tuturor. Căci, la urma urmei, lectura este o săvârșire personală, un act privat de simțire interioară de bine. Așa că nu e treaba nimănui ce îți place ție la o carte și de ce îți place.

Acestea fiind zise, vin cu o provocare pentru voi. La care aș vrea să uitați dincolo de forma ei (concursul cu premii) și să îi vedeți fondul, adică dorința mea de a afla cât mai multe recomandări din partea voastră de scriitori americani pe care să îi pun pe lista de lectură.

Așadar, vă provoc să îmi spuneți în comentarii care este scriitorul american care vă place cel mai mult. Sau scriitorii.

Dacă îmi spuneți și și motivați un pic opțiunea voastră (adică să dezvoltați în comentariu un pic mai mult decât ”așa îmi place mie”) vă lovesc la modul corespunzător cu niște premii de sezon, ca să le zic așa.

Pentru că o să aleg șase câștigători. Care o să primească, fiecare, câte un voucher în valoare de 100 de lei, pe care să îl folosească la Bookfest.

Aștept comentariile voastre până pe 30 mai la ora 12.00.

O să aleg subiectiv câștigătorii. Adică în funcție de frumusețea argumentării. Pentru că a vrea ca toate comentariile participante la acest concurs să devină, practic, o listă cu cât mai mulți autori americani care ar merita să fie citiți. Așa aș vrea să înțelegeți această provocare. Dincolo de premiile pe care le ofer.

Detalii așa mai tehnice:

Voucherele sunt oferite de Asociația Editorilor din România, organizație căreia îi mulțumesc frumos pentru că promovează și pe această cale cititul.

Voucherul unic poate fi cheltuit la un singur stand, la alegere.

Un voucher de 100 de lei poate fi utilizat la o singura editura, oricare, la alegere, la cumparaturi care depasesc 100 de lei. Poate fi si suma egala cu 100 de lei, dar nu mai putin, fiindca nu se poate da rest.

Bookfest 2018 are loc în noul Pavilion B2 de la ROMEXPO, în perioada 30 mai – 3 iunie.

Intrarea este liberă.

Copiii vor fi vedete ale acestei ediții, care prinde sărbătoarea de 1 iunie chiar în mijlocul celor cinci zile de Bookfest.

Salonul Internațional de Carte Bookfest este organizat de Asociaţia Editorilor din România, sub egida Federației Editorilor din România, cu sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale. Pentru al treilea an consecutiv, Salonul Internațional de Carte Bookfest este organizat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României.

Distribuie pe:

60 comentarii la “Care este scriitorul american care vă place cel mai mult?

  1. Leonard Relea Răspunde

    John Steinbeck – Calatorii cu Charlie (RAO, 2010).
    Dupa cum spuneam acum vreun an, un singur lucru regret după ce am terminat acest volum, ultimul dintre jurnalele de călătorie ale autorului american: că nu am pus pe un perete o hartă a Statelor Unite pe care să marchez cu stegulețe traseul lui Steinbeck. Un traseu de vreo 16.000 de kilometri, prin 34 de state ale SUA. Un traseu ca o radiografie a societății americane în 1960. O radiografie care arată că societatea nu renunță la reflexele dobândite în zeci de ani de frustrări acumulate și transmise de la o generație la alta.
    Narațiunea lui Steinbeck curge ușor, se citește de parcă ai sta la bere cu prietenii, pentru că autorul este în primul rând ziarist. El nu face nici un efort că să te convingă, pentru că pur și simplu povestește ceea ce vede și simte.
    Mai recomand: Jurnal rusesc, La rasarit de Eden, Șoareci și oameni, Nopți fără lună, Pășunile Raiului.
    Despre un autor care încă se mai vinde în tiraje care ating 700.000 de exemplare anual, nu cred că trebuie să spun mai mult.

  2. Razvan Ventura Răspunde

    Scriitorii americani care îmi plac cel mai mult:
    – Ralph Waldo Emerson – pentru eseurile sale şi pentru modul în care a conjugat în acestea modernismul şi tradiţia;
    – Ernest Hemingway – pentru concepţia etică promovată şi pentru stilul său limpede, laconic şi clar (deşi mărturisesc faptul că, totuşi, niciodată nu am putut citi două scrieri de Hemingway una după alta; stilul său cere o anumită „odihnă”, cel puţin în opinia mea); nuvelele şi povestirile sale depăşesc calitativ romanele;
    – Herman Melville – pentru „Moby Dick”, în care până şi digresiunile narative se topesc într-un întreg bine articulat, acela al căutării absolutului;
    – Eugene O Neill – pentru felul în care a ştiut să reînvie tragedia greacă;
    – Walt Whitman – pentru îndrăzneala tematică a poeziei sale;
    – Edgar Allan Poe – pentru măiestria de povestitor, pentru inovarea genului poliţist, pentru concepţia estetică şi nu în ultimul rând pentru „Cum am scris Corbul”, poate cea mai mare farsă literară….

  3. Ana Maria Răspunde

    Voi spune tot John Steinbeck, pentru romanul sau „La rasarit de Eden” deoarece trateaza, printre altele un subiect care ne apasa suflete multora: frica de a privi adevarul in fata, de a-l vedea asa cum e, de a-l accepta. Un adevar care este precum o rana, putem alege sa nu o privim, dar de simtit o simtim. Personajul Cathy este de departe aceea rana pentru Adam. John Steinbeck este un fin psiholog si sociolog iar prin personajele sale a atins toate tipologiile umane precum si diversitatea legaturilor dintre acestea.

  4. Maria Răspunde

    Hahaha, ne ai dat greu
    Mie mi e imposibil sa aleg intre scott fitzgerald, hemingway, aldous huxley ( ma rog, el e si britanic si american), saul below sau harper lee. Si steinbeck:)) si ma opresc

  5. neamielu Răspunde

    mie îmi place foarte tare moș asimov, cît o fi el de american, pentru că adolescența mea e legată foarte strîns de el. aveam 14-15 ani și rupeam rafturile prin american library și british council săpînd după el, că la noi nu se tradusese mare lucru.
    dupa el și după revistele rolling stones. cînd nu ne lua la goană l’entul ăla de la secu mai dădeam cîte un ochi la cîte un documentar, la cîte un concert, la cîte un film.. într-o vară m-am dus așa de des că mă controlau mereu în traistă să vadă ce tot car acolo. am citit și roboții și imperiul de vreo 3 ori.
    eh, ce vremuri…

    • neamielu Răspunde

      damn, am uitat să pomenesc de Jack Kerouac – On the road.
      pentru spiritul de libertate și nebunia de nu te lăsa ancorat de nimic.
      (sper că știți melodia, da? un-doi-trei – și!
      hit the road, jaaaack, and don’t you come back no more, no more, no more, no more…
      hit the road, jaaaack, and don’t you come back no moooooore…)

  6. Oana Răspunde

    John grisham – cele mai bune carti

  7. Simonecs Răspunde

    Carver, cheever, palahniuk

  8. Dan Ciobanu Răspunde

    Multa vreme am ocolit literatura americana, pentru ca mi s-a parut lipsita de substanta (!). O asociam cumva cu filmele de la Hollywood si pentru mine era un motiv suficient sa nu o citesc. Plus ca multe carti chiar erau ecranizate (vezi Hemingway). Greseala mea. Incet, incet, am facut pasul si am pus mana si pe cateva carti americane, destul de multe in ultimii 2 ani.
    Acum as citi orice de Jonathan Franzen sau Jonathan Safran Foer (au ceva special Jonathanii astia din literatura americana).
    Ultima carte aparuta la noi, Iata-ma a lui Safran Foer mi-a placut foarte mult. Descrie o lume evreiasca din America, insa la nivel mai profund este vorba de relatiile complicate din familie, cu ura, iubire, neintelegeri si frustrari, care pana la urma te fac sa intelegi ca de fapt asta este viata reala, de zi cu zi, pe care trebuie sa o acceptam inainte sa fie prea tarziu.

  9. Despina Ponomarenco Răspunde

    Douglas Kenedy – Editura Trei il publica, am citit tot ce au tradus si publicat.
    Imi place ca nu exista un tipar care sa se repete in cartile lui, subiectele sunt diferite si mereu te pun pe ganduri romanele sale. Preferata mea a ramas „Tradarea”, imi aduc aminte ca dupa ce am terminat-o simteam ca am nisi in gura, atat de real imi parea totul.

  10. Preda Raluca Răspunde

    John Steinbeck 😊

  11. Jderu Marius Răspunde

    Scriitorii americani care imi plac cel mai mult:
    Donna Tartt pentru ca ofera profunzime dialogurilor si creeaza atmosferă, personaje memorabile și acțiune in romanele sale.
    Anthony Doerr pentru dovada marelui său talent dominat de o netagaduita clarviziune și de un profund spirit analitic prin intermediul căruia reușește să construiasca caractere ale unor personaje puternice în ciuda anumitor handicapuri și a vicisitudinilor sorții.

  12. Maria Răspunde

    Scriitori americani
    Primul scriitor la care ma gandesc este Ernest Hemingway. De ce? Din multe motive.
    Dar nu el a fost primul. “Aventurile lui Tom Sawyer” si “Aventurile lui Huckleberry Finn” au fost primele opere ale unui scriitor american pe care le-am citit. Tom si prietenul lui ne-au facut, pe mine si “colegii mei de copilarie” sa ne hotaram sa ne construim o barca cu care sa navigam pana la ei. O intreaga vacanta de vara am facut planuri si am adunat lemne pentru a ne construi barca.
    Daca ma gandesc mai bine, Mark Twain este preferatul. De ce? Fiindca el m-a invatat sa visez.

  13. Puiu Cristina Daniela Răspunde

    Mark Twain – pentru „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Aventurile lui Huckleberry Finn”, „Tom Sawyer în străinătate și Tom Sawyer detectiv „nu le voi uita niciodată. Au fost printre primele cărți citite. Îmi mai plac Edgar Alan Poe, William Faulkner și Herman Melville.

  14. Toma Canja Răspunde

    In ordinea in care am venit…în contact cu scrierile lor…….1…..MARK TWAIN…2.ISAAC ASIMOV….3..VLADIMIR NABOKOV…….Primul…..la vârste mai mici,dar recitit cu placere oricând….Al doilea pentru ideile inovatoare…..Al treilea ….pentru ca a zgâlțâit conștiințele …..( faptul ca …LOLITA…a fost tiparita întâi la Paris…)…….Ar mai fi si alți….dar nu vreau sa devin prolix….!?!???

  15. Andreea Răspunde

    Elizabeth Strout – pentru finetea cu care descrie relatii dificile. Si pentru personajele ei imperfecte (care sunt foarte departe de eroii literaturii americane :) ), dar care ajung sa iti fie dragi.
    Rebecca Solnit – pentru ca e fascinata de dorinta oamenilor de a calatori, de a explora – atat de fascinata incat a scris un mai multe carti despre necunoscut si „a te pierde”. Cartile ei sunt undeva la granita dintre eseu si autobiografie, dar nu devin „aride” pe parcurs. Mi se pare incredibil cum reuseste sa lege povestile exploratorilor care au ajuns in America si propriile ei experiente de viata, de exemplu.

  16. Răzvan T. Coloja Răspunde

    Craig Clevenger cu ale lui ”Dermaphoria” și ”The Contortionists Handbook”.

  17. Andreea Dumitrescu Răspunde

    Cum citesc foarte multa literatura americana, pentru ca sunt eleva si asta este ocupatia mea: sa citesc, nu ma pot abtine sa nu fac o recomandare serioasa de carti si sa nu mentionez autorii mei preferati, de origine americană.
    „În inima mării” de Nathaniel Philbrick este o nouă carte așezată frumos pe raftul volumelor care mi-au schimbat viața după ce le-am citit. Povestea naufragiului din anul 1820 m-a tulburat profund deoarece am devenit în scurt timp martora ultimelor clipe din viața câtorva membri ai echipajului Essex. Din cei douăzeci şi unu de oameni care s-au îmbarcat pentru doi ani în aventura vânătorii de balene, au supraviețuit numai opt. Am luat parte la o poveste care a lăsat urme adânci celor care au auzit-o. După fiecare pagina eram tentata să închid cartea și să o pun înapoi în bibliotecă pentru a nu o mai deschide niciodată întrucât relatarea exactă era plină de suferințele unor oameni care păreau dușmani cu șansa. Însă nu știu exact ce m-a făcut să nu recurg la acest gest și am continuat să citesc până la ultima pagină cu lacrimi în ochi și mâinile tremurânde.„În inima mării” a devenit cartea mea preferată deoarece este cartea care și-a lasat amprenta cel mai mult asupra mea. Astfel am conștientizat cât de neînsemnate sunt dificultățile mele pe lângă problemele pe care le-au avut oamenii din cele trei bărci de salvare. Deși de atunci am învățat să zâmbesc mai des, dincolo de toate, rămâne doar povestea tragediei ca o lacrimă pe obrazul timpului și cum m-a transformat pe mine de-a lungul a 296 de pagini.
    „Eu sunt Malala” este o biografie personală a Malalei Yousafzai, adolescenta pakistaneza care lupta pentru dreptul la educatie si care a castigat Premiul Nobel pentru Pace la vârsta de 16 ani, devenind cea mai tânăra câștigătoare a prestigiosului premiu. Împreună cu Patricia McCornick si-a prezentat intreaga viata, inclusiv motivele care o fac să militeze pentru această cauză. Evenimentul dramatic din 2012 cand a fost impuscata de talibani este si el prezentat in carte alaturi de entuziasmul Malalei cand a primit o scrisoare de la Angelina Jolie. In carte sunt poze de familie, cu desenele si cu prietenii Malalei. Mi-a plăcut foarte mult cartea, mai ales ca o apreciam pe Malala Yousafzai dinainte, cunoscand povestea sa si citatul cel mai popular al ei :” Un elev, un profesor, o carte si un stilou pot schimba lumea” cu care sunt absolut de acord.
    Poate că începutul romanului young, “Absolut tot”, este puțin provocator pentru orice cititor pasionat: „Am citit mai multe cărți decât tine. Nu contează câte ai citit. Eu am citit mai multe.”. Acesta si pagina neagră pe care scrie: ” Inima mi se oprește”, iar pe cealaltă filă :” Și pornește din nou.” m-au făcut să cumpăr cartea. Maddy, o adolescentă care trăiește într-o casă sterilă cu mama sa și asistenta medicală va cunoaște prietenia băiatului care s-a mutat cu familia în locuința de peste drum. Maddy și Olly se vor îndrăgosti și vor fugi într-o excursie în Hawaii. Drama complexă de familie se va desluși, purtându-se o luptă dureroasă între Maddy și mama sa care timp de 18 ani a ascuns-o de lume cu motivul unei boli fictive. În tot acest timp în care Maddy a descoperit secretul mamei sale, ea și Olly au pierdut legătura. Vor ajunge cei doi împreună? O poveste de dragoste împlinită sau totul va deveni o poveste de dragoste imposibilă? Rămâne de văzut…
    Nu există o carte care să-ți încălzească sufletul mai mult decât „Fulgi de iubire”. Trei autori, trei povesti de dragoste, trei cupluri împlinite. Acțiunea din toate cele trei povești se petrece iarna, în preajma Crăciunului. Personajele primei povești, scrisă de Maureen Johnson, sunt Jubilee si prietenul său, Noah. Sunt cuplul perfect. Sau nu? După ce părinții lui Jubilee sunt arestați pe nedrept, aceasta va trebui să sărbatorească Crăciunul cu bunicii ei, tocmai in Florida. Pe drum, trenul se oprește din cauza vremii, iar Jubilee se adapostește intr-un Waffle House din apropiere. Acolo îl întâlnește pe Stuart Weintraub care se oferă să o găzduiască. Este acest băiat misterios persoana potrivită pentru Jubilee? Se vor îndrăgosti? De-a lungul prozei predomină un sentiment de predicție, iar finalul fiecăreia împlinește această presupunere.” Expresul lui Jubilee”, „Un miracol de Crăciun cu majorete” și „Sfânta ocrotitoare a purceilor” își întrepătrund firul narativ într-un mod inteligent. Vă las să descoperiți cartea care vă învăluie sufletul într-o perdea de … fulgi de iubire.
    Ingeri si demoni, Dan Brown. Cartea se gaseste pe rafturile de thrillere, drama, actiune si istorie. Este cert ca toate aceste genuri sunt imbinate si cu putina dragoste, ca in orice roman al lui Dan Brown. Am citit cartea in mai putin de cinci zile pline, desi are 600 de pagini. Este captivanta si sigur va va uimi. Problema mea a fost ca am inversat ordinea cartilor. Asadar, ordinea corecta este „Ingeri si demoni”, „Codul lui da Vinci”, „Simbolul pierdut”, „Inferno” si dupa o pauza de sase ani vine „Origini”. Intr-adevar filmele sunt facute total anapoda pentru ca au facut „Codul lui da Vinci” inainte de „Ingeri si demoni”, iar „Simbolul pierdut”, daca imi permiteti, s-a pierdut cu totul (nu este film pentru cartea aceasta, una dintre preferatele mele). Scriitorul a inceput seria cu Robert Langdon dupa vreo doua sau trei carti independente. Dupa mine, Tom Hanks nici nu se compara cu personajul din carti, personaj care a devenit un fel de crush literar pentru mine. Sigur Robert Langdon o sa va cucereasca fiind foarte inteligent si avand ochi albastri. Eu nu mi-l imaginez de 46 de ani, ci ii reduc varsta la jumatate ca sa-l pot iubi in continuare. Asadar, cartea este extraordinara mai ales daca va place putina istorie integrata in fictiune.
    Codul lui da Vinci.Doar cand scriu acest titlu ma trece un fior. Cartea, cum se recomanda vanduta in peste 600 de milioane de exemplare, a fost o revelatie mondiala asupra Bibliei si lui Leonardo da Vinci atunci cand a fost publicata. Chiar in acea vreme asteptam sa o intreb pe bunica mea, o femeie care se ducea la biserica, daca intr-adevar Biblia a fost scrisa de Constantin cel Mare sau daca Sfantul Graal este de fapt o femeie, Maria Magdalena. Intre timp, nu stiu cum, am ajuns la olimpiada de religie. Cartea mi-a deschis mintea, fiind prima pe care am citit-o din serie. Mi-a placut enorm. Am ramas fascinata de personaje, actiune si faptele istorice din roman. Filmul mi s-a parut jalnic fiindca nu exprima nicio emotie in comparatie cu cartea. Nu am avut editia ilustrata si nu stiu daca o pot recomanda. Cand nu aveam incredere in scriitor imi luam telefonul si cautam pictura „Cina cea de taina” ca sa vad daca nu minte cand spune ca nu exista o cupa unica, Sfantul Graal. Cu alte cuvinte, fiind si primul contact cu thrillerele lui Brown, o pot numi modest cea mai incredibila carte a tuturor timpurilor. Noroca ca Dan este contemporan si poate mai avem noroc de doua sau trei carti fenomenale cu siguranta.
    Simbolul pierdut.Obisnuia sa fie cea mai complexa carte a serie ca numar de pagini inainte de „Origini”. Dan Brown nu dezamageste nici de aceasta data, oferind un thriller genial. Acesta carte mi-a introdus o lume necunoscuta pana atunci: lumea masoneriei. Cred ca producatorii s-au simtit neputinciosi sa ecranizeze o asa capodopera pentru care Dan s-a documentat ani intregi. Exista interviuri cu privire la acesta problema, care pot fi gasite usor. Actiunea se poate rezuma la o alta calatorie a lui Robert Langdon, un mister elucidat si sarutul de la final cu personajul feminin principal, care a devenit un final care se repeta in toate cartile. Cum am mai spus, este una dintre cartile mele preferate. Actiune, suspans, drama de familie, mister. Alta lectura extraordinara ( ca sa nu ma repet in folosirea cuvintelor bombastice).
    Inferno.De data aceasta nu am vazut și filmul omonim, deci nu îmi pot da cu părerea, nu le pot compara. Însă am vazut afișul fimului care se deosebește la fel de mult de carte. Pe lângă ochii albastri ai lui Robert Langdon nici părul blond al Siennei F. Brooks nu se regăsește în afis. Destul despre film. O carte impresionantă pe care am avut ocazia să o citesc chiar înainte de lansarea filmului și care m-a facut cu puțin mai populară fiindcă spuneam la fiecare pas:”Eu am citit cartea!”. Of, iar am vorbit și despre film. Dan Brown jonglează cu aceleași genuri cu care ne-am obișnuit, dar de această dată implică Organizația Mondială a Sănătății cu ale cărei inițiale se joaca ( World Health Organization in engleza => WHO folosit pentru a sugera inteligent vinovatul). Nu are rost să spun iar și iar că Dan Brown nu poate greși. Toate cărțile lui pe care le-am citit au devenit foarte speciale pentru mine. Nu mă pot despărți de primele mele thrillere, nu le fac cadou, nu le imprumut și nu le schimb locușorul din biblioteca.
    Desi pare ca m-am hotarat, iar deasupra tuturor Dan Brown ar fi scriitorul american favorit, as vrea sa mai vorbesc despre un tanar scriitor american pe care l-am intalnit in persoana: Pierce Brown. Sa fie oare pura coincidenta a numelui de familie? El este scriitorul meu preferat pentru ca are un comportament cald fata de toti fanii lui, este sincer si modest, cu adevarat amuzant. Si singurul scriitor american pe care l-am intalnit. M-am grabit sa ma declar o mare fana a seriei sale, “Furia Rosie”, dar nu este un mare maestru al romanelor SF, desi nu am citit prea multe. Cartea, la inceput, nu are substanta, are mai mult caracter comercial care se observa pe parcursul ei, pentru ca autorul a cazut in extrema de a subestima inteligenta cititorilor. Se observa fina ezitare. Finalul primei carti este bun, are acea licarire al talentului. Il admir pe Pierce Brown pentru caracterul lui, cum este ca om, unul dintre cei mai prietenoși pe care i-am cunoscut.

  18. Dragos Răspunde

    Unu ar fi Moehringer, altu’ ar fi John Williams.
    Williams vine cu „Stoner” si cu „Augustus”; ambele romane sunt sfidator de bine construite; mai bun Stoner, zic astia mai priceputi, dar cand esti pasionat de istorie antica, celalalt ti se pare la fel de reusit; oricum Stoner e un roman ca o frunza pe apa, un roman care-ti sopteste “Sa nu devii trecut!” si sa-ti amintesti mereu ca “Adevaru-i Frumusete / Si Frumusetea Adevar”.
    Moehringer are, printre altele, „Dulcele bar” si „Sutton”; despre primul, n-ai ce sa spui, decat ca e o carte absoluta, nu exagerez, se poate convinge usor oricine, citind-o; despre al doilea, as zice ca nu face decat sa confirme maiestria omului care scrie, dar probabil ca face mai mult de atat; sa extragem la intamplare acest scurt si nemernic dialog: “- Chiar poate un barbat sa jefuiasca treizeci si sapte de banci ca sa castige o femeie? – Intrebarea mai buna, pustiule, este: sunt treizeci si sapte de banci de ajuns pentru anumite femei?” :))
    Hai sa spunem, totusi, si de David Brooks, cu „Animalul social”, care e o lectie fantastica, impresionant de la cap la coada: „Mare parte din viata ne-o petrecem incercand sa-i facem pe ceilalti sa ne accepte tiparele si straduindu-ne sa rezistam hegemoniei altor minti. La o scara mare, oamenii nu doar ca se conecteaza; oamenii se afla in competitia pentru conectare. Concuram unii cu ceilalti pentru a castiga prestigiul, respectul si atentia ce ne vor ajuta sa ne conectam cu ceilalti. Incercam sa ne intrecem unii pe ceilalti in castigarea aprobarii celorlalti. Asta este logica jocului complicat pe care-l jucam.”
    Dintre cei trei, fara dubii, preferatul e Moehringer; are talent, tehnica si scoala.

  19. Costin Răspunde

    Margaret Mitchell
    O carte da’ buna!

  20. Doina Dragomir Răspunde

    Jack London – îmi amintește de copilărie, in sensul ca in copilărie i-am descoperit cărțile. Colț Alb a fost o carte pentru care mult timp am avut sentimente amestecate.
    Ray Bradbury împreuna cu Isaac Asimov – adolescenta din mine descoperea SF-ul. 451 Fahrenheit sau Eu, robotul nu cred ca mai au nevoie de argumentare.

  21. Ellis Răspunde

    John Steinbeck

  22. A.S. Răspunde

    Bukowski. Charles Bukowski este pentru mine the one and only datorită faptului că mi-am repetat, ca pe o mantra, versurile lui atunci când m-am aflat într-o situație limită, într-o etapă neagră a vieții mele:
    it may not be much light but
    it beats the
    darkness.
    Pentru sinceritatea uneori brutală, alteori de o tandrețe copleșitoare ce respiră prin poemele lui.
    Și pentru că împărtășim același crez:
    writing is the
    ultimate
    psychiatrist,
    the kindliest
    god of all the
    gods.

  23. Fecioru Ana Florina Răspunde

    Mie mi-au placut dintotdeauna operele lui Marc Twain. Umor, copilarie, prietenie sincera. Aventurile lui Tom Sawyer si Aventurile lui Huckleberry Finn n-au invatat despre legatur sincere, si sentimente iar
    Print și cersetor ne aduce mai aproape de cel mai vanat trofeu, caci fericirea nu sta in bataia pustii, ci in inima fiecaria.

  24. Georgiana Răspunde

    Johnatan Franzen. „Corrections” este o carte care face cat o biblioteca. Naucitoare.

  25. Mariana T. Răspunde

    L. Frank Baum pentru The wonderful wizard of Oz ,care fascineaza generatii intregi la noi in familie.
    Pe cand avea fetita noastra mare doar 1 an i-am citit integral in lb. engleza aceasta minunata aventura.
    Si Steinbeck care este pentru mine the ultimate American book writer. Ador toate cartile sale.

  26. Laura Răspunde

    Wiliam Faulkner, Truman Capote, Henry Miller

  27. Alexandra Răspunde

    Printre lecturile obligatorii pentru cursul de literatura americana a fost „The Awakening” de Kate Chopin si pot sa spun cu mana pe inima ca am urat romanul din tot sufletul, mi se parea simplist si deloc remarcabil. Dupa a doua lecturare, am realizat ca autoarea a avut curajul sa scrie despre un subiect tabu pentru acea vreme si ca romanul era si unul dintre primele opere feministe. Am citit si a treia oara romanul si m-am indragostit de bogatia simbolurilor si de modul in care puteam empatiza cu personajul principal, iar acum il recomand tuturor. :D
    Intre scriitorii mai moderni, preferatul meu este Philip K. Dick pentru lumile pe care le creeaza in romanele lui si pentru temele atinse in fiecare opera.

    • Alexandra Răspunde

      una dintre primele opere* graba strica treaba ;))

  28. Iulia Răspunde

    Jonatan Franzen si Joyce Carol Oates

  29. Petrus Augustin Răspunde

    Când, în 1950, lui Faulkner i s-a cerut să stabilească ad-hoc o ierarhie a celor mai buni prozatori americani contemporani, ordinea propusă de scriitor a fost : Thomas Wolfe, Wiliam Faulkner, John Dos Passos, Ernest Hemingway și John Steinbeck. Sunt total de acord cu marele scriitor, chiar dacă, după 1950 au apărut scriitori americani buni, dar care, după părerea mea, nu s-au ridicat la valoarea celor amintiți.

  30. Ioana Răspunde

    Recunosc ca n-am citit foarte multă literatură americană însă Margaret Mitchell cu celebra sa carte ”Pe aripile vântului m-a fermecat. Se întâmplă rar se recitesc o carte. Pentru mine un roman odată citit nu mai prezintă interes. Cartea aceasta însă o țin la capul patului din ziua în care am primit-o în urmă cu vreo 25 de ani și atunci când sunt cu moralul la pământ citesc seara câteva rânduri. Puterea, voința și determinarea personajului principal, Scarlett O’Hara, îmi dau instantaneu un boost de energie și imediat reîncep să văd viața cu o tentă de roz.
    Dacă ar fi răspund la întrebarea care este cartea care mi-a schimbat viața într-un fel n-aș sta deloc pe gânduri și aș spune Pe aripile vântului de Margaret Mitchell. Cred că sunt pasaje pe care deja le știu pe dinafară dar totuși găsesc de fiecare dată câte ceva nou de descifrat printre rânduri.
    Filmul mi-a plăcut la fel de mult ca și cartea, cum ar fi putut să nu-mi placă Vivien Leigh, întruchiparea perfectă a lui Scarlett sau Clark Gable în rolul cinicului Rhett? Replica sa de la finalul filmului, ”Frankly, my dear, I don’t give a damn” a fost votată de Institutul American de Film ca fiind replica cea mai cunoscută și citată din toate timpurile. Prin comparație ”Bond. James Bond”, arhi-cunoscuta prezentare a agentului 007, este abia pe poziția 22 în topul primelor 100 de replici care au devenit celebre după ce au fost rostite în filme.
    Romanul acesta este singura carte scrisă de Margaret Mitchell si pentru ea a lucrat o viata întreagă însă acest lucru nu mă împiedică să o consider o scriitoare desăvârșită și să recomand cartea de câte ori am ocazia.

  31. Luisa Ene Răspunde

    O să nominalizez și eu o scriitoare americană contemporană: Anne Lamott. În ultima vreme citesc mai mult non ficțiune, iar Anne Lamott cu „Bird by Bird: Some Instructions on Writing and Life” este una dintre cărțile mele preferate. Ar trebui citită în primul rând de către scriitorii aspiranți, bloggeri & co, e un fel de „biblie a scrisului”. Apoi de către orice om ce caută o scriitură care să îl inspire. :) Și un citat, ca să îți deschid apetitul:
    “Writing and reading decrease our sense of isolation. They deepen and widen and expand our sense of life: they feed the soul.”

  32. Elena Grecu Răspunde

    Margaret Mitchell, Edgar Alan Poe si John Steinbeck (La rasarit de Eden). Pentru ca asa am invatat ca nu exista rautate absoluta sau bunatate desavarsita.
    Pe lista de obiective pentru anul acesta este sa citesc „La rasarit de Eden” si in limba engleza – recomand oricui si la orice varsta sa il citeasca.

  33. Irina Răspunde

    Alvin Toffler. Majoritatea predictiilor lui s-au adeverit.
    John Steinbeck – pentru Strada sardinelor – care se aseamana izbitor cu pescarii din 2 Mai & Micul Golf, o carte si o zona pe sufletul meu.

  34. Biblioteca ”Nedelcu Lixeanu” Miloșești, Ialomița Răspunde

    În biblioteca noastră publică de la țară (da, știu: ”bibliotecă la țară???”), doi sunt scriitorii americani cei mai solicitați în ultimii doi ani: John Green și Veronica Roth. Vă dați seama că scrierile lor sunt căutate de către adolescenți și tineri ale căror cereri de lectură încercăm să le satisfacem onorabil.
    Ne vedem joi, 31 mai, când vom fi și noi prezenți la Bookfest cu un grup de adolescenți (14 ani); avem onoarea să fim invitați la standul F-11, sub egida ePublishers – eLiteratura – eDidactica (sigur că vom vizita cât mai multe standuri).

  35. Ceausescu Madalina Răspunde

    John Steinbeck

  36. Florina Matei Răspunde

    Erin Hunter pentru ca pe noi ne-a cucerit, ca familie. Nu imi plac cartile ei doar mie, de fapt, fiica mea a devenit ‘dependenta’ de seriile ei si m-au cucerit si pe mine, fiind oarecum curioasa ce citeste ea. Nu putem sa fim insa foarte obiective, fiind mari iubitoare de pisici -))

    • Ana Răspunde

      Stiti ca sub numele de Erin Hunter scriu de fapt 5 sau 6 scriitoare care colaboreaza in crearea acelor minunate serii? Si fiica mea e fan “ pisici”.

  37. Andreea Suceveanu Răspunde

    Preferata mea este Harper Lee

  38. Gabriela Nastasa Răspunde

    Jonathan Franzen – îmi place pentru că ne vorbeşte despre familie. Familia nu o alegi, familia o ai şi trebuie să o accepţi. Familia e cumulul de drame, bucurii și distrugeri pe care le duci cu tine o viață întreagă. Oricât te-ai îndepărta, oricât ai vrea să uiți, oricât ai vrea să repari, unele relații sau întâmplări ale familiei în care te-ai născut te urmăreasc până la capăt. Copiii moștenesc, odată cu numele părinților, trecutul lor; se trezesc într-o lume gata întoarsă pe dos și, uneori, în lipsa unor resurse sau informații suficiente, ei nu mai repară nimic, doar dau mai departe lumea asta întoarsă pe dos.

  39. Sorina Radulescu Răspunde

    Origini – Dan Brown, este ultima carte citita de mine, scrisa de un autor american si apreciez faptul ca se documenteaza foarte mult pentru fiecare roman scris, plus ca abordeaza teme super actuale.
    De asemeni amintesc cu placere autori cititi in anii din urma: Tom Clancy, Ernest Hemnigway, Edgar Alan Poe, F. Scott Fitzgerald si nu in ultimul rand un mare romano-american: Mircea Eliade – cetatean american din 1966 :) .

  40. Elisa Grosanu Răspunde

    Hannah Pakula – pentru spiritul, curajul, creativitatea, originalitatea si consecventa cu care a scris romanul „Ultima romantica” – exceptionala biografie a Reginei Maria. Este o carte pe care ar trebui sa o citeasca fiecare roman, fara exceptie. Ne poate ajuta sa ne intelegem ca natie, ca fibra si sa ne explicam de ce si astazi, dupa mai bine de 200 de ani de lectii si experiente, ne traim viata in acelasi mod, cu aceeasi atitudine… Dincolo de portretul Reginei, cartea este un tablou incitant al Europei secolelor XIX/ XX. Este cea mai buna biografie pe care am citit-o. Este genul acela de carte care, pe masura ce o citesti, te stimuleaza sa pui pe lista alte cateva zeci. Te incita, te uimeste, te inspira si te face fericit.

  41. Cosmin bordeiu Răspunde

    1. Isaac asimov
    2. Ernest Hemingway
    3. Stephen King

  42. Gratiela Răspunde

    Recunosc, scriitorul meu american preferat are legătură cu copilăria. Este Lyman Frank Baum, căci am ajuns acum să le citesc copiilor mei chiar ediția din vremea copilăriei mele a „Vrăjitorului din Oz” (cu ilustraţii minunate de Iacob Desideriu, Ed. Ion Creangă 1982).
    Iar vara trecută m-a fascinat „Grădina Raiului” de Ernest Hemingway.

  43. Laura Răspunde

    Jack Kerouac.

  44. Diana Răspunde

    Mitch Albom m-a doborat cu „Tuesdays with Morrie”. Nu zic ca n-ar fi alti scriitori mai buni, dar probabil pe Albom l-am citit atunci cand trebuia in viata mea, pentru ca dupa atatia ani, nu pot uita cartea lui nicicum. Are un stil de scris destul de usor de citit, paginile curg lejer una dupa alta. Stie sa impleteasca partea de jurnal cu partea de biografie si partea de proza clasica, stie sa amestece umorul pana la lacrimi cu drama pana la lacrimi. Din pacate nu prea i-am vazut cartile in Romania (traduse, cu atat mai putin) dar el este autorul care imi aduce un zambet pe buze cand il aud mentionat in diverse contexte, desi zambetul e putin amar.

  45. Ana Răspunde

    Mark Twain. Ernest Hemingway. F. Scott Fitzgerald.Theodore Dreiser. James Fenimoore Cooper- cine nu isi aminteste “ Ultimul mohican”? J.D.Salinger. Jack London. Henry James.
    Foarte greu de ales doar unul…
    As alege trei: Jack London si Henry James pentru ca am citit cea mai mare parte din scrierile lor-; si pe mai tanarul Anthony Doerr cu “Toata lumina pe care nu o putem vedea”, o carte absolut minunata, citita anul acesta.
    Si in paranteza Harper Lee cu “ … pasare cantatoare”

  46. Ramona Raican Răspunde

    Mie imi place foarte mult Irvin D. Yalom. Imi place cum transforma experienta si cunostintele sale de psihoterapeut in literatura, in carti cu totul speciale si foarte interesante. Mi-a placut in mod special „Plânsul lui Nietzsche”, o carte profunda, care te indeamna la introspecție, o carte cu dialoguri inteligente, care te fac sa-ti pui intrebari despre viata si sensul ei. Nu am putut sa o las din mana, e o carte care m-a tinut conectata la povestea expusa si pe care o recomand.

  47. Mihai Răspunde

    1.Isaac Asimov
    2.Dan Brown
    3.Tom Hanks
    4.Jack London

  48. Simona Minca Răspunde

    Relatia mea cu literatura americana a inceput Margaret Mitchell si „Pe aripile vantului”. M-am hranit multa vreme cu vitalitatea pe care o emana acest roman, si I-am ramas loiala mult timp, pana cand I s-au rupt copertile si am facut pasi mai mari spre clasici: Henry James, Hemingway, apoi Silvia Plath, O’Neil, Henry Miller, Herman Melville, Toni Morrison, FS Fitzgerald, Tennessee Williams si altii. De unii abia am asteptat sa scap, insa cei mai multi au fost ca un magnet, ca un vartej ametitor din care nu am vrut sa ies. Preferatul va ramane, insa, William Faulkner. La niciun alt autor nu am regasit acuitatea neiertatoare cu care face disectia firii umane, pana la cele mai intunecate si ascunse celule ale ei. Personajele lui fac parte dintr-o lume aflata in descompunere, si individul se suprapune cu un timp istoric faramitat, dezbracat pana cand ramane doar partea instinctuala. Faulkner este un nostalgic care se intoarce mereu in trecut, bantuit de un soi de voyeurism: personajele sale se folosesc un limbaj aproape organic ca sa isi arate, putin cate putin, fara sfiiala si fara partinire, goliciunea sufleteasca, uratenia, decaderea, inapoierea pana la dezumanizare.
    Tipul este absolut genial.

  49. oma Răspunde

    Diana Gabaldon este scriitoarea mea preferata. Am citit pe nerasuflate seria Outlander de care m-am indragostit iremediabil. Diana, este un izvor de cuvinte pe care ai impresia ca nu se mai termina, dar defapt tu chiar asta iti doresti. Autoarea are puterea sa te tina captiv in poveste si sa iti doresti sa poti citi la nesfarsit.

  50. Nic Răspunde

    Eu am fost si am ramas fanul lui Raymond Chandler, maestrul de necontestat al romanelor politiste. Cand eram copil, ma furisam din casa, sub copacul meu favorit din gradina si stateam singur, cu inima cat un purice, sa vad daca detectivul Philip Marlowe gaseste inca o data o solutie ingenioasa pentru a castiga confruntarea cu „baietii rai”.
    Si, surpriza, gasea mereu solutia salvatoare tipul asta…
    Romanele „Somnul de veci” si „Ramas bun pentru vecie” raman, din punctul meu de vedere, puncte de reper ale genului romanului politist.
    Iar personajul titular al lui Chandler, acest smecheras de Philip Marlowe, m-a uns pe suflet pentru ca e ager, inteligent, mordace, plin de spirit, are abilitati practice iesite din comun si, absolut intamplator, are un succes colosal la femei.
    Chandler a ridicat la rang de arta acest gen, al romanului politist, facandu-i sa il reconsidere si pe cei ce il catalogau drept unul ieftin, usor, fara substanta.
    Raymond Chandler e un adevarat corifeu al romanului politist, cititi-l, e buuuun!!!

  51. Sergiu-Neculai Platon Răspunde

    Autorul meu american este Stephen King, si l-am ales fiindca mi se pare ca are un stil foarte caracteristic de a scrie. De care ori l-am citit pe Rege am simtit ca reuseste sa te cuprinda in povestea lui, pe langa intriga si suspans, prin felul in care isi modeleaza personajele si le descrie actiunile. Nu cred ca am mai cititi la un alt autor peraonaje care sa arate atat de verosimil, atat de autentic. Personaje care injura grosolan in gand, si care se poarta civilizat la exterior, care au dorinte vinovate, desfranate, ca toti oamenii de altfel, care in lumea respectivei naratiuni, nu le scot la iveala decat in momentele de maxima tensiune. Personaje nemiloase, cinice, cu sange rece, fata de care poate fi greu sa-ti formezi sentimente calde, dar mai ales reale, cu comportament real, crud, extrem de de mult si de putin uman in acelasi timp. Acest lucru il apreciez eu cel mai mult la acest autor american.

  52. Mama Aluniţă Răspunde

    Şi dacă tot e să strângem aici de o listă de americani ce nu ar trebui rataţi, adaug şi eu câţiva pe care nu i-am regăsit în comentariile de mai sus:
    Paul Auster,
    Frank Herbert,
    John Kennedy Toole,
    Michael Cunningham,
    Jeffrey Eugenides,
    Kurt Vonnegut,
    John Fowles.
    Plus un american doar prin adopţie, dar absolut excepţional, ultimul meu coup de foudre în materie de literatură: afganul Khaled Hosseini.
    Plus pila pe care i-aş pune-o la tine bibliotecii ”Nedelcu Lixeanu” din Miloșești, de mai sus, să câştige un voucher ;-) Sunt sigură că ar fi cheltuit judicios, pentru copiii din sat. Respectele mele!

  53. Marinescu Emilia Răspunde

    Mie imi place cel mai mult Irvin D. Yalom si ma bucur ca a mai fost nominalizat de catre o persoana la comentarii, ca unul dintre cei mai buni scriitori si medic renumit. L-am descoperit intr-una din cartile Aurorei Liiceanu si de atunci am citit Solutia Schopenhauer, Problema Spinoza, Plansul lui Nietzsche, Privind soarele in fata, Mama si sensul vietii, Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie, Efemeride si alte povesti de psihoterapie, Minciuni pe canapea. Pe Calatorie catre sine o pastrez pentru momentele in care imi scade increderea in mine deoarece are darul de a te face sa te simti important chiar daca suntem insignifianti in aceasta lume precum grauntele de nisip. Este unul dintre oamenii cu cea mai mare dorinta de a face bine semenilor, de a-i intelege, de a le vindeca durerile si de a-i pune pe drumul si directia buna. Si nu in ultimul rand de a ne face accesibila viata si opera unora dintre cei mai mari filozofi ale caror idei si principii ar fi ramas neclare si departate de viata de zi cu zi.

  54. Adriana Răspunde

    Cap de lista este: John Fowles, secondat indeaproape, cat sa incapa amandoi pe podium – locul intai cu coronita, Irvin D. Yalom..
    Fowles m-a cucerit prin spiritul ludic din „Colectionarul”… mi-a sucit mintea in fel si chip, incat ajunsesem sa tin partea personajului negativ, iar felul in care a facut asta mi s-a parut magistral. Bineinteles ca apoi m-am delectat cu „Magicianul”, in care l-am regasit la fel de versatil, insa mult mai subtil..
    Apoi Yalom, mirobolantul psiholog-scriitor, care cu a lui carte „Privind soarele-n fata”, m-a facut sa privesc moartea cu indulgenta. Apoi, am devorat cu petulanta cam tot ce a scris Yalom.

  55. Dincolo de nori Răspunde

    Frank Herbert cu al său ciclu „Dune”. Poate cea mai frumoasă, inspirată și întinsă saga SF. Iar dacă adaugi în balanță și completările aduse de fiul său, Brian, nu cred că există ceva comparabil. Cine mă contrazice, nu a citit-o (mă rog, nu integral) . ;)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.