Mă uit la un studiu, realizat pe peste 11.000 de companii, care arată că femeile la conducere sunt mai bune decât bărbații la conducere. Așa, pe scurt, spus. Și, evidamont, că mă duce gândul la cum ar fi ca România să aibă mai multe femei nu neapărat în conducerea unor companii (ar fi bine și acolo, nu zic), ci în politică, la nivel cât mai înalt.
Dar îmi trece repede gândul. Pentru că mă uit istoric la ce femei am avut în frunte și mă înnegurez. Și mă uit acum la ce femei avem în frunte și mă ia tremuriciul de-a dreptul agnostic. Și aș vrea să mă uit la ce femei o să vină în frunte și tot ce văd este neantul. Care se uită și el la mine și zice ”țeapă, fraiere!”.
Ce mă întristează pe mine la Românica noastră nu este că avem puține femei în funcții de conducere (să lăsăm acest termen generic să își facă treaba, zic), ci că cele pe care le vedem înfiorător de des, oriunde și oricând, sunt niște pațachine, rapandule și obiele.
Paradoxul civic (e mult spus, dar așa mi-a ieșit, așa îl las) este că fix acea parte din populație care are deschise antenele ontologice la astfel de flecădăi muierești ar avea nevoie de cu totul și cu totul alte modele, în lipsa cărora ce deduce intrinsesc țugulanul: ”astea-s, măh, șăfele, ele știe și poate, ca ele vreau să ajung, trage-mi-aș merdeneaua prin șalupă să mi-o trag!”.
O democrație cât de cât #cevafrumos ar trebui să nască o meritocrație cât de cât #cevafrumos. Care sunteți din business, în special din vânzări, o puteți înțelege ca pe un funnel. Cu meritocrația asta care ocupă secțiunea leaduri. Din care leaduri să facem conversii, ca popor. Adică oameni care să ocupe funcții, care să decidă pentru noi, care să miște înainte, nu înapoi țara.
Democrația noastră nici măcar nu este însărcinată cu potențiala asta meritocrație. Poate pentru că nu are cine să o fecundeze, pardon my French. Adică tot la pațachinele, rapandulele și obielele din politica românească bărbătească ajungem.
Iar, nu-i așa, noi, poporul, în calitate de unchi și de mătuși ai viitorului copil numit Meritocrație, parcă nu am vrea ca tatăl său să fie unul din politicienii care, ca niște furunculi mizerabili, au crescut în ultima vreme pe obrazul fin ca o pagaie lăsată prea mult în cocina porcilor al estabilimentului numit politica românească.
Deci tată nu avem pentru meritocrația asta. Sau am avea, dar nu îi vrem noi. Mamă nici atât. Și atunci vin și vă întreb: cum pana pitecantropului să se nască? Că aia cu însămânțarea celesto-virginală s-a dat deja.
Ar merge o adopție, zic. Dar asta-i altă discuție. Gen.
8 thoughts on “#DinBulaMea Episodul: Meritocrația salvează România. În lipsă. Din părți”
As rade la modul simpatic in care ati pus problema, dar esenta ma face sa plang, ca asta-i adevarul.
Așa am scris și eu textul ăsta, cu un zâmbet ironic în colțul gurii. Și cu stomacul un pic strâns…
Ok, fratele meu negru, sa-ti spun eu de ce sunt putine femei la conducere, in politica sau in diverse corporatii, pentru ca spun din proprie experienta. In afara de faptul ca traim in patriarhat si misoginismul e maxim in multe domenii.
Ca femeie, ca sa ai o functie de conducere, trebuie sa fii al naibii de buna. Ori profesional si sa ai si noroc cu vidanja, ca altfel degeaba esti buna… Ori sa ai spate. Iar spatele e ori cu pile, neamuri si lovele, ori sa aranjezi cu talent patul cuiva important.
In politica, peste tot in lume, nu doar in Romania, cei corecti n-au loc. Daca ai constiinta si bun simt, daca vrei cu adevarat sa faci ceva si nu sa furi din greu, n-ai loc. Imediat dispari.
Ai deschis cutia Pandorei, e tare mult de vorbit aici. Dar vorbele, mare branza nu fac :)
Da, este mult de discutat pe tema asta. Un alt subiect de discuție ar fi ăsta: ce ar trebui să facem să nu tot discutăm, ci și să facem ceva? Doar că mă tem că soluția ar fi încă o… discuție :)
Da, discutii interminabile. Parerologi profesionisti care le stiu pe toate isi vor face imediat aparitia. Asa cum fac eu acum :D
De exemplu: un accident facut de un camion care a mers cu viteza, a facut explozie de cauciuc, a intrat intro casa de langa sosea, a daramat un perete, a omorat 2 oameni si o pisica.
Ar incepe dezbateri interminabile, se va analiza totul din perspectiva soferului, camionului, cauciucului, casei, oamenilor si pisicii. Cine se face vinovat, se putea evita sau nu si cum? Cine, cum, unde, de ce, cu cine si cu ce?
De ce mergea soferul cu viteza? L-a fortat patronul sau mergea el de nebun, ca filma sa posteze pe febeu.
De ce a explodat cauciucul ala FMM? Ca au furat dracnea si basescu si ca e facut de soros si de monicacolumbeanu. Sau nu a avut destul silicon, ca si l-a pus udrea-n buze si popou!
De ce s-a daramat peretele? Ca asa-i in Romanica, tara lucrului prost facut. Ca trebuiau sa vina guvernu, armata si pompierii, sa impinga naibii camionul si sa mituiasca cauciuciul, sa explodeze la casa lu Maria lu Tzafna de peste drum. Ca aia are bani, ca vinde oua la suprapret.
De ce au murit oamenii? Ca ie prosti, de-aia. Ca sigur s-au culcat in camera de la strada ca sa spioneze vecinii. Sau faceau sex cu strigaturi si geamul deschis. Ca de-aia a venit si pisica, sa vada ce se-ntampla. Sau erea matza neagra cu 3 ceasuri rele si boul de sofer, in loc sa stuche-n san de 3 ori, sa sara-n-trun picior de 7 ori si sa zica de inspe ori Tatal nostru, a mers mai departe.
Pai vezi, uite adevarul adevarat cum iese la iveala daca stai stramb si gandesti drept. Sau invers: daca stai drept si gandesti stramb….
Nu știu unde e realizat studiul acela. În țări cu conducători iluștri, care erau și femei, încă de acum cateva sute de ani, n-ar fi de mirare.
Îți garantez că și la noi sunt multe femei competente, în toate domeniile. Unele vor și pot să conducă. Nu sunt atât de vizibile? De ce?
Femei la conducere/vizibile și bune sunt puține la noi și, dintre ele, multe sunt incompetente, zici. Trebuie să fie mai multe competente? Mai multe la conducere? Mai multe vizibile?
Barbați sunt mulți și… Se observă că sunt, dintre ei, și competenți? Toți? Puțini?
Iar astea sunt argumente pentru…?
Câteva soluții:
0. Să ne educăm gândirea critică (nu, nu critica aia de băncuță în fața blocului).
1. Să nu mai votăm/alegem proști, misogini și/sau curvari care nu se pricep la nimic decât la datul din gură (și, de aceea, nici nu vor angaja oameni mai pricepuți decât ei, cum ar fi de dorit).
2. Încetați cu misoginia și machismul și nu le mai băgați în cap fetelor voastre că rolul lor este acela de a fi frumoase sau că nu vor fi împlinite decât dacă sunt mame, că reușesc în viață folosindu-și doar farmecele sau că nu sunt bune la științe, matematică, inginerie, economie etc. Lăsați-le să se descopere, așa cum o fac băieții. Lăsați-le să respecte alte femei. Altminteri, își vor dezvolta doar calitățile necesare pentru a face față mediului pe care îl creează bărbații aceia de la punctul 1, iar asta nu e în avantajul nimănui.
A propos, șarmul (sau carisma) sunt folosite de ambele sexe și sunt folositoare atunci când se adaugă altor calități necesare într-un job.
3. Eu, una, nu-mi doresc nici un fel de persoane necalificate, prost educate sau neinteligente la conducerea niciunui domeniu, public, privat, whatever. Nu le-am angajat sau promovat niciodată și mă mândresc cu oamenii care mi-au ieșit din mâini sau echipele pe care le-am angajat eu.
4. Ca să funcționeze, la birou trebuie ca bărbații să-și țină toate alea în pantaloni și să privească femeile pe care le angajează ca pe orice angajat. Adică să le aprecieze sau să le pedepsească, să le angajeze și să le dea afară DOAR conform performanțelor. E greu, dar e posibil.
Sunt convinsă că matracucele despre care vorbești erau mirobolante pentru cei care le-au promovat, doar că nu pentru motivele corecte în contextul slujbei pe care o aveau.
Evident, nouă ne lipsește perspectiva amoroasă sau personală și le vedem doar prin oglinda a ceea ce fac în domeniul în care au fost angajate. Și nu ne dă cu plus.
5. Nu „alocați” posturi pentru femei, persoane tinere de peste 45 de ani, persoane de culoare, persoane cu handicap etc. Dar educați-vă să le vedeți calitățile înaintea „slăbiciunilor” și angajați-i atunci când sunt mai buni decât alții la ce e nevoie să fie buni. ASTA trebuie să devină obligatoriu.
Plătiți-i cu salarii la fel de bune cu ale celorlalți și creați o lume în care să poată circula și lucra toți, nu doar cei cu două picioare (cu creier sau fără). Doar creierul nu se poate, deocamdată, proteza.
Până la meritocrație mai e cale lungă la noi, sincer.
Există doar norocul în viață de a avea ocazia să lucrezi cu oameni care văd în tine calitățile potrivite jobului pe care îl pun la bătaie. Eu am avut norocul să lucrez și cu astfel de oameni. Zic „oameni”, pentru că au fost și bărbați și femei. Așa cum printre cei cu prejudecăți au fost și multe femei.
Ce facusi ma nene ma ?!
E usor a face spume cand zolesti intreaga lume , printre zise fapte bune . Eu nimic nu am a-ti spune .
Ca norocu!