Oare să fiu eu prea bătrân pentru filme precum „Divergent”?

Am văzut „Divergent” mult după ce a apărut în cinematografe. Dar mi l-am pus pe lista de „trebe văzute” pentru că am văzut mult entuziasm legat de acest film. Şi io funcţionez, nu doar când vine vorba de filme, ci ca regulă în viaţă, pe vorba din bătrân, înţeleaptă până la pleznire :D, nu iese fum fără foc. Aşa că m-am uitat la el (iertaţi bătrâneţile, l-am văzut cândva în decembrie şi nu mai ştie pe ce post…).

Bun filmul, nu am ce să comentez. Adică numai potrivit pentru o seară de stat cu berea lângă tine şi cu nişte caju (de ăla neprăjit, da?), ca să te înfrupţi. Şi din bere. Şi din caju. Dar şi din film :)) Bref, mi-a plăcut. Dar nu în halul în care să mai vreau să îl văd o dată.

Însă nu este nici pe departe o capodoperă, aşa cum am văzut că au spus alţii. Nici pe departe. Not in my book. Nu filmul, aşa cum a fost el realizat, cel puţin. Despre lumea creată de scriitoarea Veronica Roth putem discuta, desigur. Căci e chiar interesantă viziunea ei despre un posibil viitor al omenirii şi, mai ales, împărţirea socială pe care o face. Ba chiar aş risca să spun, fără să fi citit cartea, că filmul este muuuuuuuuult sub carte. Nu are cum să fie altfel.

Ziceam că mi-a plăcut filmul. Deşi, dacă aş face parte din categoria acelor spectatori analitici (a se citi killjoy :D), aş putea să găsesc masive crăpături în foarte multe din scenele filmului. Dar ce zic eu crăpături, ditai crevasele! Dar nu asta este ideea, desigur. Căci, aşa cum facem de fiecare dată când ne uităm la un film, acceptam tacit convenţia că filmul este o lume în sine, cu regulile sale şi cu „gravitaţia” specifică :)

Înţeleg că actorii principali – Shailene Woodley şi Theo James – sunt un fel de idoli pentru mulţi din tânăra generaţie. Aşa şi trebuie, că doar de aia este tânăra generaţie tânără, şi ca să aibă idoli pe care să îi uite după 2 luni jumate :)) Dar mie, ca actori, cei doi nu mi-au spus mai nimic.

Ai mei mi-au spus că sunt prea bătrân pentru un asemenea film, de aia nu m-a dat pe spate. Poate. Deşi eu nu mă simt bătrân. Numai că, mi se şopteşte în cască, odată cu bătrâneţea biologică vine şi dracuşorul care îţi şopteşte la ureche „tu ştii mai bine, ăştialalţi sunt mici, nu se pricep„, aşa că tac din gură şi mă uit cu drag la tinereţea lor :)

NOU: Îți recomand masterclassul meu de digital marketing în 22 lecții video.

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.300 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

1 thought on “Oare să fiu eu prea bătrân pentru filme precum „Divergent”?”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

Abonarea este aproape gata!

Mai trebuie doar să îți confirmi adresa de email.

Pentru a completa procesul de abonare te rog să accesezi link-ul din emailul de confirmare pe care l-ai primit.

A apărut o eroare.

Te rog să reîncerci mai târziu.

Dacă problema presistă, te rog să îmi scrii.

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

Abonarea este aproape gata!

Mai trebuie doar să îți confirmi adresa de email.

Pentru a completa procesul de abonare te rog să accesezi link-ul din emailul de confirmare pe care l-ai primit.

A apărut o eroare.

Te rog să reîncerci mai târziu.

Dacă problema presistă, te rog să îmi scrii.