Când Zeul Filmelor își întoarce fața de la tine…

… atunci te ia Diavolul Filmelor la învârtoșat. Și te pune să te uiți la Fatman.

Pe scurt, Fatman s-a putea chema, de fapt, Don Look. Delook.

Decizia de a mă uita la amărăciunea asta de film vine din următorul fapt: am luat o decizie crucială: anul ăsta o să mă uit la mult mai multe filme decât în anii trecuți. Adică, practic, o să încerc să triplez numărul de filme. Adică să ajung de la 5 la măcar 15. Căci, da, la atât de puține filme mă uit de regulă. Prefer cărțile, vinilurile și meciurile (rugby și fotbal american).

În prima zi a anului, ne-am uitat la WALL-E. Pentru că Patricia (10 ani) îl văzuse când era mică. Și nu mai ținea minte mare lucru din el. Ocazie cu care m-am minunat, din nou, de cât de tare este filmul ăsta. Din atât de multe puncte de vedere.

Ei bine, în a doua zi a anului am luat decizia să mai văd un film. Mai bine mă uitam la Cântarea României sau ceva. Căci Diavolul Filmelor m-a pus să aleg Fatman. Dintre toate jdemiile de filme de pe Netflix, io l-am ales pe ăsta. Nu mă întrebați de ce. Că numai îmi sporiți amarul.

O petardă de film. Dar o petardă care nici măcar nu pușcă. 90 de minute irosite. Care nu se mai întorc în veci. Că io și-s prost la faze de astea: dacă încep un film, musai să îl duc până la capăt. Așa că așa am făcut și cu petarda asta.

Subiectul avea potențial: Moș Crăciun (jucat de un Mel Gibson care mustea pe interior de rușine că joacă așa ceva) are probleme cu businessul (ăla de făcut jucării cu spidirușii). Așa că acceptă un contract cu armata SUA. Prin care să fabrice ceva dispozitive la nuș ce avioane. În ăst timp, un puști răzgâiat se enervează pe Moș Crăciun că nu a primit nuș ce cadou, așa că plătește un asasin să îl omoare pe Moș Crăciun.

Cum zicea, într-o notă de comedie sau ceva, subiectul ar avea oareșce potențial. Dar așa cum e în Fatman, totul este o poșircă de Mona, în care a scuipat un boșiman după ce a băut American Cola uitată pe o etajeră de un manelist după ce i s-au terminat bateriile și nu a mai putut asculta Grieg.

Practic, eu scriu acest text imediat după ce s-a terminat filmul. Ca un fel de exorcizare. De scuturare de o asemenea oribilitate. Și ca un fel înălțare de libație semantică înspre Zeul Filmelor. Ca să se îndure și să nu mă mai facă să mă uit la așa ceva. În veci pururi. Amin.

Aia zic.

PS Las și trailerul filmului. Din care chiar pare că ar fi ceva de văzut la el. Dar să nu crezi. E o petardă, cum ziceam.

NOU: Îți recomand masterclassul meu de digital marketing în 22 lecții video.

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.300 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)