Am ştiu încă înainte de a mă aşeza pe canapea ca să văd Total Recall, cel din 2012, că nu are nici o şansă se se apropie de filmul în care a jucat Arnold Schwarzenegger, în 1990. Cel puţin nu in my book. Vă daţi seama ce a însemna filmul ăla pentru mine, un copil de 14 ani, ieşit din comunism? A fost o explozie de nebunie, că nu ştiu cum să îi zic altfel :)) Nici măcar nu ştiu dacă filmul este o capodperă sau dacă este o catastrofă. Şi nici măcar nu mă interesează. Pentru mine rămâne THE Total Recall. Punct. Deci vă daţi seama că, într-un astfel de context, pelicula din 2012 a lui Len Wiseman nu avea nici o şansă.

Numai că, vedeţi voi, nu este vorba despre nici o competiţie, de fapt. Sunt două filme separate, fiecare cu viaţa sa şi cu fanii săi. Plus că distanţa în timp între ele face ca filmul din 2012 să se bucure de nişte efecte speciale de mare angajament, aşa cum se cuvine, de altfel, când tratezi un astfel de subiect.

Filmul e bun, să nu credeţi altceva. Dar nu mai mult de atât. Adică te uiţi la el, după care schimbi lejer canalul, căci nu rămâi cu întrebări nerostite şi nici cu o dorinţă acerbă de a te apuca să faci o analiză temeinică a ceea ce ai văzut :D Un  film de acţiune bun, cu toate ingredientele ca să te ţină bine prins în faţa ecranului.

Colin Farell a jucat aşa cum îl ştim, fără să dea pe dinafară. Mie personal nu îmi place definitiv de el, dar îi apreciez străduinţele, ca să zic aşa :)) Mi-a părut că, de departe, cel mai bun rol l-a făcut Kate Beckinsale, în rolul securistei demente, că nu pot să îi spun atfel!

Şi cam atât despre acest film. E şi prea mult, cred :)) Îi dau 7,5 ca notă.

http://youtu.be/_pV2zz3z0oM