02.09.2008
Mamma Mia (2008). Unul dintre cele mai minunate filme pe care le-am văzut în ultima vreme. Dincolo de încântătorul soundtrack asigurat de magicienii de la ABBA, este o splendoare să îi vezi şi să îi auzi cântând pe Meryl Streep, Pierce Brosnan, Colin Firth, Stellan Skarsgård, Julie Walters (o actriţă fenomenală, nerecunoscută la adevărata ei valoare) sau Christine Baranski. The Winner Takes It All cântată de Meryl Streep pe un fundal mirific face toţi banii. Recomand cu maximă căldură filmul.
Mumia. Tomb of the Dragon Emperor (2008). Mult sub primele două părţi. Părerea mea. Spectaculos ca realizare, dar slăbuţ ca substanţă. Păcat că Rachel Weisz, extrem de simpatică în primele părţi, nu a mai apărut şi în ultima.
Cheaper by the Dozen 2 (2005). O semi-porcărioară simpatică. În care Steve Martin şi Eugene Levy sunt doi taţi cu câte o grămadă de copii, unul e bogat celălat sărac şi intră în competiţie şi bla bla bla bla. Aşa, de pierdut vremea…
Blonda de la drept 1 (2001). M-am trezit uitându-mă ca papagalul la filmul ăsta zilele trecute. Îl mai văzusem. Dar, aşteptând să înceapă un meci, m-am uitat la Reese Witherspoon care face chiar un rol simpatic aici.
Casino Royale (2006). Abia acum l-am văzut. Pe HBO. La momentul lansării am remarcat strâmbând din colţui gurii cum toată critica îl ridica în slăvi pe Daniel Craig, noul James Bond. În afară de faptul că e un film bun, nu am găsit absolut nimic care să încerce măcar o tentativă de a mă da pe spate. Aşa că io îl prefer pe Craig din Layer Cake, nu pe James Bondică ăsta.