Am și un noroc la ales filme…

Cum mi-am propus ca anul ăsta să mă uit la muuuuult mai multe filme, iote că îmi fac timp pentru asta. Doar că încep să îmi dau seama că îți trebe și altceva, nu numai timp.

Adică să știi ce dreaqu să alegi. Chestie la care se pare că-s varză. Căci, după ce m-am uitat la petarda de Fatman, acum m-a pus diavolul pelicular să aleg Mother/Android. Că am zis că e cu SF de ăla de îmi place mie.

Duamne, ce m-a plictisit… Faza aia cu roboții care o să se răscoale împotriva oamenilor și o să ne ia glanda este atât de răsuflată… Adică, mă rog, este răsuflată dacă nu faci ca lumea filmul. Vorba aia, dacă și la filme cu penalii ăia de zombie te poți uita dacă e făcut cum trebe, așa și cu roboții degrabă luători de gâți homo sapienși.

Iar tentativa de a mai da tensiune (sau ceva) filmului cu faza că fata este gravidă în lumea aia de androizi care vor să le dea decisiva pentru mine fix asta a fost, doar o tentativă. Una nereușită.

Bine, pe de altă parte, posibil să-mi lipsească mie ceva organ de ăla receptor de filme. Căci nu mă pricep. N-am antrenament la așa ceva. Adică anul trecut, spre exemplu, nu cred că am văzut 10 filme. Într-un an! Deci îți dai seama că-s praf la dat cu părerea.

Dar, pe cealaltă parte, un minim calcul probabilistic îmi zice că așa ca mine mai sunt pe interneți. Și, poate, dacă zic io ce zic aici s-ar putea să îi ajute să decidă să se uite la filme mai bune. Nu ca mine, știi cum zic.

Mai ales că mă bazez drastic pe acest principiu irefutabil: mai multe minți gândesc mai bine, chiar dacă nu întotdeauna. Ce vreau să zic cu asta este că, dacă eu sunt praf la apreciat filme și, deci, o iau pe arătură când le dau notă, sunt absolut sigur că în comentarii se va face dreptate.

Aia zic.