Despre fractarea hidraulică (popularly known as gazele de şist) am scris acilea, în context de tenişi roz. Şi mă ţin de părere. Mai ales că, aşa cum lesne se poate observa, discuţia despre subiectul în cauză se face umoral. Adică „ba p-a mă-tii„, nu pe argumente, studii şi alea, alea. Mă rog, unii mai încearcă să lase emoţiile la o parte, dar cine să îi audă în gălăgia asta?

Fix pe sistemul ăsta de coracon featuring feeling de pe ei pe mama lor este făcut şi clipul „STOP Fracking, Romania!„, de către cei de la Grupul de Intervenţie Civică. Adică ni se arată ce frumoasă e ţara noastră (şi e chiar frumoasă, măh, doar trebuie să alegem să ne uităm la asta) şi ce naşpa o să fie când se apucă ăia să rupă glia străbună. Nu o zic ca o critică, să fim bine înţeleşi. Ci ca o constatare mai de la peluză. Nu de alta, dar înţeleg că o astfel de bătălie trebuie să fie dusă şi pe tărâmul coraconului. Dar ce nu îmi place este când se duce doar pe tărâmul coraconului.

Altfel, filmul mi se pare chiar bine făcut. Cu o menţiune specială pentru sunet, care mi se pare o realizare excelentă, ce se pupă la marele fix cu mesajul care se vrea transmis. Dar ce ştiu eu, desigur.

Vă las să vedeţi clipul. Şi vă aştept părerile. Vă mai spun doar că am – aşa cum ar zice congolezul ajuns pe faleza din Năvodari – mixed feelings despre ineluşul din nasul colegei care joacă în film. Sunt de la ţară, ce vreţi de la mine, măh?!

http://youtu.be/AS_SumyOo7k