După cum bine presupun că ştiţi, sunt la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu (splendidă manifestare plenară a bucuriei de a trăi, zău!) şi mă simt într-un mare fel. E genul meu de ispravă, dacă vreţi, adică să ai oameni faini pe lîngă tine, cu care să te şi râzi din te miri ce prostii, dar cu care să şi discuţi, când e cazul, chestiuni mai profunde, ca să zic aşa (inclusiv, de business, recunosc), plus întâmplări culturale (şi nu mă refer aici doar la piesele de teatru, ci şi la spectacolul stradal, care, de multe ori, este mai frumos decât unele piese de alea „mari”…), la atmosfera întreagă de oameni zâmbitori şi, fireşte, la berea îndestulătoare pe care o servesc la modul constant, profitând de aceste zile mult prea călduroase după gustul meu (cu accent masiv pe Staropramen, căci este berea partener a Festivalului).
Şi cum eram noi pe o terasă – noi, adică Nebuloasa, Ruxa, Victor şi je – numai ce văd că vine un chinez înspre noi. Dap, chinez de ăla adevărat, de la mama lui, cum ar veni. Adică era ospătarul. Şi ne-a întrebat, într-o română inteligibilă ce dorim. Bere, fireşte, am vrut. Când a venit cu berea, i-am arătat badgeul meu, pe care scria „China” cam cât China :D, şi l-am întrebat dacă e ok să facem o poză împreună, gen „my brother from another mother”. Ceea ce, fireşte, s-a întâmplat, în regia tovarăşei Nebuloasa :D
Pe undeva, dacă îmi permiteţi, această poză şi istoria sa (scurtă, desigur) sintetizează, în capul şi coraconul meu, foarte bine feng shuiul pe care îl am când vin la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Adică eu, chinezu ca tot românu, eram la o terasă, cu nişte tovarăşi corespunzători, cu o bere cehească în faţă, adusă de un chinez adevărat, în timp ce în fundal, de pe pietonală, se auzeau cimpoaiele scoţienilor. Şi toată lumea era happy, cu zâmbetul pe buze şi simţindu-se într-un mare fel.
Ioi, ce îmi place! :D
PS L-am botezat Vasile pe fratele meu chinez, pentru că numele lui adevărat era o imposbilitate lingvistică, imposibil de aprehensat de către obosiţii mei neuroni :D
8 thoughts on “El este fratele meu chinez, Vasile”
happy faces :)
Ce bine va sta impreuna.
Si fotografia a fost facuta cu un aparat japonez iar aparatul de aer conditionat de la terasa era fabricat in Corea … ce ti-e si cu globalizarea asta :)
Ai capturat adevaratul spirit al FITS, ba chiar te-ai dus si peste granitele sale, ca sa zic asa :))
Cum ar fi daca am propune celor de la ONU o ambasada permanenta la Sibiu pe perioada Festivalului? :))
Oaaa… ala din poza nu-i Va Si Lee?
Da’ cine-i ala cret de langa el? :p
Si l-ai pus sa bage 20 de flotari in pur stil de imparat al neamului sau l-ai lasat in pace si te pregatesti pentru vizita urmatoare? :D
Lol …. uitandu-ma la poza, nu pot sa imi dau seama care dintre voi e mai „chinez”….. O fi Vasile? Oi fi tu? hmmmm …. mare dilema:)
Semănați amândoi bine :D
Un chinez mai chinez decat altul :)) El ar trebui sa-ti fie partener pe blog.