Viza de America. Sau despre (oarecum) frigiditatea la români

Pe vremea lui Ceaușescu, viza de America este un fel de Sfânt Graal. Numai că nu de ăla religios, ci de ăla existențial ontologic de ăla, din zona aproximativ stomacală a piramidei lui Maslow. A emigra în America, pentru că asta înseamna atunci această viză, era gândul suprem pentru cei mai mulți dintre noi. Zic gândul pentru că doar la atât ne rezumam, la a gândi, aveam nevoie de acest vis pentru a ne ține pe linia de plutire, era ca și obiectivul ăla îndepărtat, la care tot ne amăgeam că să ajungem, dar nu ca să atingem destinația (căci știam că e imposibil), ci pentru a reuși să mai facem încă un pas și încă unul și încă unul…

După Revoluție, imediat ce a trecut euforia de credeam că ne urcăm în tren și plecăm unde vrem (căci avionul atunci rămânea o extravaganță), ne-am dat seama că nu e chiar așa de ușor. Și că oricât ne-ar simpatiza băieții ăia occidentali, tot trebuia să te pui la coadă ca să primești ștampila aia cum că ești bun de export uman temporar. Și pe măsură ce ne trezeam din ce în ce mai mult și gustau până la vomă beneficiile democrației așa cum a fost aplicată la noi, viza de America își câștiga supremația pe domeniul lui ”vreau să, vreau să, vreau să”. Numai că de data asta era posibil. De unde și încrâncenarea cu care unii s-au bătut ani de zile să o obțină, să ajungă peste ocean și unde să eșueze lamentabil, parcă obosiți că și-au atins obiectivul și că nu mai au nici un motiv pentru care să lupte…

Încet, încet românul a mei ieșit prin Europa, a început exodul masiv prin Italia, pe la căpșunii spanioli, cam prin toată Europa. Viza de America nu mai era ce a fost. Am descoperit că Europa e mai aproape, mai accesibilă și parcă mai de-a noastră. Moment în care, așa cum facem noi îndeobște cu ceva ce am adorat și în care am crezut, am început să scuipăm pe America și pe americani, să îi facem în toate felurile, ilustrând aproape de perfecțiune zicerea cu strugurii acrii și cu vulpea.

Acum, când suntem cetățenii europeni, viza de America nici măcar nu mai e viză. America a devenit doar o destinație. Mulți nici nu se gândesc că au nevoie de viză, decât așa la capitolul ”printre altele” care sunt de făcut pentru plecare. A merge în America e acum chestiune de bani, de timp, de context și de alte motivații, mai puțin chestiune de viză.

Pe undeva, dacă îmi permiteți, istoria vizei de America la români seamănă cu superba scenă din ”Această lehamite” cu Horațiu Mălăele. Când, surescitat de dorința de a face sex cu o tipă, după câteva minute în care încearcă să-și pună prezervativul și nu reușește, se întoarce brusc către tipa în cauză și, cu o atitudine imperială, îi trântește un: ”ești frigidă”.

10 comentarii la “Viza de America. Sau despre (oarecum) frigiditatea la români

  1. Mircea Meşter Răspunde

    Un articol foarte bun. Cel puţin din punctul meu de vedere, în perioada asta. Din diferită motive.

    Mă uit peste ce-ai scris şi zâmbesc amar…

  2. Arina Răspunde

    Intr-adevar, lumea nu mai merge in America asa cum mergea „pe vremuri”. Dar nu cred ca din cauza ca se obtine greu viza, ba din contra, e mult mai usor. (vezi info aici http://mae.ro/node/1636 pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe)
    Nu mai e asa mare nebunie pt ca suntem atasati de Europa, de ai nostri. In timp, ne-am dat seama ca valorile lor, ale americanilor, nu sunt similare cu ale noastre, asa cum am crezut initial. Cred ca s-a vazut destul de clar ca nu ne mai dam in vant dupa americani atunci cand s-a pus steagul SUA pe batonul de ciocolata cu rom.

  3. adspedia Răspunde

    Arina, tu faci comparatie intre ciocolata ROM si „iubirea” de americani? :)
    Stiu bunici din Apuseni, veterani de razboi, care au fost bombardati de americani la Ploiesti si totusi dupa razboi i-au asteptat ani de zile, pana comunistii le-au rapit ultimele sperante, odata cu colectivizarea fortata.
    Ce varsta ai? :)

  4. Alex Răspunde

    Bun asa, „Aceasta Lehamite” este pe Youtube, in 10 parti. Cineva i-a facut si playlist, astfel incat cine doreste sa vizioneze, iata linkul:

    http://www.youtube.com/watch?v=VcdTOVH4U0I&feature=&p=5DF9D268E09E8458&index=0&playnext=1

  5. Arina Răspunde

    @adspedia: Da, am facut o asemenea comparatie dpdv “iubire” de americani, insa prin prisma valorilor tarii, pt ca mi se pare destul de recenta atitudinea noastra fata de subiectul “americani”. Intr-adevar, s-ar putea sa nu fie o comparatie f puternica, insa e facuta din perspectiva targetului pt viza spre SUA. Stim ca nu batranii merg in State, nu ei isi iau vize, ci tinerii, si la fel si campania pt Noul rom a fost targetata pe tineri. Cei inaintati in varsta, cei care si-au pierdut sansa pt o viza in SUA in tinerete, adica in anii ’90, merg in Europa acum, ca sunt f atasati de cultura si valorile mai putin consumeriste de aici.

    Intr-adevar, stiu si eu cazul unei fabrici unde au venit americanii si au facut niste restructurari groaznice, a ajuns aproape sa dea faliment si cu toate astea, managementul spera sa vina tot americanii sa-i salveze. Angajatii ramasi nu mai credeau asta. Dar si aici vorbim déjà de oameni trecuti de o anumita varsta, care le-au explicat copiilor ca salvarea nu vine din SUA. Si ei au ramas cu gandul asta si poate ca de asta nici nu sunt atrasi ca parintii lor de Taramul Fagaduintei.

    P.S. Am 25. :)

  6. Glass and Iron Răspunde

    Da … multi dintre batranii nostri au asteptat „americanii”. Dar de fapt nu era vorba atat despre americani cat mai mult despre ideea de „democratie”, de „libertate” pe care credeau ei ca o implica prezenta americana. “Sa vina americanii” era o reactie si la faptul ca rusii aratasera ca sunt cam neciopliti si cam repezi la luat si la impuscat. Stiam noi mai demult cate ceva si despre “nemti” dar ne cam puseseram rau cu ei. Si apoi cine sa mai spuna in ’45 – ’46, “sa vina nemtii” ?? :)
    Asa, una peste alta, americanii erau singurii despre care se credea ca ar fi putut sa faca fatza tavalugului sovietic. Si asta s-a perpetuat peste decenii. Si in ceea ce am facut si in ceea ce am dorit (inclusiv viza).

    Au fost acele momente (de care unii isi mai aduc aminte) cand se asculta “Vocea Americii” sau “Europa Libera” … cu urechea cat palnia si cu inima cat puricele. Asta era “america” celor batrani.

    Si apoi a fost acea de neuitat pereche de “blugi” – trageam ani de zile de ea si cu cat era mai plina de “amintiri” cu atat o iubeam mai mult. Si acea sticla de Coca – Cola (din cea adevarata !) care “acoperea” gustul unui “cico” sau “quick-cola” autohton cu gust de medicament. Si acea guma “Wrigley” care nu se “branzea” dupa 15 minute precum cea autortona. Asta era “america” celor tineri.

    Si apoi a venit “revolutia” si ne-am dat seama (multi dintre noi) ca, batrani si mai tineri, am iubit o inchipuire, am iubit si am tanjit dupa ce era in mintea noastra si nu ce era in realitate.

    La mine nu exista o “istorie a vizei” catre America. Nu mi-am dorit vreodata sa merg in America. Pentru mine era destul sa “ies” (sa “evadez”), fara sa mai conteze cat de departe as fi ajuns (nu conta, dar sa fie dincolo de zid).
    Sunt un pro-european. Sunt atras de Europa si de valorile ei. America si “valorile” ei … nu mai am varsta blugilor si a gumei de mestecat si nici nu mai cred ca libertatea poate fi “exportata”.

    Libertatea – de care se lega atat de mult imaginea Americii – este in mine si in ceea ce pot eu sa fac impreuna cu ceilalti.

    Daca maine s-ar decreta “intrarea libera” in America (cu drum gratuit si toate cele) eu as continua sa economisesc bani pentru a face concediul in Austria.
    Fiindca America nu are ce sa imi ofere acum cand sunt lucid.

  7. Manuel Răspunde

    E, uite ca eu mi-am facut o cerere la loteria vizelor. Trebuie sa recunosc ca am facut-o „in caz ca iese”. Bineinteles ca trebuie sa ne ocupam de viata de aici, dar tot avem nevoie de visuri. Acum Germania sau Anglia par a fi locuri mai bune de vizitat si locuit. Strain in tara la mine sau strain in alta tara? Greu de raspuns.

  8. adspedia Răspunde

    @Arina: la 25 de ani nu gandesti deloc necopt :). Hai sa-ti zic ceva despre „batranii nu vor vize de America”: e doar 20 ianuarie si deja am avut 12 persoane peste 65 de ani, interesate sa mearga in SUA „la copii, sa avem grija de nepoti”. Cu alte cuvinte, aia tinerii care acum 20-30 de ani au „fugit” peste granita iarna, cu cearsaful in spate sa nu-i vada granicerii ca i-ar fi impuscat ca „dezertau” din patria comunista… AIA acum isi „importa” parintii sa le aiba grija de copii. Cum poti sa opresti un bunic sa isi viziteze nepotii pe care aici poate nu i-ar vedea niciodata si/sau tine in brate? Ei uite ca niste procente idioate INCA fac imposibila aplicarea unei proceduri Visa Waiver si pentru Romania.

    @G&I: CLAR nu mai ai 25 si se „simte” :)
    Mult mai lucid si mai conturat, clasic chiar, cum sunt si eu acuzat :)
    Da, America nu este un model de cultura sau creatie, nici macar o tinta de atins ca ideal.
    Este insa o tara in care, inca, se poate sa „visezi” orice si a doua zi sa ti se implineasca, pentru ca „sistemul” te scoate in fata daca ai ceva „unic” si atragi atentia. Ted Williams e doar ultimul dintr-un urias sir de astfel de „intamplari”: http://www.chillicothegazette.com/article/20110120/OPINION01/101200309/-Golden-Voice-s-story-shares-lesson-about-addiction?odyssey=mod|newswell|text|FRONTPAGE|p

    @Manuel: daca vei castiga la DV-2012 vei pleca? Vei alege sa fii strain in SUA sau ramai in Romania?
    De ce te simti „strain” aici?

  9. edward Răspunde

    ….era o vorba mai demult ” cand america stranuta ,europa e racita” …as pute spune ca nu mai este asa.Dupa ce am locuit acolo cam 6 anisori, am ajuns mandru si bucuros la mine in Tara fara nici mai mic regret!Pe cand altii inca viseaza la ce era ”cand va America” iar filmele erau cat se poate de reale din viatza de acolo, invurtindu-se banii cu lopata asa cum stie romanul fara a stii sau avea idee cum e sa traiesti acolo el’,’ roman fiind, mereu traia cu impresia ca banii chiar de acolo vin si acolo chiar se fac~!
    M -as mandrii sa aibe idee toti de viata de acolo,dar la fel ati spune si voi dupa….e doar praf si viata falsa ,care nimic nu compara cu minunatia noastra de a fii, de a cunoaste si de a fii mandrii ca nu suntem ca Ei!
    As spune multe pe tema acceasta chiar si romane cu toate ca multi nu ar intelege si ba mai mult as spulbera ceva vise la care inca multi mai viseaza~!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: