Şi nu exagerez nici un milimetru când zic asta. Pentru că de când mă ştiu am fost fan de oameni ca cei despre care vă spun mai jos, oameni pentru care a merge mai departe, tot mai departe este decisiv pentru a putea trăi aşa cum vor ei.
Ei se numesc Alexandru, Luiza, Vladimir, Marius, Cristina şi Alexandru. Şi fac roboţi. Mai simplu de atât nu ştiu cum să v-o spun. Dar şi mai complex de atât nu ştiu cum să v-o spun. Au luat tot felul de premii, sunt printre cei mai buni la ceea ce fac. Numai că (şi iar ne lovim de asta) au nevoie de ajutor pentru a continua această frumoasă nebunie în care sunt implicaţi.
Şi vorbim de nişte bani care pentru unii sunt nişte fleacuri. Adică, spre exemplu, pentru a se putea prezenta la concursurile din acest an, au nevoie de vreo 2000 de euro. De fapt, mai puţin, căci bugetul acesta era de prin vară…
De aia ziceam că dacă aş avea banii pe care îi au unii, m-aş băga sponsor pe viaţă la tinerii ăştia. Nu numai pentru că ei şi-ar putea trăi în continuare visul. Dar l-aş trăi şi eu alături de ei.