Ieri am trădat Roma pentru Ostia Antica. Celebrul port al Orașului Etern, fără de care nu ajungea Roma ce a ajuns în antichitate în veci pururi amin :) Recunosc, nu mă așteptam să găsesc atâta istorie acolo. Ne-am plimbat juma de zi prin ruine și tot nu am văzut tot ce se putea vedea. Așa, ca să aveți un grad de mărime, prin anul 10 AD Ostia avea vreo 80.000 de locuitori. Și un grad de urbanism fenomenal, cu apă curentă, străzi pavate, clădiri cu câteva etaje, cu o brigadă de pompieri cu 300 de oameni, cu terme extraordinare pentru folosința cărora nu se plătea nimic, splendid, ce să mai. Adică, dacă o luăm altfel, există încă localități la noi în țară care nu sunt, din punct de vedere sanitar, la fel de îngrijite cum era Ostia acuma 2000 de ani.

A te plimba prin Ostia, pentru mine ca mare fan de istorie a Imperiului Roman, este superb. Pentru că știu cât de important a fost portul ăsta pentru dezvoltarea Imperiului, pentru grânele care hrăneau plebea și care veneau majoritar din Egipt, pentru construcția de vase încă din timpul celui de-al doilea război punic, teribil sentiment, vă spun eu. Eram în locurile unde legiunile romane se îmbarcau pentru a pleca la război, eram pe țărmul unde aceleași legiuni sau ce a mai rămas din ele se întorceau acasă. Eram pe un pământ mustind de istorie și pe care, zău vă spun, călcam cu un respect fantastic. Dalele de piatră încă mai păstrează urmele carelor care au trecut pe acolo și parcă îți este nu știu cum să calci pe ele, ca și cum ai călca peste istorie…

Am avut un mare noroc căci, la un moment dat, o doamnă mai în vârstă a venit la noi și ne-a întrebat dacă nu avem nevoie de un ghid care să ne arate Ostia așa cum nu o vedem ca simpli turiști. Am negociat tariful și asta a fost cea mai bună decizie a zilei. Pentru că babeta (cu drag îi spun așa :D) ne-a dus prin niște locuri superbe, prin care, cum ne spunea și ea, 90% din turiști nu trec pentru că nu stiu ce e acolo. Stăteam minute întregi în fața unor ziduri, iar doamna ne explica stilul arhitectonic, făcea paralele cu alte stiluri și alte epoci, apoi trecea prin anumite anecdote istorice, foarte mișto. Am aflat apoi că a fost profesor universitar de istorie sau arheologie și că faza cu ghidul o face ca să combine plăcerea cu niște euro acolo. Când am început să o întreb chestii punctuale (căci nu degeaba am citit stiva de cărți despre Imperiul Roman :D) doamna s-a luminat la față și mi-a zis de câteva ori că este foarte bucuroasă că a întâlnit pe cineva cu adevărat pasionat de istoria romanilor. Pe scurt, decizia de a bate palma cu doamna asta simpatică a fost cea mai bună decizie a zilei pentru că, așa cum a promis, am văzut Ostia cu totul și cu totul alți ochi.

Mi-e greu să vă povestesc în câteva cuvinte câte am văzut și câte am aflat. Dar tot vă dau câteva poze cu o minimă explicație :) Spre exemplu, fiecare mozaic pe care l-am văzut acolo te făcea să îți respirația un pic. Pentru că să vezi o asemenea măiestrie executată acum 2000 de ani și care să reziste impecabil până astăzi este ceva care te lasă fără grai. Superbe opere de artă, magnifice…

Doamna-ghid a ținut să ne arate un mozaic despre care spunea că e unic și că în toți cei peste 50 de ani de când tot călătorește prin spațiul fostului Imperiu Roman nu a mai văzut un asemenea motiv, adică motivul sacrificiului unui taur, o simbolistică orientală de pe felia lui Mithras. Mozaicul, pe care îl vedeți mai jos, era plasat în fața unui Cesarium (locul unde se păstrau și se venerau statuile împăraților romani) și avea și un altar de sacrificiu, pe care l-am atins cu mare sfială…

Teatrul din Ostia îți oferă o panoramă minunată asupra unei construcții urbanistice închegate, cu templul zeiței Ceres (a grânelor, a agriculturii) în fundal și încadrat de un patrulater de 60 de incinte, unde pe vremuri erau reprezentanțele breslelor din tot Imperiul, care aveau treabă cu comerțul maritim din Ostia. Din cele 60 de ”birouri comerciale” s-au păstrat siglele a 30 din ele, căci da, brandingul nu l-am inventat noi acuma de șmecheri ce suntem :))

Ce te lasă mereu și mereu cu gura căscată în Ostia este igiena pe care oamenii ăștia o aveau acum 2000 de ani. Peste tot exista apă curentă, băi (terme) publice în toate părțile, iar WCurile publice erau de o eficiență, ca să zic așa, teribilă :)) În poza de mai jos vedeți o astfel de toaletă publică, în care intrai prin două uși rotative, și care erau curățate permanent de apa care curgea pe sub latrine. Mizeria era dusă printr-un sistem complicat de țevi și conducte în Tibru, la câteva sute de metri mai încolo. Fantastic sistemul de conducte și canalizare din vremea aia, jos pălăria.

Am părăsit Ostia cu un respect fantastic pentru ceea ce a însemnat Imperiul Roman. Cu cât citesc și aflu mai mult despre această construcție politică și socială fenomenală, cu atât mă înclin în fața celor care încă ne mai influențează modul în care ne dezvoltăm. Și simt că uneori raza de soare poate veni de la niște oameni de mult îngropați, dar numai dacă știm să îi respectăm și să înțelegem istoria pe care ei au construit-o pentru noi.