12.07.2008
Vara lui 1990. Aveam 15 ani. Vine un vecin la mine să mă întrebe dacă nu tragem o fugă până în Ungaria că ştia el un magazin unde erau adidaşi Puma. Zic nu, că nu am bani. Zice bine şi dă să plece. Se întoarce brusc, bagă mâna în buzunar şi scoate o casetă audio, fără carcasă, albă, albă, un no name de ăla cum se găseau pe vremuri. Zice ia tu asta că e ceva muzica de aia de nu îmi place mie. Dau din umeri, o iau şi o pun pe birou. Uit de ea până mai spre seară, când, oarecum curios să aud ce e pe ea, o bag în casetofonul meu Electronica. Din acel moment a început totul…
Chitara care s-a revărsat din boxele janghinei de casetofon m-a înmărmurit şi, cât a durat solistica, parcă nici nu am respirat. Era începutul piesei Heavy Metal a celor de la Judas Priest de pe albumul Ram It Down. Se termină chitara, apoi o scurtă pauză în care parcă mi-a revenit răsuflarea, după care mă loveşte îngrozitor şi forever vocea lui Halford: when the power chords come crushing down tearing through my senses… Atunci am ştiut că asta e muzica pe care o să o ascult cât o să trăiesc. Atunci a fost botezul meu în ale metalului…
Am crescut cu Judas. M-a durut sufletul atunci când Rob a decis să se despartă de trupă. Mi-a crescut sufletul atunci când trupa s-a reunit. Iar acum, cu câteva ore înainte de a-i vedea live pentru prima oară în viaţa mea, am o emoţie cumplită. Ştiu că nu mai sunt la prima tinereţe. Ştiu că, probabil, nu va suna totul impecabil. Ştiu că ultimele lor albume sunt cum sunt. Ştiu toate astea. Dar mai ştiu că ziua de azi va fi o zi pe care nu o voi uita niciodată…
7 thoughts on “Ziua de azi va fi o zi pe care nu o voi uita niciodată…”
Foarte tare, foarte tare ma doare capul. O data pentru ca zornaie astia din metalice, apoi pentru ca s-a pus unul pe gaurit pereti fix cand ascultam melodia. E mai tare masina de bortelit, asa ca mai pe seara am sa bag muzichie de ii place chinezului. Da’ ai data pe caseta sau de ce este o zi speciala? Iti spun eu o zi speciala: luni. Prima mea zi de concediu si cea in care esti invitat la ciocniri violente de pahare :) .
Pingback: Cântarea zilei: Judas Priest (era cazul…) « Republica Culturală Chineză
Pingback: Despre Adrian Păunescu • Republica Culturală Chineză
Pingback: Cântarea zilei: Judas Priest (era cazul...) • Republica Culturală Chineză
Pingback: Cea mai frumoasă baladă instrumentală din toate timpurile. Pentru mine... • Republica Culturală Chineză
Pingback: Trei motive pentru care vă invit să îl votaţi pe Tiberiu Albu la Vocea României - Cristian China Birta
Pingback: Judas Priest în București, pe 1 iulie - Cristian China Birta