05.12.2016

Antreprenoriatul social ca filosofie de viaţă

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Ce vedeți mai jos este un text primit în urma provocării mele, care se lasă, ca să zic așa, cu 3 premii de câte 100 de Euro. Cu mențiunea că, din nou, vă aduc aminte de două chestiuni:

  1. Am lansat secțiunea #Antreprenoriat pe acest prea-frumos blog, deci vă invit să o citiți.
  2. Am lansat această provocare pentru a susține excelenta inițiativă, care este, pe scurt, o oportunitate pentru business-urile cu impact social de a se dezvolta, de a primi sprijin financiar și, nu în ultimul rând, de a obține un lucru visat de mulți: recunoaștere internațională. Vă recomand, deci, dacă aveți treabă cu domeniul, să vă înscrieți în competiție.

Textul de mai jos este scris de Raluca Manaila. Lectură plăcută :)

——————————

Propunându-mi să pornesc dicuţia cu voi de la nişte baze concrete, înainte de a vă împărtăşi viziunea mea, am dat peste un articol al Stanford Social Innovation Center care pledează pentru necesitatea stabilirii unei definiţii a antreprenoriatului social, în contextul creşterii acestui curent şi relaxării foarte largi a termenului care permite confundarea acestuia cu modele hibrid sau cu activismul social şi serviciile sociale. Roger L. Martin & Sally Osberg ajung la ideea că, pentru a vorbi despre antreprenoriat social, e important să avem întrunirea a trei condiţii:

(1) identificarea unui echilibru împământenit, dar nedrept, care cauzează excludere, marginalizare sau suferinţă unui segment de populaţie căruia îi lipsesc mijloacele financiare sau politice de a obţine pentru sine beneficii transformatoare;

(2) identificarea unei oportunităţi în cadrul acestui echilibru nedrept şi definirea unui scop sau a unei misiuni care, prin inspiraţie, creativitate, curaj, acţiune şi perseverenţă, va provoca starea de fapt existentă;

(3) crearea unui echilibru nou, stabil, care eliberează potenţialul până atunci blocat sau ameliorează suferinţa grupului ţintă şi care, prin imitaţie şi prin crearea unui ecosistem stabil în jurul acestui nou echilibru, va asigura un viitor mai bun pentru acest grup ţintă sau chiar pentru societate la nivel macro.

Elementul care ma atrage cel mai mult în această definiţie este ideea de echilibru şi de echilibru nou. Cred foarte tare în lucrurile durabile, capabile să se auto-susţină pentru a avea transformări reale. Ce aş adăuga în plus e ca acest echilibru nou să fie benefic pentru toate părţile implicate. Am putea considera cumva că s-ar subînţelege asta prin referirea la grup ţintă sau societatea la nivel macro. Dar simt să punctez aici că nu mă refer doar la beneficiarii direcţi ai acestui nou echilibru, ci la toţi cei care vor fi impactaţi pe drumul până acolo: angajaţi, parteneri, investitori, public, mediu şi univers, dacă e să glumim pe această temă.

Am convingerea că dacă plecăm la drum cu ideea că vom face un bine mai mare pentru toate părţile implicate ajungem la cel mai bun rezultat. Şi nu cred neapărat în ideea că acest demers trebuie să fie unul fără profit. Dimpotrivă, cred că abia odată ce se împlinesc toate aceste condiţii avem cel mai bun rezultat: impact, satisfacţie şi rezultate palpabile şi materiale pentru toţi actorii implicaţi. Şi asta, în lumea mai bună pe care mi-o imaginez, nu e definiţia antreprenoriatului social. E definiţia oricărui business sustenabil şi corect, care va fi răsplătit cu clienţi, longevitate, loialitate şi profit.

pictat fata masaMai mult, asta pentru mine e o filosofie de viaţă care ar face ca lucrurile să funcţioneze armonios. Cred foarte puternic că putem fi “câştigători” în această viaţă nu prin competitivitate şi un bine în detrimentul altuia, abuz sau rea-voinţă, ci prin a ne urmări propriul drum având în minte ideea de echilibru şi de bine mai mare al tuturor celor implicaţi. Că dacă eu îmi fac treaba bine şi nu încerc doar să-mi păcălesc clientul că am făcut asta, rezultatele pe termen lung vor fi mai bune, chiar dacă pe moment nu par.

Cred foarte tare că, dacă avem grijă de angajaţii noştri chiar şi atunci când ei nu au şi sunt dispuşi să se suprasolicite (pentru ca nu noi le-am cerut, corect?), vom avea angajaţi loiali şi productivi, alături de care vom avea rezultate mai bune la final. Că dacă căutăm poate nu cele mai ieftine resurse la un moment dat, dar cele care afectează cât mai puţin mediul (în curând sunt convinsă ca va fi din ce în ce mai uşor) vom trăi alături de copiii noştri într-o lume mai bună şi mai prosperă. Că dacă, atunci cand facem publicitate, vorbim despre beneficiile reale ale produsului respectiv (sau exact ce face el, fără a avea pretenţia că ne face mai fericiţi şi mai supli), vom şti de la început cât va rezista produsul respectiv pe piaţă, iar dacă nu rezistă trecem rapid la o altă idee mai bună. Şi că, dacă atunci când suntem acasă, cu ai noştri, avem grijă de nevoile noastre fără a le anula pe ale celorlalţi, ne e mai bine tuturor.

Ştiu că nu e uşor să crezi în asta, cel puţin nu până o testezi de mai multe ori. Dar eu asta văd. Antreprenoriatul social ca o filosofie de a trăi, fără a ne lua neapărat misiuni sociale. Doar un mod de a merge pe drumul nostru în care suntem atenţi şi la drumul şi binele celuilalt.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Țara-i coruptă. Sistemul e putred. Rămânem mici?

Hai că am ajuns și personaj de bandă desenată. Pentru că blogging :D

Un comentariu

  1. joi, 19 noiembrie 2015, 12:25

    […] celor trei premii de câte 100 de Euro sunt: Raluca Manaila, Diana Solomon, Dana Crăciun. Felicitări câștigătoarelor (acum văd că sunt doar fete…) […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *