08.12.2016

Dragi părinţi, lăsaţi-i în pace pe cei care nu sunt părinţi

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Măh, dreaqu de simpatic care eşti, aşa mi-ai făcut o poftă să fac copii„, îmi spun, des, unii din cei care mă aud cu câtă dragoste vorbesc despre cele trei minuni ale mele. Cum aş putea să nu vorbesc aşa? Pentru că cele trei minuni sunt, alături de doamna sufletului meu, centrul existenţei mele pe acest pământ. De multe ori îmi spun că trebuie că am făcut ceva bine în lumea asta de sunt binecuvântat cu atâta fericire…

Există, totuşi, nişte limite în care vorbesc despre ei. Una din ele, pe care nu o încalc niciodată, este să reproşez celor care nu au copii că au ars-o degeaba până acum. Însă mulţi părinţi o fac. Din păcate.

Pentru orice părinte, un copil este cel mai frumos lucru care i s-a întâmplat în viaţă. Nimic nu se compara cu asta, nimic! Şi îi înţeleg că vor să se mândrească. Dar încep să încrunt sprânceana atunci când îşi folosesc odraslele (dap, ăsta este cuvântul, „folosesc”) drept factor diferenţiator de status social. Adică, vezi doamne, „eu am, tu nu ai, 2, stai jos„.

Adică cum, bre, copiii voştri sunt ca telefoanele? „Eu am 23.998.788 milioane de culori, tu cât ai?„. Sau „Aha, deci ai Logan… Eu am un Mercedes„. Cum de vă folosiţi copiii ca să vă diferenţiaţi de ceilalţi? De ce faceţi asta? De ce mercantilizaţi fabulosul sentiment de a fi părinte? Sunteţi de o tristeţe decisivă când faceţi de astea, zău…

A fi părinte este cel mai personal sentiment din lume (pardon my fără grad de comparaţie French). Sistemul de raportare pentru aşa ceva are fix două coordonate: sufletul tău şi zâmbetul copilului când te vede. Orice scoatere din acest sistem de referinţă este degeaba. Iar când nu doar ieşiţi din zona asta, dar mai şi forţaţi pusul copiiilor pe „raftul” social, întru arătatea muşchilor parentali, apoi sunteţi de nici nu îmi vine să vă spun cum.

Cumva, de fiecare dată când faceţi asta, îi învinovăţiţi pe cei care nu au copii de o vină de care nu sunt vinovaţi. Ca să nu mai vorbim că asta nu este treaba voastră să vă băgaţi în viaţa lor (căci aici vorbim de un minim bun simţ, desigur). Cei care nu au copii (în cazul multora dintre ei putem folosi adverbul „încă”) au motivele lor. Care sunt doar ale lor. Punct. Să vii tu să te bagi ca musca-n sub coada vacii în viaţa lor privată pute, să mă iertaţi.

Ca să nu mai vorbim de faptul că există cazuri extreme, ca să le zic aşa. De genul celui despre care vă raportez mai jos. Cu care închei şi aceste rânduri. Căci, cine vrea să înţeleagă ce am zis până acum, doamne ajută. Cine nu, doamne ajută.

Eram la o petrecere. Multă lume. Un tip (simpatic, de altfel) băuse niţel cam mult. Şi era vesel. Cam prea vesel. La un moment dat, se pune lângă un cuplu şi răcneşte în gura mare: „Băăăh, dar voi când faceţi copii? Că nu mai sunteţi tineri, ce dracu?!„. Cei doi cărora li s-a adresat au plecat capul, cu tristeţe. Cum îi ştiam, m-am dus către veselul consumator bachic şi i-am spus: „Eşti un imbecil. Hai să ţi dau o bere să îţi spun de ce eşti imbecil„.

Şi i-am spus. Cuplul în viaţa căruia intrase cu atâta aplomb cretin pierduse patru sarcini. Două dintre ele chiar înaintate. Când a auzit asta, năvlegul s-a trezit brusc din aburii beţiei. Şi s-a făcut palid. A bânguit ceva gen „scuze, dar nu am ştiut„. Şi s-a terminat cu veselia lui pentru toată seara. La un moment dat s-a dus la cei doi şi şi-a cerut, foarte ruşinat, scuze. Ei au zâmbit şi le-au acceptat cu demnitate.

La un an de la această întâmplare, am primit vestea: aveau gemeni. I-am spus, în mesaj pe facebook, şi năvlegului. M-a sunat. L-am simţit atât de bucuros încât l-am iertat pentru acea clipă de rătăcire…

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Vă băgaţi să participaţi la experimentul Vodafone feat. Zdob şi Zdub? (P)

Lamentaţio în metru băltos – #CumAmSupravietuit, chapter 2 – video

23 comentarii

  1. vineri, 25 iulie 2014, 12:02

    In afara acestor cazuri nefericite (sau pot sa le spun chiar tragice uneori) exista persoane care pur si simplu aleg sa nu aiba copii. Este optiunea lor, decizia lor despre modul de a trece prin viata si trebuie sa ii respectam. Nu inseamna ca sunt mai egoisti decat cei care au copii, nu sunt nici mai rai, nici mai fara inima ci pur si simplu poate nu sunt facuti pentru asta. Nu suntem toti la fel. Din fericire.

    Thumb up 9 Thumb down 1

    Răspunde
    • luni, 28 iulie 2014, 09:31

      Total de acord. Am chiar amici buni, care au ales – din diverse motive, unele nasoale rău… – să nu aibă copii. Şi sunt oameni minunaţi. Din fericire :)

      Thumb up 3 Thumb down 0

      Răspunde
  2. vineri, 25 iulie 2014, 12:31

    O să las asta aici, e oarecum în context.
    http://mariussescu.ro/de-ce-e-bine-sa-faci-copii-cand-esti-tanar/

    Thumb up 0 Thumb down 3

    Răspunde
    • Mircea
      sâmbătă, 26 iulie 2014, 02:24

      Am citit pe sarite. Ridicol articol.

      Thumb up 2 Thumb down 0

      Răspunde
    • luni, 28 iulie 2014, 09:32

      Măh, ce zici tu e ca aia cu câtă bere poţi să bei. Adică sunt 800868 argumente într-o parte şi 78879567574 în cealaltă parte. Până la urmă, ca să zic aşa, doar tu ştii câtă bere îţi pică bine :D

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  3. vineri, 25 iulie 2014, 14:38

    E complicata discutia pentru ca de obicei oamenii se impart in doua tabere, cei care au si cei care nu au copii, sau cei care doresc/nu doresc. Cumva fiecare categorie se simte superioara fata de cealalta. Iar de exemplu faptul ca un cuplu nu poate sau nu vrea sa aiba copii este pentru multi un subiect picant de discutie, usor rautacios, usor acuzator…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. vineri, 25 iulie 2014, 14:40

    De partea cealalta sunt cei care „vai, ai facut copii de pe acuma? Vai, esti cu plodu’ pe dupa fuste”…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • vineri, 25 iulie 2014, 15:57

      Eu cred că genul ăsta de reacție e infinit mai rar… În schimb să f..i pe cineva la icre să facă copii că e cazul face parte din tabieturile multora. E aproape un automatism. De multe ori nici nu-i interesează, realmente de ce nu au sau de ce nu fac copii, întreabă ca formulă de salut.

      Thumb up 6 Thumb down 0

      Răspunde
      • vineri, 25 iulie 2014, 22:04

        Fix asta am vrut si eu sa zic… Eu mă lovesc de din astea asa de des, incat ma si mir că nu îmi pasă… încă :))

        Thumb up 0 Thumb down 0

        Răspunde
    • nusa
      joi, 14 aprilie 2016, 15:48

      FACETI COPII CAND SUNTETI TINERI e cel mai OK, eu am facut copil repede si tocmai unele care s-au dovedit a fi pline de intreruperi de sarcina comentau ca m-am grabit….tocmai ele s-au apucat sa faca pe la 35-40 cand e tarziu, sa faca FIV-uri sa fie disperate si sa faca copii prin monta…ca la vaci

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  5. Oana
    vineri, 25 iulie 2014, 17:02

    Nu prea inteleg scopul acestui articol sincer, Am 30 de ani si nici cea mai mica intentie deocamdata de ma indrepta spre a deveni mama. Am alte prietene care sunt deja sau care vor sa devina. Discutiile exemplificate mai sus nu le-am intalnit niciodata in cercul nostru sau in cele adiacente noua. Nu exista genul acesta de conversatie ridicola. Imi pare rau ca altii trebuie sa dea nas cu asemenea dezamagiri sociale care te fac sa eviti mediile respective. Nu cred ca, in 2014, mai purtam asemena conversatii legate de procreare. Abia astept sa mai treaca 2 generatii si sa ne scaldam intr-o toleranta si egalitate intre sexe bine meritata. NEAM SATURAT de stereotipuri si de cuvinte din trecutul ireversibil de genul „asa trebuie”.

    Thumb up 4 Thumb down 3

    Răspunde
  6. Bogdan
    vineri, 25 iulie 2014, 17:52

    Te completez, in legatura cu utilziarea copiilor pe post de diferentiator de statut social. Acest lucru continua si intre familiile care au copii, iar acestia sunt colegi de clasa. Cred ca stii foarte bine fraza: „X are note bune si tu nu” sau cazurile in care parintele se mandreste peste masura cu notele copilului, desi nu are o foarte mare contributie la aceasta reusita.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • Mircea
      sâmbătă, 26 iulie 2014, 03:09

      Parintii se mandresc cu copiii in primul rand pt ca n-au realizari proprii. In al doilea rand, pt ca sunt egoisti. In loc sa spuna ca sunt fericiti ca odraslele au note bune sau ca am rezolvat un puzzle pt copii de 6 ani cu toate ca ei au 4, ei isi atribuie realizarile ca sa-si primeasca laude. In al treilea rand, pt ca sunt cam prosti. Daca i-ar duce capul si-ar da seama ca mandria se atribuie/insuseste in urma unor victorii sau calitati proprii, nu ale altor persoane sau evenimente arbitrare (sunt mandru ca sunt roman, ca sunt barbat/femeie etc). Daca nu ii duce capul sa reflecteze asupra temei, e de ajuns sa citesca definitia din dictionar.

      PS – Sfat pt parinti, puzzle-urile pt copii de 6 ani sunt facute pt copii de 4 ani, dar e trecut 6 ca sa le gadile orgoliul parintilor si sa-i faca sa mai cumpere. La fel cum toate masurile la haine pt femei sunt cu vreo 2-3 numere mai mici decat ar trebui (depinde de firma) ca sa le faca sa se simta mai bine. Cautati pe Google daca nu ma credeti.

      Thumb up 3 Thumb down 0

      Răspunde
    • luni, 28 iulie 2014, 09:33

      Hai să nu intrăm în de asta cu notele copiilor, că mă ia bâţul… Tocmai pentru că înţeleg perfect la ce te referi :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  7. vineri, 25 iulie 2014, 21:14
  8. Mircea
    sâmbătă, 26 iulie 2014, 02:42

    Dar toti parintii astia care fac copii, de ce mai bine nu adopta? De unde atata egoism domne sa stii ca zeci de mii de copii plang zi si noapte si tu ii ignori doar ca sa poti sa arati cu degetul spre al tau si sa zici ca tu l-ai facut? Daca-l adopti mai in varsta, inteleg ca ai gasi motive, dar daca ti-l pune in brate de la nastere, care-i diferenta in afara de ego, ego si iar ego? Daca ti-l schimba o asistenta ca-n filmele siropoase, si-ti zice ca-i al tau, il iubesti mai putin si te mandresti mai putin cu el?

    Pe langa asta, rar vezi parinti sa se opreasca sa-si laude copiii. Nu zic ca nu-i un sentiment extraordinar sau sa nu-i iubesti, departe de mine gandul, dar ce mare realizare e pana la urma? Stim toti sa facem sex, si cu toii suntem experti in a astepta sa treaca timpul. Noapte de placere (sau cateva minute) si 9 luni de asteptat si hop „cea mai mare realizare a vietii mele”. Daca-i intrebi de alte realizari, pauza.

    Din observatie proprie, daca vb de copil mai mult de 5-10 min intr-o conversatie despre copii, n-ai ce spune despre tine.

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
    • Mircea
      sâmbătă, 26 iulie 2014, 02:45

      Corectare ultimul paragraf: „Din observatie proprie, de regula, daca vb de copii mai mult de 5-10 min intr-o conversatie n-ai ce spune despre tine.”

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
    • luni, 28 iulie 2014, 09:36

      E complicată asta cu adopţia. Rău de tot. Ştiu cupluri care au început procedurile în urmă cu doi ani. Şi încă nu s-a rezolvat. Ajunge copilul la majorat până se termină toată mizeria de hârţogăreală…

      Thumb up 2 Thumb down 0

      Răspunde
  9. Max
    luni, 28 iulie 2014, 15:20

    Parintii se mandresc cu copiii pentru ca sunt parinti, Mircea. Nu pentru ca n-au alte realizari, sunt egoisti si prosti. Asta este definitia parintilor – sa aiba copii, altfel nu sunt parinti. Si, daca au cu se mandri, sunt parinti adevarati, iar tu Mircea, daca nu esti parinte, sa ne spui cu ce sa-ti dam voie sa te mandresti si o sa-ti dam voie.

    Dar sa nu-mi spui ca esti mandru ca esti roman sau alte baliverne de-astea.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  10. joi, 14 august 2014, 13:43

    […] Dragi părinţi, lăsaţi-i în pace pe cei care nu sunt părinţi – nici nu am cuvinte să exprim cât de mult sunt de acord cu acest articol. Unii pur și simplu nu vor să înțeleagă că viața pe care o au de trăit e aceea, a lor, și nu cea a prietenilor, vecinilor, cunoscuților sau necunoscuților din jurul lor.  […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  11. marți, 19 august 2014, 00:08

    […] ceva vreme în urmă, domnul Chinezu’ a dat o tură și prin Botoșaniul nostru. Împreună cu alți compatrioți, am dat mâna, am […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  12. cristi
    miercuri, 15 iulie 2015, 11:20

    tarziu comment dar tot il scriu pt ca subscriu la acest articol si as dori sa completez si cu : LASATI-I IN PACE PE CEI CARE AU MAI MULT DE 3 COPIIi!(intamplator si eu am 3…..deocamdata:) )

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *