11.12.2016

Ce le povestim nepoţilor: că am trăit o viaţă în cubicals

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Spre deosebire de celelalte interviuri din chinezarview, acesta este luat pe mail, nu pe messenger. Am avut o perioadă în care nici măcar o juma de oră nu am reușit să mă rup ca să discut cu moroșanul meu Emanuil Rednic despre isprăvile pe care vrea să le execute. Spre exemplu, omul vrea să alerge la maratonul din Sahara. Așa că i-am trimis întrebările pe mail, el mi-a răspuns tot așa și uite că a ieșit, totuși, o chestie faină :)

1. Spune-ne cateva cuvinte despre tine, despre cum au ajuns sa fii un alergator de anvergura :)
Ce pot sa-ti zic, cand dai 1/3 din greutatea ta jos, iti vine sa te urci pe varfu lumii si sa zici: ce jos sunt!
NU pot sa ma numesc un alergator de anvergura: doar 2 maratoane cu 2 semi maratoane la activ. E un citat care-mi place f mult, l-am mai zis si prin alte aparitii, si in ziarul nostru local Graiul Maramuresului, dar tin sa-l zic si aici: incepe să faci ceea ce e necesar, continua prin ceea ce e posibil, ajungi sa faci imposibilul, e de la Sf Francis de Assisi. Cum marile cuceriri se fac cu pasi mici tot asa am inceput si eu, ajungand acum sa ma gandesc la Sahara. Dand banda inapoi, numai cu cativa ani inainte imi auzeam tot timpul ca aia nu pot sa fac, aia nu e recomandat sa practic, aia nu e pentru mine, acum incumet sa ma gandesc la unu din cele mai dure maratoane din lume, se va alerga si la o temperatura de peste 40 grade. Abia astept ! Si iar folosesc un citat: cine se cucereste pe sine, cucereste intreaga lume.
2. Ce te motiveaza cel mai mult in ceea ce faci?
Cel mai mult ma motiveaza sa ma autodepasesc, am reusit sa ajung intr-un punct, dar vreau sa merg si mai departe, sa fie oare de insetata dorinta de a demonstra ca pot sa fac, ca da e si pentru mine, recomandabil chiar. In plus vreau sa fiu primul roman in locuri unde doar la tv auzim de ele, daca nu ma grabesc, s-ar putea sa nu fiu nici primul baimarean. Deja avem primul roman la Polu Nord: Andrei Rosu, inca 2 romani la Sahara.
Ce ma mai motiveaza: ca antrenor de spinning, in timpul liber, atunci cand sunt in fata clasei si le spun despre noile obiective, incerc sa-i incurajez sa se autodepaseasca si ei de asemenea.
Si ce ma mai motiveaza: sunt foarte curios pana unde ma pot duce, succesul nu se masoara in punctul unde ai ajuns, ci in distanta de unde ai plecat.
3. Ce recomanzi celor care vor sa iti urmeze exemplul? Care e cel mai important lucru de care trebuie sa tina seama?
Am inceput sa militez pentru introducerea sportului si miscarii pentru sanatate ca un lucru necesar pentru igenizarea psihica si fizica a fiecaruia dintre noi. Pentru aceste 2 lucruri nu trebuie sa se faca niciun compromis. E fascinant ce se intampla acum, comparativ cu perioada comunista: daca atunci clasa superioara, era cea grasa, ghiftuita, iar clasa asuprita sticlea de foame si revolta, acum lucrurile s-au schimbat clasa superioara face foarte mult sport, pe cand clasa muncitoare se scuza ca serviciul ii ocupa tot timpul, ca nu are bani suficienti, ca e foarte greu, cand sa mai faca si asa ceva, fara vreo sticlire in ochi de schimbare…. eu tot timpul am zis ca sunt pretexte, poate suna cliseistic, dar daca vrei poti!

4. Care sunt tintele tale urmatoare? Cat de greu este sa obtii sponsori?
As vrea sa fac si eu Maratonul de la Polul Nord, Maratonul din Antarctica, Maratonul Inca , Maratonul de pe Zidul Chinezesc, Maratonul Siberian, iar daca trec de acestea, promit ca trec la ultra maratoane.
Deocamdata, cele 2 maratoane si cele 2 semimaratoane, le-am finantat singur, al treilea, Sahara, cel pentru care ma pregatesc, la fel. Cand sunt atatea tinte in fata, singurul lucru care ma descurajeaza e ca nu as avea banii suficienti si cum timpul nu a iertat nici pe cei mai bravi cavaleri, nici pe cei lasi paharnici; obiectivele de mai sus as vrea sa le fac cat nu ma lasa „balamalele”, ca daca incep sa scartaie, o sa incep sa zic povesti despre cursele la care am fost si sa-mi imaginez altele la cursele unde n-am participat.
Sponsori, pentru sport? foarte greu, mai ales pentru latura asta de amatori! Ma gandesc ca poate nu o fi asa inspirational ca o partida de fotbal din cupa, sau din divizia D, unde fanii, cu o ura preconceputa se injura intre ei, isi arata semne si-si ghideaza adversarii spre destinatii ginecologice, oare asta ii „sensibilizeaza”, ca atunci cand se intorc de la meci sa perturbe linistea urbei, etc etc, dar nu vreau sa vorbesc despre fotbal.
Deocamdata nu am gasit niciun sponsor, incercam acum cu mini echipa care o facem pentru Sahara poate-i sensibilizam sa nu ne mai zica ca e criza si nu-s bani, de unde sa-i scoatem, din piatra… of of mai mai!

5. Daca ai fi in fata unor sponsori acuma, ce le-ai spune, cum ti-ai pleda cauza? :)
Oricare ar fi natura, latura economica a lor, sunt sigur ca nu au ajuns inca in Sahara, cu mine si cu ceilalti 2 prieteni ai mei, le garantez ca vor ajunge. Cum ar suna o reclama/motto: ei ne-au ajutat cu gandu sa ajungem in Sahara, apoi venim si cu produsele noastre.
Si tin sa mai zic ceva: imi aduc aminte de o pilda/intamplare zisa de Parintele Serafim de la Manastirea Rohia, m-a impresionat de mic, pe vremea cand stiam si eu sa ma rog, sa revin, el povestea ca venisera la manastire niste circari si l-au intrebat: „Parinte, nu stim sa ne rugam, ce sa facem!”, acesta le-a raspuns: „Mergeti in biserica si o sa vedeti voi!”. Au stat ei ce au stat si vremea a trecut, parintele curios s-a dus in biserica sa vada ce se intampla, mare i-a fost minunea cand respectivii faceau cele mai periculoase giumbuslucuri in fata Icoanei Maicii Domnului, intr-un spatiu nu prea propice pentru asa ceva. I-a urmarit pana la capat si i-a intrebat de ce au facut ei respectiva reprezentatie, iar unul dintre ei le-a raspuns: „Asa am simtit noi de cuvinta sa facem ce este mai greu, ca asa stim sigur ca Ea ne va asculta inima”. La fel vin si eu, nu stiu sa folosesc cuvinte pompoase sa-i impresionez, nu mi se termina numele in ESCU, nu sunt de vita nobila, dar ce stiu ca vreau sa fac cele mai grele maratoane, pentru ai sensibiliza ca acum alerg pentru o cauza, alerg pentru copii de cancer, copii care sigur unii n-o sa apuce sa intrebe daca a venit Mosul, sau Iepurasul cand aduce oua rosii. Eu atat le cer, finantarea respectivelor maratoane, si donatii pentru www.hospice.ro. Poate am fost putin sec, dar cuvintele directe sunt cele mai cu efect, sper !

6. Un mesaj pentru cititori.
Eu am renascut prin sport, recomand tuturor sa incerce aceasta metoda, sau orice alta alternativa care sa ne scoata din acest „dans” contemporan, asa cum ziceau niste francezi intr-o melodie cu acelasi titlu. Aceasta este scaparea sa ne scoata din rutina: munca, stres, somn, supraalimentare/bulimie, munca iar, si ne trezim ca intram la pensie, tragem linia si ce le povestim nepotilor si stranepotilor nostri, ca am trait o viata in „cubicals”.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Gata, a căzut și ultima redută: am e-book reader…

Ce mai înseamnă familia pentru tine?

4 comentarii

  1. B.
    marți, 23 noiembrie 2010, 20:28

    comentariul nu e pentru autorul blogului, ci pentru intervievat, carele zice despre sine ca „nu-i de vita nobila”; ba da, este, va spun eu, cunosc pe mama sa si o parte din familia sa, si nu doar numele de familie si prenumele se scriu la ei cu majuscula, ci si functia, si gradul, si toate celelalte calitati sau ce-or fi fost pe care le-a avut de-a lungul vietii mama si membrii familiei. Emanuil este unul dintre putinii fericiti despre a carui familie se poate spune/scrie ca au fost si sunt Oameni cu O mare, Cetateni cu C mare, Mama cu M mare, Prieteni cu P mare, samd, dar mai ales, Mama, cu m mare! Daca toti oamenii ar avea asa o mama ca Doamna V., altfel ar fi lumea aceasta! Tot respectul!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. miercuri, 22 decembrie 2010, 10:33

    multumesc B.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. luni, 1 august 2011, 10:09

    […] căi întortocheate ale blogosferei. Și așa am aflat că e maramureșean de-al meu. Și că are o istorie foarte interesantă, un exemplu de urmat (pardon de clișeu, dar e atât de adevărat ce zic încât trebuia să îl […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *