08.09.2008
Au fost tricolorii de un monocolorism de speriat sâmbătă. Au avut culoarea cenuşie a miserupismului fiţoistic. Francamente, ca mare iubitoriu de sport ce sunt, nu mă coafează decisiv rezultatul final al unei partide. Că aşa îmi funcţionează mie plăcerea de sport. Dar ce mă oripilează consecvent este lipsa de simţire de sport pe care o au unii în fizic, recte în cazul de faţă tricolorii monocolori.
Asta m-a enervat cel mai mult la năvlegii noştri. Faptul că nu au tras de ei de nici o culoare, că au jucat în dorul lelii, că s-au plimbat pe teren cu nişte fiţe în cap de parcă ar fi o mică ceată de şi mai mici Hristoşi, pogorâţi la mirenii din provincialul Cluj ca şi cum la tricolorii monocolori s-a terminat găleata cu vedetism mioritic.
Cum poţi să joci atât de lipsit de dăruire? De parcă simpla ta prezenţă pe terenul ardelenesc ar fi de ajuns ca miile de oameni care au plătit biletul şi milioanele de fraieri de la televizor să facă ciocul mic şi să mulţumească providenţei că sunt contemporani cu monocolorismul tricolorilor? Mă durea oarecum la bască dacă am fi pierdut cu 8-0. Doar doar să fi văzut ceva vână de muncitor-sportiv la vedetele de prost gust ale naţionalei.
Hai să nu ne răhăţim pe noi. Lituania nu e o echipă slabă, cum zic unii care vor să scoată neapărat ochiul monocolorilor. E o echipă sănătoasă spre bună. Cum suntem la acest moment şi noi. Suntem doar o echipă sănătoasă spre bună. Atât şi nimic mai mult. Adică şi noi şi balticii ne mustim speranţele de mărire fotbalistică în al doilea eşalon european. Lituanienii au şi avut noroc cât China. Dar au şi muncit-jucat cum ar fi trebuit. Faţă de monocolorii noştri care au fost pastă.
Frică mie că, încet încet, o să ajungem să ne uităm la naţională cum se uită băimărenii la FC Baia Mare. Adică fix cu calendarul în ochi. În cazul FC Baia Mare, echipa mea de suflet care trage viguros să ajungă înapoi în B după nepermis de multe sezoane în C, calendarul s-a oprit în 1982 de la celebra dublă cu Real Madrid. Tot ce face-joacă FC Baia Mare acum se vede prin oftatul istoric al lui ’82. La fel şi la naţională, calendarul pare că s-a oprit în 1994 (of, of, Prunea…). Şi chiar nu ştiu cine ar mai putea întoarce acum fila spre mileniul III…
0 thoughts on “Tricolori monocolori”
am asistat neputincios de la locul faptei…. culoarea a fost din plin in tribune. tin sa`i felicit pe provinciali pentru atitudine si devotament. si nu… nu a avut dreptate comentatorul de la antena 1 (am vazut si io reluarea meciului) spunand ca e necuvincios sa`ti aplauzi adversarii cand iti dau al treilea gol. ba e cuvincios, chiar foarte. e dovada de occidentalism si de bun simt. clujenii au aratat ce inseamna sa fii european dupa parerea mea. iar huiduielile frenetice (care au fost cel putin minimalizate la tv, daca nu chiar cenzurate – de mi se permite paranoia asta) au fost binemeritate de monocolori. ce vroiau, aplauze? sincer cred ca li se rupe la clujeni ca vezi doamne nationala n`o sa mai joace acolo. decat asa meciuri mai bine nu. ps: mi`a placut solidaritatea clujenilor cu Timisoara! Respectele mele!
chestia asta e veche… si la Euro am observat in meciul cu Olanda o pofta de joc atat de sublima incat lipsea cu desavarsire. nu stiu ce au baietii, poate s-au plictisit, poate vor sa se apuce de alt sport, poate Romania si suporterii nu mai merita spectacol… sunt sigur ca exista mai mult de o singura explicatie, problema e alta: nimeni nu e vinovat. Si faza cu pasarea responsabilitatii e tipic romaneasca. Pana la urma, asta suntem ca suntem sau asta suntem ca e mai simplu asa?
Cred ca iar ne-a lovit sindromul picioarelor impleticite in fata echipelor mici
Stateam in fata tv-ului incercand o detasare de acest 0-3 fara explicatii si vinovati, cand am vazut o reclama la o revista din care n-am retinut decat o cifra – 0 – parca era reclama „fotbalului romanesc” – 0 echipa nationala, 0 federatie, 0 fotbal.. trebuie sa o luam de la 0.
pai daca amanta lituaniana a dlui piti i-a zis sa piarda, acu ce vreti si voi.. :)