După infuzia de optimism pe care mi-aţi administrat-o şi pentru care vă foarte mulţumesc, am primit un mail în care eram îndrumat către un link cu titlul de mai sus. Ocazie cu care am descoperit şi siteul suntparinte.ro, de care m-am lipit instant, din pricini pe care le bănuiţi, cred, deja :)
Citind eu prin siteul cu pricina tot felul de articole, dintre care unele excelente, altele mai puţin reuşite, mă rog, ca în orice întreprindere :)), mi-a venit o idee. Cum ştiu că suntem mulţi care avem copii şi care avem bloguri, hai să dăm drumul la o leapşă. Menţionez din start că nu mă interesează să mă menţionaţi, să îmi daţi link sau alte de alea. Ce vreau eu cu lepşa asta este doar să scrieţi fiecare pe blog despre cum vă motivaţi copilul să citească şi să daţi lepşa mai departe, să ajungă la toată lumea, cum ar veni :))
Hai să încercăm şi prin leapşa asta să încurajăm lectura printre piticii noştri, să scriem despre experienţa noastră ca părinţi de copii-cititori :)
Rugăminte: recomand folosirea în titlu a sintagmei „Lepşă pentru părinţi” ca să putem identifica mai bine pe toţi cei care scrieţi pe subiect :) De astea organizatorice, cum ar veni :))
Io n-am copii, da’ zic cum am inceput eu sa citesc. Mama mea citea in fiecare seara „siropuri” de la Sandra Brown. Nu aveam pe atunci tv in camera si ma cam plictiseam pana adormeam. I-am cerut o carte si mi-a dat. Nu Sandra Brown, da’ tot din genul ala de romane. Si incet incet am prins gustul cartilor. M-am lasat de citit literatura de-aia prin clasa a 11-a cand am dat de marile romane ale literaturii romane si am inceput sa fiu curioasa de altele. Acum nu pot daca nu citesc. :)
Cred ca cei mici se pot apuca de citit si daca ii vad pe cei mari. ceva pe principiul Monkey see, monkey do. :)) Fara sa li se impuna, pentru ca atunci numai de-ai naibii n-or sa citeasca. sa li se sugereze si sa li se faca pofta. :)
Ai mei nu citesc. Sunt analfabeți. :))
„Leapsa pe citite?” Ma bag. Pana apuc sa scriu articolasul si sa „dau leapsa” mai departe, o sa va spun care a fost instrumentul cu care l-am convins pe feciorul meu de sapte anu juma’ sa citeasca in fiecare zi: Ochelarii. L-am dus pe fecioru’ Dinu la un control oftalmologic; medicul ne-a explicat ca mica „imprecizie” de vedere este in limite normale pentru varsta lui, ca nu este absolut necesar sa poarte ochelari, dar ca ochelarii il vor ajuta… PSIHOLOGIC. De cand este ochelarist a inceput sa citeasca cate-o pagina, doua pe zi; acum (dupa aproape o luna) citeste o poveste intreaga.
Pentru conformitate: http://bit.ly/9gJWOr
Nu sunt părinte, dar pot spune cum mi s-a insuflat mie dragul de lectură. Când eram mică tata îmi citea din „Poveşti nemuritoare”. Apoi, după ce am învăţat să citesc mi-au luat o carte cu poveşti culese de Fraţii Grimm.
Apetitul pentru orice poate fi deschis dacă apeşi pe butoanele potrivite :D
Perseverenta e importanta.
Am raspuns si eu http://www.okey.ro/lila/leapsa-pentru-parinti-cum-il-motivezi-pe-copil-sa-citeasca.html
Pentru ca nu sunt parinte (sper eu:D), iti dau un raspuns aici: mie mi s-au „povestit” cateva carti de catre parintii mei, si numai cate o parte din aventura: Winnetou, Robinson Crusoe etc. Si pentru ca povestea initiala m-a prins (na, ciutan de 7-8 ani, visam la aventuri care mai de care), am pus mana sa citesc acele carti, sa vad ce se intampla. Si asa m-a prins microbul. Joaca in jurul blocului avea si ea farmecul ei, dar dupa ce jucam de 2-3 ori acelasi joc cu ceilalti pustani, ma plictiseam, ca nu mai era nimic nou, nici o provocare, pe cand cartile … erau mereu surprinzatoare :)
Eu cand eram mic, singura motivatie pentru a citi era plictiseala, pur si simplu era prea urat ca a ies afara…. a da si nu aveam net.
:p parerea mea :D ca daca copilu nu este facut pentru citit :)) nu ai ce sa-i faci …
Me 4 exemplu :P de cand ma stiu nu am citit decat: „capra cu 3 iezi” si „baltagu” fortat de imprejurarile de rigoare si mi-a luat injur de 2/3saptm sa le termin :)) dar singura carte care o citesc din placere este ” moartea unui spion” de vreo 300 de pagini si am ajuns in 2 zile la 120 :P deci no comm
Ioana mea e pasionata deja de carti, nu stiu cum as mai putea incuraja decat oferindu-i titluri din ce in ce mai interesante pt varsta ei – http://dana.webmyc.com/2010/06/pasiune-pentru-carti-reloaded-si-altele/#content
Mie mami si tati imi cumpara carti cu poezioare scurte pe care atunci cand vreau eu fie mi le citesc, fie le memorez. Imi mai plac si carticele cu aventurile trenuletelor Chuggnington
Sa intram in lucruri practice ca vad ca se cam aburesc geamurile de la biblioteca.
La 20 de ani dupe Revolutie si de la vestitele „pachete de Marin Preda/shogun/kennedy/ozn cu Paunescu” la Casa cartzii ;) actualul context cred ca impune un complex de conditii descris de urmatoarea ecuatie. :)))
C= f (t + l)
unde
C= caminul conjugal
f= functie
t= vechimea bibliotecii din casa
l= metri liniari de beletristica
Nivelul minim de motivatie standard necesar de aplicat se poate descrie astfelt: aparitia copilului intr-o casa in care sa existe o biblioteca cu o vechime de fro 30 de ani si care sa aiba un minim de 10 metri liniari de beletristica.
:)
Subiectul mi s-a parut atat de generos, incat am hotarat sa intru la prima leapsa, chiar daca pentru asta am adus in fata o postare mai veche.
Si noi, cu muschii nostri mici:
http://jumatati.blogspot.com/2010/08/leapsa-pentru-parinti.html
Am tot urmarit subiectul. Poate, poate… Poate ca acest subiectul asta nu va avea soarta tuturor subiectelor de pe bloguri si nu va trece in desuetitudinea stirilor „de ieri” pe care nu le mai citeste nimeni. Ei, asta e!
Am publicat, in sfarsit, Leapsa mea:
http://buburuza-magazin.blogspot.com/2010/08/leapsa-pentru-parinti-cum-il-motivezi_20.html
Habar n-am daca asta mai conteaza. Pentru mine, da. Poate, poate…
fetita mea rasfoieste reviste de cand avea 8 luni. Bineinteles ma vedea pe mine si apoi citea si ea fotografiile:) Acum la varsta de 4 ani cand se plictiseste ia colectia disney din biblioteca si se relaxeaza rasfoind. eu ma simt o mamica norocoasa din acest punct de vedere si sper so o tina tot asa Doamne ajuta!