Carevasăzică, am decis să dau drumul unui nou proiect. Și am realizat că, pe medie, am nevoie cam de 1 oră pe zi pentru asta. Oră pe care nu o aveam. Dar pe care o necesitam, ca să zic așa.
Cum procedez, deci? La mine nu-i rocket science la faze de astea. Că am un fel de abilitate, câștigată de decenii (la propriu…) de auto-luat la pilă. Adică reușesc să reduc o problemă la esența ei esențială, cum ar veni.
Iar esența în cazul de față a fost simplă: ca să fac rost de 1 oră din timpul meu, trebuie să o iau din altă parte. Adică să tai din ceva ce deja făceam. Dar din ce să tai? Că nu știam, statistic vorbind, pe ce îmi consum timpul.
Am aplicat și aici faza cu redus la esența esențelor. Și, nicio surpriză, soluția este de o simplitate irefitabilă: m-am monitorizat o perioadă mai lungă de timp. La sânge. Ca să văd pe ce consum timp.
Categoriile pe care le-am creat pentru monitorizare sunt ale mele proprii și personale, desigur. Că unii care o să vrea să facă și ei acest test/experiment (și știu că deja unii o să îl faceți…) pot să își creeze propriile categorii. Dar ideea de bază este asta: creezi categoriile din care știi că o să ai de tăiat. Că de acolo îți găsești ora ai, din ele. Important să plecăm de la premisa asta, zic.
Inițial mi-am propus ca experimentul meu să dureze vreo 3 luni. Că am considerat, în mintea mea (care-i dreaptă uneori și strâmbă când nu-i dreaptă) că 90 de zile este un timp rezonabil ca să identific niște patternuri în modul în care îmi consum timpul. Și să depistez ”dujmanul” de la care să fur 1 oră pentru noul proiect.
Dar după doar 30 de zile am pus capăt corvoadei. Că e o corvoadă să îți monitorizezi fiecare chestie pe care o faci în termen de timp, o să vezi (dacă te apuci, desigur).
Depistasem ”dujmanul”: mă uitam prea mult la filme. Moment în care fac o mică paranteză: prietenii mei știu că e greu să mă ducă să văd un film sau că între a alege să citesc ceva sau să ascult un vinil și să mă uit la un film, cam în 98,54% din cazuri NU aleg filmul. Așa funcționez eu. Așa mi-am așezat eu viața.
Așa că îți poți imagina ce uimire frustrată și ce frustrare uimită m-au încercat atunci când am văzut, negru pe alb, cât de mult timp consum ca să mă uit la filme! Care nici măcar nu-s pe lista mea de plăceri și de priorități!
Așa că decizia de unde să iau ora aia nu doar că mi-a fost foarte simplu de luat. Dar am luat-o chiar cu mare plăcere. Și cu un respirat ușurat că, iote, am reușit să fiu mai eficient cu timpul meu.
Să lămurim o chestiune: să nu cumva să creadă cineva că am ceva cu filmele. Le apreciez enorm ca produse culturale care ne ajută teribil să trăim mai bine în viața noastră. Și știu că pentru unii dintre apropiații mei filmele înseamnă ceva foarte important în viața lor.
Aș vrea și eu să pot să mă uit la mai mult filme? Da, clar. Am timp să fac asta? Nu, clar.
Pentru mine este o alegere să aloc timpul meu către zone care mă ajută mai mult să trăiesc mai bine în viața mea. Cititul, spre exemplu. La mine e numero 1 de departe pe lista asta (scurtă…) de chestiuni care mă ajută teribil să trăiesc mai bine în viața mea.
Altfel, crede-mă, că sunt maestru uneori în a pierde timpul degeaba. Dar mi-l bugetez și pe ăla. Discutăm altă dată despre cât de important este pentru noi și pentru creierii sufletului nostru, ca să zic așa, să ai sentimentul că îți poți permite să arzi timpul teoretic degeaba…
Așa, ca material ajutător, sunt tot felul de tooluri și aplicații pe care le poți folosi în monitorizarea timpului. Inclusiv excelul e bun, îți faci treaba cu el. Eu am folosit Clockify. De unde am extras si vizualul ăsta cu titlul de exemplu.
Sculele cu care să faci asta nu-s problema. Provocarea este să intri in mindsetul de a face monitorizare asta la sânge. Și să o faci constant. Și când n-ai chef. Ăsta-i șpilul. Și e greu. Dar dacă trebuie să îți faci rost de timp, este necesar.
Aia zic.