Uneori câteva cuvinte sunt de ajuns să devii fanul cuiva. Căci sunt cuvinte care îți pătrund în suflet și în minte. Și care îți rămân. Și te marchează.

Cum funcționează chestia asta? Cum acele câteva cuvinte te ating iar altele miliarde trec pe lângă tine? De ce acele câteva cuvinte au o greutate imensă, iar altele par mai ușoare decât moravurile unor politicieni?

Hai să discutăm aplicat. Pe câteva cuvinte pe care le-am citit chiar ieri. Și care mi-au intrat instant la suflet.

Toată fericirea și deznădejdea noastră depind doar de calitatea lucrului de care suntem atașați prin iubire.

Spinoza a zis asta. Și am devenit brusc interesat de sistemul său de gândire. Așa că mi-am făcut un plan să îl studiez la modul temeinic. Cine știe, poate chiar devin fanul lui. Deși nu prea obișnuiesc…

Acest paragraf mi-a intrat brusc la suflet. Ceea ce m-a surprins. Și m-a făcut să cuget un pic. Și cred că am găsit câteva posibile explicații. Legate de chestiunea în cauză: de ce unele cuvinte ne lovesc și altele nu?

Motivul (posibil…)1. Timingul

Că nu știu cum să îl traduc cât mai bine în română. Adică exact #acelmoment potrivit pentru ca #acelecuvinte să te lovească. Dacă le-ai fi citit/ascultat în alt moment, poate că ar fi trecut pe lângă tine neobservate. Extrem de important acest timing. Poate crucial pentru mulți dintre noi. Eu cred că asta ține de noroc. Și că tot putem face pe linie de noroc este să ne antrenăm să fim pregătiți pentru el.

Doar că, din păcate, văd in ce în ce mai mult lume care se adâncește în prăpăstii aspiraționale și care așteaptă ca norocul să fie un fel de extensia a Universului și să îi atingă fără ca iei să miște un deget… Ceea ce este de o tristețe irefutabilă…

Motivul (posibil…) 2. Interesul

Hai că o zic altfel: dacă nu te interesează deooc modalități de creștere a albinelor, evident că nu o să te atingă niște cuvinte pe subiectul ăsta. Că nu te interesează (dăăăăh!). Te ating cuvintele despre niște chestiuni care te interesează.

Doar că, din păcate, văd din ce în ce mai multă pentru care a avea interes în ceva înseamnă să cauți ”muniție” ca să dovedești altora că nu au dreptate. Ceea ce este de o tristețe irefutabilă…

Motivul (posibil…) 3. Bagajul de cunoștințe

Adică ce știi despre chestiunea în cauză în #acelmoment. Dacă nu știi nimic, posibil ca acele cuvinte să ți se pară interesante, dar nu îndeajuns cât să te atingă cu adevărat. Dacă deja ești ”fezandat/ă” pe chestiunea în cauză, posibil ca abia atunci să te atingă acele cuvinte.

Doar că, din păcate, văd in ce în ce mai multă lume pentru care a avea bagaj de cunoștințe pe un subiect anume înseamnă a alege DOAR acele cuvinte care să le confirme că ei au dreptate. Și că ceilalți sunt niște mocofani. Ceea ce este de o tristețe irefutabilă…

Motivul (posibil…) 4. Brandul personal

Al autorului cuvintelor. Una este să zică nea Vasile vecinu ”Are are mere” și să ți se rupă tocmai pentru că este vecinu și atât. Și alta este să zică Patapievici ”Ana are mere”. Că nu ți se mai rupe. Că îl bănuiești de niște profunzimi abisale în gândire. Pentru că așa i-ai perceput tu brandul personal.

Doar că, din păcate, văd din ce în ce mai multă lume care își alege brandurile personale ale căror cuvinte să le creadă în funcție doar de interesul ăla personal de mai sus, adică să le confirme că au ei dreptate. Și că ceilalți sunt niște mocofani.

––––––––-

Cam astea au fost gândurile mele pe chestiunea în cauză. Pe care te invit să le contești, dezbați, respingi și, după caz și doar dacă te lasa un soi de pseudo-agnosticism personal, să le apreciezi.

Că poate nu am dreptate. Dar, poate, nici tu nu ai dreptate când zici că nu am dreptate, știi cum zic…

Aia zic :)