Întrebare: Pentru tine sau pentru ceilalți?
Răspuns: Da.

Uneori, așa se întâmplă. Citești ceva într-o carte, vezi o propoziție, care vrea să zică ceva, iar tu, brusc, te duci cu gândul în alte direcții. De multe ori care nu au nicio legătură cu ce a vrut să spună autorul, cum ar veni.

Spre exemplu, citesc 21 de lecții pentru secolul XXI a lui Harari (târziu, știu, dar parcă nu mă trăgea ața să mai citesc ÎNCĂ UNA de-a lui, după ce le-am citit pe primele două…). Acolo am văzut zicerea cu care am început aceste rânduri.

El vorbea despre faptul că, în oareșce viitor, biotehnologia va oferi celor bogați ocazia să își cumpere sănătate. Și, la un moment dat, chiar ani de viață. Adică o să devină un fel de super-castă biologică. Iar cei săraci o să devină de prisos. Inutili. Și că nu se știe cum o să reacționeze ei atunci. Ce revoluție o să facă. De astea. Discutabilă teza. Chiar foarte discutabilă.

Dar eu altceva vreau să zic: pornind de la ”este foarte periculos să fii inutil” citită în cartea lui Harari, gândul mi s-a dus instant la o altă carte. Una fundamentală. Pe care eu recomand să o citești măcar o dată pe an.

Victor E Frankl – Omul în căutarea sensului vieții. Asta este. Lovitoare. Dărâmătoare. Excepțională. Pentru creierii capului și pentru suflet.

A avea un sens în viață = a nu fi inutil.

De fapt, a nu te considera inutil. Că aici e șpilul, după mintea mea. Să nu îți pese că alții cred despre tine nuș ce, dar să îți pese teribil de mult de ce crezi tu despre tine. Cu ce te ajută că ALȚII te consideră că ești inutil/ă? Cu nimic, desigur. Mă rog, hai să admitem că pe linie de un fel de monitorizare poți să zici că, deh, ai luat act de ce zic ei. Dar atât. Că mai mult chiar nu are rost*.

Cu ce te ajută că TU te consideri inutil/ă? Răspunde-ți la această întrebare invers, ca să zic așa: cu ce te ajută să te consideri util/ă? Cred cu tărie că cei care reușesc să își răspundă singuri la această întrebare sunt cei care au început antrenamentul pentru a trăi mai bine în viața lor. Care antrenament, la un moment dat, o să le permită să poată juca în liga superioară a simțirii de mai bine.

Aia zic :)

PS *Știu ce vrei să zici. ”Dar prietenii unde îi punem?”. Ei bine, părerea mea este că pe acei 5 prieteni adevărați (dacă îmi zici că ai mai mulți, chiar nu te cred) să îi punem într-o categorie specială. Pe care am putea numi-o ”spune-mi ce crezi, dar îmi rezerv dreptul fundamental să cred ce cred eu că e mai bine despre ce crezi tu despre mine”. Mai vorbim noi pe tema asta :)