Elefantul din creier se intitulează. Scrisă de Kevin Simler și Robert Hanson.

Ideea cărții este – pregătește-te să te încrunți sau, după caz, să ridici sprânceana – fix asta: Omul este condus în tot ce face de autoamăgirea egoistă. Care îl face să se mintă pe sine și pe alții. Și care îi coordonează relația sa cu ceilalți și cu sine.

Bine, ideea nu e rea. Și are acoperire în realitate. Căci, da, așa cum deja ne-am dat seama pe propria piele dacă suntem îndeajuns de deschiși la creierii capului, facem de astea. Des. Adică ne autoamăgim și ne mințim singuri în draci.

Doar că – și aici este problema mea majoră cu cartea asta – nu facem DOAR asta. Adică este un adevăr. Dar un adevăr parțial. Iar adevărurile parțiale sunt printre cele mai mari minciuni posibile, știi cum zic.

Aici m-a enervat cartea. Adică cei doi autori au luat teza lor cu autoamăgirea egoistă și toată cartea (care este o cărămiduță de peste 500 de pagini) se screm și se strofoacă să aducă argumente care să le valideze teza.

Stilul ăsta tezisto-prozelitist mă enervează întotdeauna. Indiferent de subiect. În același timp, fix asta mi-a plăcut. Căci argumentele pe care le aduc fac toată cartea asta. Argumente care nu m-au convins. Dar care sunt foarte interesante în sine.

Cum ar veni, mi-au plăcut argumentele fără finalizare, pardon my French.

Aia zic.